Colaborarea dintre gradinita, scoala, familie,comunitate

Colaborarea dintre gradinita, scoala, familie,comunitate

Sistemul de invatamant ca produs al dezvoltarii sociale, a reflectat intotdeauna cerintele si posibilitatile oferite de societate, afirmandu-se, la randul sau, ca factor al dezvoltarii sociale. Sub impulsul cerintelor dezvoltarii sociale, sistemele de invatamant se modifica, tinzandu-se spre modernizarea metodelor de predare, a continutului, a formelor de organizare, precum si a formelor de colaborare, de cooperare dintre diferitele institutii educative. Una dintre sarcinile gradinitei, este pregatirea copilului pentru scoala, prin intermediul a doua forme specifice, jocul si invatarea. Invatamantul prescolar trebuie sa realizeze educatia prescolara avand ca functie majora formarea si dezvoltarea personalitatii copilului in raport cu nevoile specifice varstei, cu posibilitatile si dotarile sale, in interesul sau si al comunitatii sociale.

Cu toate acestea, complexitatea actului educational, a realitatii umane si sociale contemporane si sarcinile tot mai dificile carora trebuie sa le faca fata procesul educational fac sa se identifice tot mai multe fisuri in relatia amintita. Se recunoaste faptul ca deciziile, actiunile si rezultatele educatiei nu mai pot fi realizate decat in comunitatea de optiuni dintre mediile responsabile - familie, scoala si comunitate.

Mai mult, se dezvolta concepte ca: opinia copilului, participarea lui la deciziile care-l privesc, optiunea personala, implicarea acestuia de la varstele cele mai mici in responsabilitatea si drepturile pe care societatea le identifica si recunoaste. Este nevoie a se dezvolta un nou concept care sa intareasca schimbarea in relatiile scoala - familie. Acest concept este parteneriatul eductional : este unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane. Este un concept si o atitudine in campul educatiei.

Parteneriatul educational este forma de comunicare, cooperare si colaborare in sprijinul copilului la nivelul procesului educational. El presupune o unitate de cerinte, optiuni, decizii si actiuni educative intre factorii educationali.

Parteneriatul educational se desfasoara permanent si impreuna cu actul educational propriu-zis. El se refera la cerinta ca proiectarea, decizia, actiunea si evaluarea in educatie sa fie realizate in cooperarea si colaborarea dintre institutii, influente si agenti educationali.

Parteneriatul educational se realizeaza intre :

institutiile educatiei : familia, scoala si comunitate ;

agenti educationali : copil, parinti, cadre didactice, specialisti in rezolvarea unor probleme educationale (psihologi, consilieri, psiho-pedagogi, terapeuti, etc.) ;

membrii ai comunitatii cu influenta asupra cresterii, educarii si dezvoltarii copilului (medici, factori de decizie, reprezentantii bisericii, ai politiei, etc.) ;

influente educative exercitate exercitate la anumite momente asupra copilului ;

programe de crestere, ingrijire si educare a copilului ;

forme de educatie in anumite perioade.

Conceptul se adreseaza in principal parintilor si cadrelor didactice si se refera la actiunea in acelasi sens. Ceea ce hotaraste familia, sa fie in acord cu masurile scolare si ceea ce un parinte face sa nu fie legat de celalalt. Actual, relatia educator - copil are sensuri noi, este o relatie de colaborare, datorita aspectelor ei de conducere democratica si flexibilitatii in luare deciziilor. Nu numai copilul invata si se dezvolta sub influenta educatorului, ci acesta se formeaza si se transforma prin relatie educativa. Rezolvarea fiecarei probleme educative adauga competente noi cadrului didactic. Numai un cadru didactic de tip reflexiv, creator si dinamic care accepta schimbarea in raport cu fiecare generatie, va gasi raspuns la noile intrebari. Parintii, copiii si comunitatile se influenteaza puternic unii pe altii. Mediul in care traiesc parintii poate sprijini sau devia vietile lor, poate determina unele dintre valorile lor, poate sa se comporte ca o sursa de forta si siguranta sau ca o relatie a dezvoltarii.

Parintii pot influenta comunitatea ca idivizi sau ca membrii ai unui grup. Ei pot contribui la dezvoltarea comunitatii si la fixarea prioritatilor sociale. La educarea copilului contribuie deci, ca institutii bine determinate ale societatii - familia, scoala si comunitatea. In momentele diferite ale cresterii, dezvoltarii si devenirii fiintei umane, fiecare dintre aceste institutii sociale are rol important. Mai mult, azi, este determinata nevoia unui parteneriat educational intre acestea, in favoarea unei educatii eficiente pentru individ si societate.

In rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare si invatare, institutia scolara dezvolta o serie de structuri de sprijin in favoarea copilului si a familiei. In acelasi timp este nevoie de activitati de sustinere in afara grupei si de activitati de sprijin atat a copilului aflat in situatii dificile sau de risc, cat si a familiei si a cadrelor didactice.

Structurile de sprijin ale institutiei scolare merg pe linia cabinetelor de asistenta psihopedagogica, de consiliere, de rezolvarea unor probleme specifice (cabinete de logopedie si orientare profesionala) si a centrelor de resurse pentru familie sau cadre didactice. Se dezvolta astfel la acest nivel, programe specifice de sprijin individualizat si de grup pentru copii, parinti si cadre didactice.

Gradinita eficienta realizeaza un parteneriat cu copiii, prin valorizarea si respectarea identitatii sale, cu familia- prin cunoasterea importantei acesteia si atragerea in procesul didactic cu toate resursele educative ale societatii, pe care le identifica, le implica si le foloseste activ. Identificand si valorizand dimensiunea personala a individului, realizam insa, nevoia valorizarii si aprecierii familiei ca un mediu primordial si afectiv necesar formarii individuale. Familia trebuie sprijinita si nu inlocuita in educatia tinerei generatii. Si pe parcursul varstelor scolare familia ramane mediul afectiv cel mai viabil de securitate si stimulare.

Se recunoaste tot mai mult influenta si a altor institutii din comunitate asupra informarii si formarii copilului.

Astfel la nivelul gradinitelor au loc activitati de religie, concepute de cadre didactice cu avizul specializat al preotilor din parohie. Copiii participa de sarbatori la slujbele religioase, impartasindu-se. Se subliniaza dorinta copiilor de a fi in legatura permanenta cu obiceiurile sfinte de-a lungul anului. Ei sunt entuziasmati si participa cu placere la sarbatorile prilejuite de Craciun si Sfintele Pasti.

De asemenea, colaborarea cu politia, este marcata prin activitati sustinute de politisti, prin educatia rutiera, comportament civic etc.

Brigada de pompieri se implica in informarea si indrumarea cadrelor didactice si a copiilor.

Primaria este principalul factor al comunitatii locale, care sprijina institutiile scolare.

Astazi se cere tot mai mult intelegerea parteneriatului educativ, ca forma de unificare, sprijin si asistenta a influentelor educativ-formale. Experienta dovedeste ca o atmosfera destinsa intre agentii educationali faciliteaza invatarea. Exista o retea complexa de relatii in cadrul unei institutii scolare, care are un potential in influentarea educatiei copiilor.

Cele mai importante relatii sunt :

relatiile dintre cadru didactic si elev ;

relatiile interindividuale ( dintre elevi, dintre cadre didactice, dintre cadre didactice si specialistii care sprijina scoala, dintre cadre didactice si personalul administrativ al scolii etc.) ;

relatiile dintre cadre didactice si parinti.

Colaborarea dintre institutia de invatamant si familie presupune o comunicare efectiva si eficienta, o unitate de cerinte si o unitate de actiune cand este vorba de interesul copilului.

H. Henripise si V. Ross (1976) identifica doua dimensiuni principale ale implicarii reciproce a institutiei de invatamant si familiei in favoarea copilului :

1. dimensiunea relatiei copil-parinte, vizand controlul frecventei, al rezultatelor scolare, in general indeplinirea sarcinilor si sustinerea materiala si spirituala a activitatii didactice a copilului ;

2. dimensiunea relatiei familie-gradinita care se refera la alegerea unitatii de invatamant, la contactele directe ale parintilor cu reprezentantii institutiei- cadre didactice, administratori. Aceste contacte pot fi intalniri colective dintre admistratia scolara si asociatiile parintilor, reuniunile de informare a parintilor cu privire la continuturile si metodele scolare, exigentele cadrelor didactice etc., a lectiilor deschise pentru parinti, atelierelor de lucrari practice cu parintii. Parintii mai pot colabora si cu prilejul excursiilor, serbarilor, vizitelor, meselor comune etc.

La aceste forme de colaborare adaugam astazi :

scoala parintilor ;

consilierea psiho-pedagogica ;

orientarea familiei in functie de nevoile individuale sau de grup intr-o maniera profesionala de catre specialistii pregatiti anume.

Colaborarea si cooperarea parintilor cu institutia de invatamant sunt eficiente si benefice ambilor factori, in conditiile in care comunicarea este reala, in functie de dimensiunea sa umana.

In incheiere iata cateva sugestii pentru a sprijini familia si a lua impreuna decizii eficiente :

Fiti pozitivi, aveti deschidere catre opiniile parintilor.

Nu refuzati dialogul cand e vorba de a lua o decizie.

Armonizati punctele de vedere ale familiei cu ale dumneavoastra si cu ale specialistilor, daca e nevoie de opinie avizata.

Explicati deciziile luate .

Sintetizati discutiile referitoare la luarea unor decizii.

Decideti numai cand v-ati sfatuit cu familia. Centrati-va deciziile pe o viziune      cat mai adecvata despre copil si cautati sa aveti obiective comune cu familia.