Cunoasterea personalitatii copilului de varsta prescolara

I. 1. Dinamica dezvoltarii proceselor psihice fundamentale ale copilului de varsta prescolara

Psihicul uman "este un sistem de procese si trasaturi psihice care se formeaza, se diferentiaza si se structureaza treptat in perioada dezvoltarii individului (in ontogeneza), in cursul interactiunilor permanente ale subiectului cu mediu"¹.

Dupa modul cum reflecta realitatea, procesele psihice sunt: de cunoastere (cognitive), afective (emotionale) si volitionale. Prin intrepatrunderile functionale ale proceselor psihice, apar, trasaturi psihice, mai mult sau mai putin caracteristice persoanelor. (fig. 2)

Astfel, "dezvoltarea personalitatii se manifesta ca un proces stadial dinamic, ca o succesiune de faze distincte, dar si in interactiune cu caracter progresiv sistematic"².

Stadiile sau fazele dezvoltarii personalitatii sunt denumite si etape de varsta.

Intre varste exista o anumita interactiune, manifestandu-se anumite fenomene firesti, cum sunt: unele trasaturi ale etapei ulterioare se dezvolta in varsta anterioara, dupa cum exista situatii ca unele particularitati ale etapei de varsta ale unor persoane sa apara mai tarziu, in varsta ulterioara; exista

Figura 1.

Structura personalitatii copilului

PERSONALITATE

ACTIVITATE PSIHICA	PROCESE PSIHICE	COGNITIVE senzatii perceptii reprezentari memorie imaginatie limbaj gandire
		AFECTIVE emotii afecte dispozitii sentimente pasiuni
		VOLITIVE vointa
	TRASATURI ALE	PROCESELOR PSIHICE flexibilitatea gandirii fidelitatea memoriei
		ACTIVITATII PSIHICE aptitudini particularitati comportamentale trasaturi de caracter

fenomene de precocitate la ambele sexe cu 1-2 ani si in mod exceptional si de mai multi ani; fetele se dezvolta in general cu 1-2 ani inaintea baietilor, devans care, insa, se diminueaza in jurul varstei de 20 - 21 de ani.

I. 1. aea consumului de energie si forta ce se acumoleaza. Copiii alearga, striga, se joaca cu mingea, arunca diferite obiecte, fiind tentati sa sara garduri, obstacole, etc., fara sa-si dea seama de pericol, de faptul ca pot deranja pe altii. Miscarile, actiunile copiilor au o doza mare de involuntariat, lipsindu-le spiritul de discernamant si analiza motivelor ce declanseaza faptele lor. Este necesar, pe de o parte, sa le fie create conditiile favorabile pentru a-si consuma surplusurile de energie si forta ce le raman la dispozitie, inlaturand situatiile de accidente si de poluare sonora a celor din jur,

constientizandu-i treptat sa-si foloseasca acest surplus de energie pentru diverse alte scopuri: jocuri cu scop formativ, sport, odihna activa in spatii organizate.

Importante progrese se manifesta si in sfera relatiilor sociale ale copilului

I.2. Dimensiuni socio - afective ale procesului de integrare sociala pentru copiii institutionalizati.

In ansamblul structural al personalitatii, afectivitatea este un esential factor organizatoric si dinamizator al dezvoltarii si autodezvoltarii. In primele luni de viata "rectiile individului fata de mediu sunt prin excelenta manifestari ale infrastructurii biologice, ale logicii organice vegetative"*⁶.

De timpuriu se constituie un limbaj emotional de fond biologic, instinctual exteriorizat prin starile reactive de confort, disconfort biopsihic. Trebuintele biologice de securitate (alimentatie, odihna, tandrete) primeaza. De aceea, implinirea lor in prezenta tonica a adultului constituie un suport al cresterii si maturizarii echilibrate a individului.

Numai in relatiile stimulative cu adultul, copilul dobandeste reactii comportamentale specific umane. Trebuintele instinctive de securitate, de afectiune, vor alimenta trebuintele de apartenenta, de identificare, care se vor constientiza; "educatiei ii revine rolul de a uni indivizii intre ei prin reactiile cele mai organice si cele mai intime"*⁷.

atice.

Fragilitatea biologica este adancita de fenomenul separarii de adult, in special de mama, ceea ce explica frecventa si gravitatea "crizelor de adaptare"; in asemenea situatii se constata intarzieri in dezvoltarea maturitatii, in comunicarea verbala, in maturiazarea conduitei inteligent adoptive. Ansamblul insuficientelor de dezvoltare psihomotrica si socio-afectiva, constituie fenomenul handicapului de institutionalizare, care are sansele recuperarii in conditiile unui substitut educational echivalent cu factorul matern.

Prelungirea institutionalizarii prin trecerea in alte unitati determina manifestarea noilor "crize de adaptare" prin schimbarea mediului de viata; se constientizeaza motivele separarii de familie, se accentueaza complexele de provenienta, refuzul institutionalizarii. Preocuparea pentru familia de provenienta va deveni o dominanta; ea alimenteaza constituirea structurilor