EVALUAREA IN INVATAMANTUL PRESCOLAR ACTUAL

EVALUAREA IN INVATAMANTUL PRESCOLAR ACTUAL

Ca in intreg sistemul de invatamant si in sistemul prescolar evaluarea se concentreaza asupra eficientei acestuia privita prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate si rezultatele obtinute de catre copii in cadrul activitatilor instructiv-educative. Deoarece procesul de invatamant este un proces de autoreglare, fluxul informational circula in ambele sensuri, de la comanda spre executie si invers, de la executie spre comanda. Ultima se realizeaza prin conexiune inversa. Existenta acestei secvente face ca procesul de invatamant la nivel prescolar si nu numai, sa fie atat un sistem reglabil cat si unul autoreglabil.

Prin continutul sau evaluarea urmareste sa determine modul in care obiectivele stabilite se infaptuiesc in activitatea instructiv educativa. Intrucat aceasta infaptuire este un proces continuu si de durata si la nivel prescolar, evaluarea se poate efectua pe parcurs, secvential sau in finalul sau.

In acest context putem afirma ca evaluarea performantelor in invatare ale copiilor de varsta prescolara se realizeaza in modalitati specifice acestui nivel de educare si instruire avand in vedere faptul ca achizitionarea de cunostinte nu reprezinta un scop in sine in acesta etapa de varsta.

Invatamantul prescolar actual nu face din transmiterea de cunostinte un obiect expres de preocupari, ce se foloseste de cunostinte pentru a usura si optimiza procesul integrarii copilului in mediul social, ca si pentru a declansa si stimula dezvoltarea potentialului biopsihic de care dispune nativ copilul.

Pentru aceste considerente procesele evaluative sunt orientate catre punerea in evidenta a progreselor pe care le realizeaza copilul in invatare , fapt ce se releva hotarator in inbunatatirea parametrilor generali ai dezvoltarii psiho-fizice , in dobandirea unei anumite autonomii actionale si functionale .

Dupa functiunile pe care evaluarea o indeplineste in cadrul procesului mai larg al stimularii potentialului biopsihic al copilului si al optimizarii parametrilor generali ai dezvoltarii acestuia , formele de evaluare utilizate in gradinita sunt:

    evaluarea initiala care consta in aprecierea nivelului general al dezvoltarii copilului la intrarea in gradinita sau in momentul integrarii lui in diferite categorii de varsta ale prescolaritatii ( nivel I - 3-5 ani sau nivel II - 5-7 ani);

    evaluarea continua (sau de progres) pe care o regasim in derularea tuturor activitatilor curente din cadrul gradinitei si care opereaza in diverse forme :

F   a observarii continue a comportamentului copiilor, a surprinderii reactiilor pe care ei le au la solicitari deverse, a semnalarii progreselor pe care le obtin prin trecerea de la o sarcina la alta ;

F   a recompensarii succeselor pe care copii le obtin la invatare prin formule premiale de genul "Bravo !"; "Foarte bine " ; "Exceptional !";

F   a atitudinilor de sprijin , de incurajare pentru depasirea anumitor obstacole si dificultati in invatare prin formule de genul "Se poate si mai bine !" ; "Mai incearca o data !"; "Dovedestev ca poti fi cel mai bun !";

    evaluarea sumativa (sau cumulativa) intervine, de obicei , la capatul unei componente tematice care se desfasoara pe o durata mai mare de timp sau la sfarsit de semestru -cand se revizuiesc cunostintele , deprindetile , abilitatile dobandite in acest interval de timp - cu scopul explicit al intaririi si stabilizarii noilor comportamente achizitionate.

La aceasta forma de evaluare se recurge in mod expres la sfarsitul anului pregatitor , cand se verifica parametrii generali ai dezvoltarii cognitive si cand se sintetizeaza cele mai inalte niveluri de performanta in baza carora copilul este declarat apt pentru a fi scolarizat.

Pentru unii autori , inspirati de A. Gesell , dezvoltarea cognitiva a copiilor in cadrul activitatilor din gradinita este un rezultat al maturizarii sistemului nervos si reprezinta o pura desfasurare de aptitudini mentale inascute, deci ea nu ar scoate in evidenta mecanisme de invatare . Pentru altii , aceasta s-ar prezenta ca o secventa ireversibila de stadii ueori fixe si predeterminate ,uneori sensibile la influenta mediului , dar intotdeauna orientate spre o stare finala , fiecare stadiu marcand un salt calitativ in raport cu precedentul . Pentru educatorii practicieni aceasta dezvoltare cognitiva a copiilor se poate pune in evidenta in urma evaluarilor derulate pe parcursul si la finele unui ciclu de invatamant .

Cercetatorii au aratat ca abilitatile cognitive includ de asemenea , si inteligenta evaluata a copilului , termen utilizat uneori alaturi de gandire , alteori in locul lui In procesul gandirii , prelucrarea informatiilor are ca scop cunoasterea legaturilor interioare , a relatiilor obiectelor si fenomenelor realitati. Activitatea gandirii se manifesta intr-o succesiune continua de operatii mintale avand ca mijloc de operare limbajul ( simbolurile verbale ).

Cu alte cuvinte putem afirma ca proba edificatoare privind gradul de intelegere atins de o persoana consta in intrebarile pe care le formuleaza individul cu privire la dezvoltarea pe mai departe a cunoasterii sale , curiozitatea starnita de efortul facut pentru a intelege , actiunile practice pe care le intreprinde avand la baza cunostintele intelese .

Aceste aspecte ne intereseaza in lucrarea de fata in mod deosebit evaluarea dezvoltarii limbajului la nivelul prescolar , dezvoltare ce este intr-o dinamica permanenta in aceasta perioada evolutiva a unui individ..

EVALUAREA CA ANTICIPARE A DEMERSULUI DIDACTIC DIN GRADINITA

Ca o provocare, dinamica mediului social-cultural contemporan, determina transformari si modificari continue in structurile biopsihice ale copilului, de aceea educatorul este preocupat sa operationalizeze procesul didactic ,luand ca punct de plecare si reglare profilul actual, real, concret al copilului .

Cercetatorii au aratat ca in contextul actual, asupra copilului se exercita o adevarata "agresiune a factorului inteligentei " datorita influentei mass media si a calculatorului care solicita accelerarea dezvoltarii cognitive . De aceea , procesul instructiv educativ actual va tine cont de acest ritm accelerat de maturizare care determina comportamente specifice asimilarii continuturilor instructionale propuse de mediul institutionalizat din gradinita si implicit de formarea copilului pentru instruirea continua si educatia permanenta.

Ca aceste finalitati sa devina viabile , educatorul va fi preocupat de anticiparea eficienta a demersului didactic , ce se va baza pe o evaluare reala a nivelului de dezvoltare a copiilor, aceasta evaluare fiind un punct de plecare in anticiparea proiectarii demersului didactic. In acest context aceasta proiectare va capata un caracter rational si riguros cu conditia sa fie :

determinate precis obiectivele instruirii;

organizate continuturile in concordanta cu principalele tendinte ale stiintei si tehnicii, dar si cu logica didactica;

stabilite strategiile de predare invatare in raport cu obiectivele propuse si continuturile selectate;

perfectionat actul de evaluare a rezultatelor copiilor, si demersul didactic desfasurat.

Putem afirma ca evaluarea este o componenta esentiala a procesului de invatamant in general, si a procesului didactic, in special, ea interactioneaza cu celelalte componente , deci nu este o etapa supraadaugata sau suprapusa procesului de invatamant, ci este un act integral activitatii pedagogice.

Evaluarea este definita ca activitate prin care se inregistreaza, se prelucreaza si se interpreteaza informatii despre calitatea rezultatelor scolare si a procesului care a condus la aceste rezultate, dar si despre evolutia posibila a procesului didactic in vederea perfectionarii lui si a maximizarii rezultatelor scolare. Cu alte cuvinte, in procesul instructiv educativ, evaluarea reprezinta mecanismul fundamental al conexiunii inverse si-i confera demersului didactic un caracter reglabil si autoreglabil.

Problematica pe care o genereaza activitatea de evaluare face parte din ansamblul teoriei educatiei-teoria evaluariisca sistem de conceptii, principii si tehnici de masurare si apreciere a procesului didactic, deci este o componenta a tehnologiei didactice .

La nivel prescolar evaluarea este orietata pe doua directii :

extinderea evaluarii de la verificarea si aprecierea rezultatelor copiilor la evaluarea procesului care a condus la aceste rezultate;

conceperea unor modalitati mai eficiente de integrare a evaluarii in activitatea didactica.

Fiind o componenta a tehnologiei didactice , evaluarea poate si trebuie sa furnizeze informatii din si despre toate compartimentele activitatii instructiv-educative desfasurata cu copiii de varsta prescolara din gradinita.Aceste informatii vor viza :

a)     calitatea rezultatelor;

b)    rigurozitatea elaborarii obiectivelor, ierarhizarea lor si adecvarea la varsta si posibilitatile reale ale copiilor;

c)     calitatea selectarii, prelucrarii si transmiterii continuturilor;

d)    adecvarea strategiilor, metodelor si mijloacelor la obiectivele, continuturi si posibilitatile copiilor;

e)     capacitatea copiilor de transfer si aplicatie a cunostintelor si deprinderilor in situatii diverse;

f)      nivelul capacitatilor intelectuale, a trasaturilor de personalitate si a conduitei morale a copiilor;

g)     perfectionarea tehnicilor si a operatiilor de m asurare, apreciere si decizie;

h)    evaluarea nivelului pregatirii copiilor pentru scoala prin raportarea rezultatelor nu numai la posibilitatile individuale sau ale grupei, ci si la obiectivele programei pentru asigurarea reusitei scolare.

Asadar, evaluarea este concludenta si devine eficienta numai daca opereaza la nivelul celor doi termeni ai relatiei produs-proces didactic si daca adopta masuri de ameliorare. Aceste informatii de evaluare, obtinute prin conexiune inversa, au dublu rol: confirma sau infirma rezultatul, ca apoi sa regleze desfasurarea ulterioara a procesului didactic.

Astfel , sustinem ideea ca evaluarea este utilizata in proiectarea activitatilor instructiv educative, educatorul putand-o utiliza ca pe o etapa anticipativa a acestui demers pedagogic. Daca acest act evaluativ este eficient se va observa in activitatile derulate in cadrul actului educativ derulat, insa eficienta actului evaluativ este conditionata de realizarea complementara a functiilor evaluarii, care se va concretiza la nivelul copiilor . In acest context sustinem ideea ca evaluarea este eficienta pentru copiii de varsta prescolara daca acestia:

isi fixeaza cunostintele insusite;

isi integreaza grupurile de cunostinte in sisteme cognitive;

invata sa aplice cele asimilate in situatii noi;

traiesc stari agective care, prin repetare si generalizare , vor forma sentimentul succesului;

isi dezvolta trebuinta de cunoastere si autoinformare;

isi perfectioneaza imaginea de sine care daca va fi pozitivam ii va mobiliza in viitoarele activitati.

De asemena, evaluarea va fi eficienta si din perspectiva raspunderii profesionale a educatoarei, daca aceasta :

F        va aprecia obiectiv calitatea prestatiilor sale;

F        descopera dificultatile tipice si specifice intampinate de copii si cauzele care le-au produs;

F        isi intocmeste programe de exercitii suplimentare sau de dezvoltare;

F        sesizeaza strategiile care sunt eficiente ;

F        isi regleaza si pefectioneaza stilul didactic.

Studiile au aratat ca actul evaluativ este eficient si isi poate realiza functiile numai in conditiile in care se integreaza profund si organic in demersul didactic ,astel s-au conturat treiforme de evaluare care au fot clasificate dupa modul lor de integrare in : evaluare initila; evaluare sumativa si evaluare continua/formativa.

Daca evaluarea initiala constiuie o premisa determinanta in proiectarea demersului didactic si o conditie a reusitei acesteia, evaluarea sumativa reprezinta un sondaj ce releva informatii atat despre copii, cat si despre activitatea verificata insa nu insoteste demersul didactic secventa cu secventa, deci nu permite acea ameliorare pe parcurs, ori de cate ori ar fi necesar. Toate acestea se rezolva prin evaluarea continua(formativa) , care insoteste demersul didactic in toate etapele lui si evidentiaza performantele tuturor copiilor la nivelul intregului continut.

In acest mod , obiectivele demersului nostru didactic se transforma treptat in comportamente observabile si masurabile, comportamente care constituie pentru noi barometrul ce indica in ce masura strategiile si mijloacele utilizate au fost adecvate la obiective, continuturi, posibilitatile copiilor si timpul acordat.

Daca intraga noastra activitate educationala o vom proiecta si desfasura de pe principiile unei asemenea conceptii pedagogice, evolutia si progresul copiilor e asigurat. Orice copil care, in mod dominant, poate rea;liza si rezolva sarcinile de invatare la care este solicitat isi formeaza o imagine de sine pozitiva, care il mobilizeaza si sustine energetic si motiveaza in procesul instruirii si educarii. Deci, prin evaluare, il invatam pe copil sa se cunoasca, sa se autoevalueze in vederea autodepasirii. Acest obiectiv este conditionat de cunoasterea si intelegerea de catre copii a criteriilor de apreciere cu care vor opera in evaluarea lucrarilor si rezultatelor proprii sau ale colegilor.

Punctul culminat al strategiilor de evaluare il constituie evaluarea interna pe care o realizeaza educatoarea asupra modului cum a proiectat, organizat si desfasurat , dar si evaluat, procesul didactic. Aceasta evaluare este deosebit de importanta in proiectarea urmatoarei secvente a demersului didactic.

Deosbit de importanta este si evaluarea externa pe care o efectueaza directorul unitatii/inspectorul de specialitate sau comisia de evaluare care compara rezultatele cu nivelul altor grupe de aceeasi varsta. Numai asa rezultatele vor fi obiective si reale, iar demersul didactic urmator va fi cel accesibil si necesar si va putea asigura evolutia copiilor prin eficienta lui.

Rezultatele astfel obtinute in procesul de invatamant reprezinta un produs cu aspecte multiple, ce se constituie in indicator concludent al calitatii si eficientei demersului didactic . Etalonul dupa care se face aprecierea il constituie obiectivele prevazute de curriculum si obiectivele secventei demersului didactic, verificat concomitent cu stabilirea unor criterii la care sunt raportate rezultatele copiilor.

Obiectivitatea rezultatelor presupune raportarea la cerintele programei, iar de aici se desprinde clar necesitatea si importanta hotaratoare a definirii cat mai precise, clare logice a obiectivelor pedagogice pentru fiecare demers didactic. In acest context, obiectivele capata un dublu rol in procesul didactic astfel :

indica in ce directie sa orientam demersul didactic;

la finalul lui, obiectivele devin criterii in functie de care apreciem daca obiectivele s-au transformat in rezultatele dorite si asteptate.

Ca o concluzie putem afirma ca , indiferent de metoda, procedeul sau forma pe care o ia procesul evaluarii, pentru a fi concludent si eficient , trebuie sa parcurga urmatoarele etape:

definirea si cunoasterea prealabila a obiectivelor procesului didactic;

crearea situatiilor de invatare care sa permita copiilor sa achizitioneze comportamentele pe care le presupun aceste obiective;

alegerea metodelor si instrumentelor de inregistrare si masurare a rezultatelor;

desfasurarea procesului de evaluare si masurare;

evaluarea si aprecierea datelor culese;

concluzii si diagnostice.

Tot acest proces evaluativ poate fi eficient numai dupa o analiza obiectiva si responsabila a deficientelor demersului didactic incheiat si dupa stabilirea unor masuri de ameliorare a activitatii instructiv-educative pentru maximizarea rezultatelor viitoare ale prescolarilor