Importanta continuitatii dintre gradinita si scoala la clasa I

Importanta continuitatii dintre gradinita si scoala la clasa I

Invatamantul este unul dintre domeniile de baza ale activitatii omenesti, una dintre institutiile sociale cale mai importante ale societatii umane. El trebuie sa raspunda unor cerinte aflate intr-o continua schimbare si transformare.

Invatamantul trebuie sa duca nu numai la pregatirea elevului pentru viata, ci in acelasi timp, sa-l implineasca pe tanar ca individualitate, sa fie deci un proces de definire umana care sa-i creeze un camp mult mai larg de posibilitati pentru creativitate, initiativa, autonomie si, in acest context, sa contribuie la progresul uman general.

Avand in vedere ca instruirea oamenilor este cheia de bolta a dezvoltarii si modernizarii unei tari, aceasta instruire, oricat de pretioasa sau sofisticata ar parea, trebuie sa inceapa organizat de la cea mai frageda varsta, adica chiar de la varsta prescolara, deoarece inca de la aceasta varsta copiii trebuie pregatiti pentru a trai in lumea computerizata de maine.

In contextul masurilor privind asezarea invatamantului din tara noastra pe baze cu adevarat democratice, prima veriga a acestui sistem, invatamantul prescolar, merita o atentie deosebita. Delimitarea locului pe care il ocupa gradinita - ca prima institutie de culturalizare si socializare a copiilor, de pregatire a acestora pentru integrarea scolara - cu precizarea functiilor pe care ea trebuie sa le indeplineasca, are un rol decisiv in asigurarea eficientei invatamantului.

Invatamantul prescolar are menirea de a forma copiii sub aspect psio-intelectual, fizic si socio-afectiv, pentru o cat mai usoara adaptare la activitatea de tip scolar, asigurand astfel continuitatea de la gradinita la scoala.

Intreaga activitate pe care o desfasoara copilul in gradinita constituie mijlocul principal prin care se realizeaza in mod gradat dezvoltarea sa intelectuala. Cunostintele pe care si le insusesc treptat contribuie la largirea orizontului lor, ii ajuta sa se orienteze in mediul ambiant, sa inteleaga ceea ce se petrece in jurul lor, sa stie cum sa se comporte, cum sa reactioneze fata de obiectele si fenomenele in mijlocul carora traiesc.

Educatia intelectuala a prescolarilor este foarte importanta prin faptul ca-i pregateste pe copii pentru scoala. In gradinita, copiii isi insusesc anumite cunostinte, care formeaza o baza aperceptiva pentru sistemul de cunostinte predate in scoala, isi formeaza unele deprinderi elementare de munca intelectuala, li se dezvolta capacitatea de a depune eforturi sustinute, toate acestea in vederea realizarii cerintelor pe care le implica activitatea scolara.

In institutiile prescolare educatia intelectuala a copiilor nu se realizeaza intamplator si de la sine, ci in mod organizat si sistematic, sub directa indrumare a educatoarei, dupa planul de invatamant si programa care vizeaza continuitatea cu activitatile de tip scolar pentru o mai buna si eficienta adaptare a prescolarului la activitatea scolara. De asemenea, sunt respectate principiile didactice, sunt folosite metodele si procedeele adecvate particularitatilor de varsta si individuale ale prescolarilor.

Cerintele actuale ale invatamantului pun cu pregnanta problema unei legaturi mai stranse intre gradinita si scoala sub aspectul continuitatii muncii pentru aprofundarea cunostintelor si deprinderilor acumulate de catre copii in gradinita, prin reluarea si dezvoltarea lor apoi in clasa intai.

Necesitatea asigurarii unei continuitati intre gradinita si ciclul primar in planul continutului, obiectivelor, metodelor si procedeelor este cunoscuta pe plan mondial, astfel incat diverse organisme abilitate au adoptat masuri corespunzatoare si au facut recomandari pentru o mai buna organizare si desfasurare a activitatilor, pentru adaptarea continutului lor la particularitatile de varsta si individuale ale copiilor.

Pentru valorificarea potentialului formativ al activitatilor desfasurate in gradinita, este deosebit de importanta intelegerea deplina a obiectivelor specifice pentru sistemul activitatilor desfasurate in acest cadru, obiective care trebuie sa se regaseasca partial in programa ciclului primar de invatamant.

Generalizarea treptata a invatamantului prescolar trebuie sa contribuie la egalizarea diferentelor sensibile dintre copii, datorate varietatii mediului socio-cultural si familial in cadrul caruia acestia se nasc si traiesc.

Intrarea copilului in gradinita marcheaza o adevarata cotitura in viata acestuia, datorata, pe de o parte, noului sistem de relatii sociale in care intra, pe de alta, faptului ca el devine obiectul unor influente instructiv-educative sistematice.

Educatia prescolara trebuie sa devina o treapta ce intra in mod necesar in componenta educatiei continue, in procesul complex de formare a personalitatii individului. Conform logicii interne a acestui proces, fiecare etapa este o baza pregatitoare pentru etapa imediat urmatoare, fara sa se piarda din vedere ci toate fazele formeaza un tot unitar. Astfel, pregatirea copilului in gradinita este menita sa asigure dezvoltarea lui in ciclul primar de invatamant.

Fiecare dintre noi trebuie sa se implice prin competenta si experienta acumulata, sa se considere agent al reformei, participant nemijlocit la armonizarea intentiilor, resurselor, formelor si mijloacelor de realizare, astfel incat sa nu se produca o mutatie liniara de tip directiv, ci sa se inregistreze o muscare cu dublu sens, de jos in sus si invers, pentru formarea unor personalitati capabile sa se adapteze la dinamica economico-sociala.

Experienta scolara din ultimii ani, a demonstrat ca adaptarea copiilor in primul an de scoala constituie premisa desfiintarii pragului dintre cele doua institutii de invatamant care se reflecta in continuitatea intre diferite compartimente ale muncii instructiv-educative.

Noile conditii create, permit si impun totodata, o mai stransa colaborare intre cele doua institutii in vederea asigurarii unitatii de cerinta si a preluarii din mers a sistemului de influente pedagogice pentru asigurarea continuitatii in actiunile educative.

Adaptarea copiilor la sistemul muncii scolare este facilitata de pregatirea prealabila realizata in institutiile prescolare, gradinita prin menirea ei avand un caracter specific particularitatilor de varsta ale copiilor intre 3-7 ani, cat si elemente structurale comune cu activitatea din alte institutii de invatamant.

Legatura gradinitei cu scoala are un dublu sens, scopul acestei legaturi fiind continuitatea dezvoltarii copilului si continuitatea procesului muncii educative.

Cu toate conditiile optime acum create nu putem vorbi de o cuprindere in procent de 100% a populatiei intre 3 si 7 ani in institutiile prescolare din diverse cauze, precum:

retineri nejustificate ale unor familii , care neintelegand rolul gradinitei, isi educa singuri copiii;

motive de ordin medical, sanatate fizica si psihica, insuficienta stabilitate nervoasa.

Realizarea legaturii dintre gradinita si scoala presupune:

asigurarea posibilitatilor reale de frecventare a gradinitei pentru toti copiii de 3-7 ani;

realizarea unei unitati de vedere privind continutul activitatii si metodelor de activitate din gradinita si scoala;

cunoasterea reciproca si temeinica a programei de invatamant pentru gradinita si clasa primara;

cunoasterea mediului familial al copilului, a particularitatilor dezvoltarii acestuia, iar in functie de acestea, asigurarea unui invatamant individualizat inca din gradinita.

"Sporirea eficientei invatamantului nu se poate realiza decat in masura in care se asigura un flux continuu al legaturilor si al integrarii atat pe verticala de-a lungul intregii scolaritati, cat si pe orizontala in cadrul fiecarei discipline si intre diferite discipline studiate, precum si o activitate instructiv-educativa unitara".

Pentru a se evita insuccesul scolar, mai cu seama la clasa intai, se impune valorificarea din timp a tuturor mijloacelor si sporirea randamentului acestora, avand in vedere valorificarea, in primul rand, a activitatii desfasurate in gradinita.

In literatura de specialitate - desi destul de bogata, cu greu ar putea fi cuprinse toate problemele relatiei dintre gradinita si scoala - se abordeaza indeosebi planul continuitatii activitatii dintre aceste doua perioade de educatie.

Privind contributia gradinitei la pregatirea copilului pentru scoala, Emil Paun arata ca: "Pregatirea copilului pentru scoala trebuie inteleasa ca o adaptare reciproca pe de o parte a copilului la scoala, iar pe de alta parte a scolii la copil. De altfel, cand ne referim la scoala trebuie sa avem in vedere reconsiderarea ei permanenta in raport cu cerintele dezvoltarii sociale, in asa fel incat, ea sa corespunda si sa raspunda in cel mai inalt grad acestor cerinte. In acest fel, pregatirea copilului pentru scoala va fi implicit si o pregatire pentru societate. De aceea, cand discutam despre atitudinea pentru scolaritate trebuie sa avem in vedere optimizarea permanenta a scolii.

Uneori, intre gradinita si scoala raportul este discontinuu, deoarece climatul gradinitei este bazat pe ponderea evidenta a activitatilor libere, a jocurilor, a relatiilor cu un plus de afectivitate intre educatoare si copii. De la acest climat, se trece aproape brusc la un climat directiv, bazat pe o disciplina ferma, care solicita indeplinirea cu regularitate si cu constiinciozitate      a sarcinilor activitatii de invatare, un climat bazat pe alte exigente, exprimate atat de catre scoala, cat si de catre familie."

Un obiectiv educational apreciat in mod constant de diferiti autori, ca fiind "central", sau ca fiind cel ce reprezinta "functia majora" a gradinitei, este acela de a pregati pentru scoala. Desigur, insasi indeplinirea acestui obiectiv se realizeaza la un nivel calitativ cerut de exigentele nou formulate de societatea contemporana in fata intregului invatamant, in masura in care se au in vedere toate tipurile de finalitati, educationale si sociale ale gradinitei. Din aceasta perspectiva consider necesara o constientizare a valorilor formative ale gradinitei de catre toti factorii educationali coparticipativi la pregatirea copilului pentru scoala - in vederea optimei integrari scolare si a evolutiei psio-sociale de ansamblu a personalitatii in formare a copilului.

La clasa intai, in conditiile scolarizarii copiilor de la varsta de 7 ani, jocul reprezinta o modalitate de asigurare a continuitatii intre gradinita si scoala, de usurare a procesului adaptarii copiilor la specificul muncii scolare de invatare.

Introducerea jocului in insasi structura lectiilor constituie un mijloc de prevenire, precum      si de inlaturare a oboselii, sub forma asa ziselor activitati in completare cu evidente valente de cunoastere si care rezolva intr-o maniera specifica numeroase sarcini de invatare, de relaxare. Astfel de jocuri care sunt folosite si in gradinita: "Spune mai departe; Completeaza cuvantul; Unde se gaseste sunetul?", contribuie la dezvoltarea auzului fonematic, la exersarea pronuntiei corecte a unor sunete, in vederea adaptarii creatoare si integrarea la conditiile si cerintele societatii actuale.

Cunoasterea copilului, identificarea particularitatilor sale individuale, raportate la trasaturile generale ale varstei sale, reprezinta o conditie hotaratoare pentru desfasurarea eficienta a actiunii educationale.

In perioada prescolara se are in vedere dezvoltarea la copilul de 6-7 ani a functiilor senzorio-motorii, a perceptiilor si reprezentarilor in cadrul actiunilor de manipulare, factor hotarator pentru formarea diferitelor constante pentru atingerea nivelului gandirii operationale concrete, necesare intrarii copilului in scoala.

Pregatirea pentru intelegerea si receptarea cunostintelor din clasa I, nu se realizeaza decat sistematic pornind de la grupa mica si parcurgand un drum lung. Cunostintele copiilor pot fi reprezentate prin cercuri concentrice, reluandu-se si adaugandu-se pe masura ce copilul ajunge la varsta scolaritatii.

La grupa pregatitoare se      urmareste reactualizarea si aprofundarea cunostintelor din grupa mare, accentul cazand mai mult pe latura formativa si mai putin pe latura informativa, sarcini care vizeaza dezvoltarea operatiilor intelectuale si a dragostei pentru invatatura in vederea adaptarii la activitatea scolara. La aceasta varsta sunt evidente si permanente elementele de problematizare, intrecerea care contribuie in mare masura la stimularea capacitatilor intelectuale ale copiilor.

"Starea de pregatire psihologica prin care va fi asigurata adaptarea si integrarea copilului fara dificultati deosebite in mediul scolar institutionalizat, de buna seama, ne apare ca un rezultat al dezvoltarii multilaterale a copilului in gradinita.

Educatia prescolara fiind prima treapta a subsistemului nostru scolar, in mod implicit pregatirea prescolarului pentru clasa I, se inscrie ca unul din obiectivele majore ale taxonomiei invatamantului prescolar".

INSTITUTOR: NEDA MARIA DIANA

BIBLIOGRAFIE:

Alexandru J., Cunoasterea copilului prescolar, Editura revistei de pedagogie, Bucuresti 1992

"De la gradinita la scoala", Culegere metodica editata de Revista de pedagogie Bucuresti 1975

"Integrarea copilului in activitatea scolara", Culegere metodica editata de Revista de pedagogie Bucuresti 1978