Imagini ale cotdianului

Imagini ale cotdianului

Fara indoiala ca intrebarea cu privire la noi insine i-a interesat dintotdeauna in mod deosebit pe oameni. Marturiile pentru aceasta se intind cel putin pana in timpurile arhaice: in mituri, arte, religii si stiinte, precum si in riturile, cultele, obiceiurile si datinile corelate cu ele, fiind vorba, in mod direct sau indirect, despre locul omului, atat fata de natura si lume in totalitatea ei, cat si fata de semeni.¹

1)Spatiu si timp

In timp ce spatiul este reversibil (pot sa-l parcurg in directii opuse si sa ma intorc in punctul de plecare), timpul este ireversibil, el nu poate fi parcurs decat intr-o singura directie. Aici nu ma pot intoarce inapoi, nu pot sa traiesc din nou anul care a trecut; dimpotriva, nu incetez sa ma indepartez de acest an care a trecut, insasi amintirea mea despre el evolueaza si se transfigureaza. Timpul ia cu sine totul fara intoarcere, el ma impiedica sa fixez indiferent ce.

Heraclit, sensibil la schimbarea perpetua a universului (,,Nu te poti scalda de doua ori in acelasi rau"), a simtit indiferenta distrugatoare a timpului, acest ,,copil care se joaca, mutand mereu pietrele de joc". Proust a fost afectat mai mult ca oricare altul de ireversibilitatea tragica a timpului, impotriva careia inima noastra se revolta in zadar.

Proust credea ca magia amintirii putea sa ne restituie, cu toata nuanta lor obiectiva, anumite clipe privilegiate. ²

1.,,Filosofie.Curs de baza",Cap.,,Omul",pag.343 H.Schnadelbach, E.Martens, Editura Stiintifica,Bucuresti;

2.,,Curs de filozofie", cap.,,Spatiul, timpul, istoria", pag.75-77, Andre Vergze, Denis Huisman, Traducere de Alexandru Vasile Dragan, Editura Humanitas, 1995;

>Imagini ale spatiului

Analiza a determinat existenta a doua paliere ale spatiului in mentalul colectiv specific societatilor de agricultori din Tara Romaneasca a secolelor XIV-XVI: spatiul terestru, respectiv forma si ordinea cosmica. Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit sunt imaginile spatiului terestru. Motivul unei asemenea optiuni este ca tocmai acest spatiu creeaza cadrul cotidianului.

In mentalitatea omului secolelor XIV-XVI, principala categorie care desemneaza spatiul terestru este locul. Acesta este ,,un dat concret, de o mare variatie, cu insusiri proprii, cu neputinta de definit abstract. Locul este definit prin calitatea lui specifica, in datele lui materiale (in sens concret) si potentialul sau spiritual".

>Criteriul calitativ

Imaginea spatiului terestru poate fi structurata pe mai multe palirere, in functie de criteriul de discriminare cu care opereaza mentalitatile colective. Un prim asemenea palier este cel calitativ. Pot fi, astfel, deosebite locuri bune si locuri rele, dihotomia fiind insa relativizata de categoria ,,locurilor ferite", cea din urma mai putin riguros definita.³

Locul bun este ,,loc sfant, tot ce face frumos si puternic si rodu e bogat".

Locul rau este un loc necurat, cu proprietati malefice, care influenteaza atat viata omului, cat si fauna si flora. Cercetarile etnografice de teren au stabilit ca locul poate sa fie rau datorita unor cauze georgrafice/de pozitionare - sunt considerate a fi locuri rele malul, cotul, mlastina, padurea - , fie pentru ca s-a intamplat ceva pe acel loc. In aceasta ultima categorie sunt incluse locul unde au jucat ielele, locul unde s-a ratacit volbura, locul unde s-a produs un vartej de praf, locul unde s-a tavalit un cal, locul unde a fost ingropat un om necurat (strigoi), locul unde s-au facut farmece, locul blestemat - casa sau loc parasit - , locul unde a pacatuit cineva (,,s-a dragostit fara lege", s-a pus l-a cale o fapta rea, a fost omorat cineva).

Locul ferit e un loc bun, dar care nu poate deveni rau prin actiunea factorilor enumerati mai sus. In categoria locurilor ferite intra, in primul rand, biserica, gradina sau mormantul.

3.,,Imagologie.Imagologie istorica.",Cap.,,Imagini alea cotidianului", pag.192, Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, Bucuresti-comunicare,ro, 2003

Un element interesant in aceasta modalitate de reprezentare calitativa a spatiului este faptul ca omul trebuie sa cunoasca locurile

rele pentru a se putea pazi de efectele lor malefice. Cum rareori acestea sunt marcate - traditia consemneaza doar semnele lasate pe pamant de jocul ielelor - principala sursa ramane memoria colectiva, traditia. In aceste conditii, cel mai prudent este sa nu te aventurezi in locuri noi, necunoscute. Aceasta conceptie este un reflex al caracterului inchis al comunitatilor de obste specifice societatilor de agricultori.

>Criteriul proximitatii

Un alt palier de analiza a imaginii spatiului terestru este cel al proximitatii. Pentru agricultor, centrul universului sau existential este gospodaria - casa si curtea.

Gospodaria - fie ca este vorba de spatiul interior, de casa propriu-zisa, fie de curte sau gradina - este, in primul rand, un loc bun. Acest loc are o serie de calitati specifice, care il fac sa existe intr-un mod propriu. Astfel, casa/gospodaria reprezinta insasi materialitatea familiei. In consecinta, nu pot fi doua locuri de casa identice, pentru ca fiecare loc are specificul sau, rezultat din vechimea si continuitatea locuirii, practic din istoria familiei.⁴

Exista si situatii in care gospodaria apare ca un loc rau. Sunt case si locuri unde oricui ii merge rau, fie ca e vorba de sanatate, fie de belsugul muncii, astfel incat nimeni nu indrazneste sa se aseze acolo, asa aparand casele/locurile parasite. Traditia considera ca principala cauza o constituie blestemele legate de inaintasi.

Vecintatea este o categorie de reprezentare spatiala care fixeaza date cu caracter atat material, cat si spiritual sau de istorie sociala.

In cadrul satului traditional, familiile sunt grupate pe vecinatati. Vecinatatea este privita ca o prelungire a spatiului gospodariei. Consecinta este ca si locul invecinat este tot un loc bun. Explicatia structurarii unei asemnea imagini trebuie cautata tot in tema ancestrala de necunoscut a agricultorului. Apropierea spatiala a gospodariilor - fiecare cu individualitatea ei - face ca nimic din ceea ce se intampla sa nu fie necunoscut vecinilor.

4.,,Imagologie.Imagologie istorica.",Cap.,,Imagini alea cotidianului", pag.193, Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, Bucuresti-comunicare,ro, 2003

Din aceasta conceptie deriva faptul ca vecinatatea este privita ca un grad de rudenie. In acelasi timp, vecinatatea este conceptia care genereaza - in plan social - legatura/unitatea dintre familie si sat.

Preajma este o notiune mai larga decat vecinatatea, desemnand, in general, tot ce se gaseste in apropierea locului de referinta, alaturi sau in jurul acestuia.

Hotarul satului este limita a ceea ce constituie viata satului si a omului sau. Extinderea universului spatial al omului societatii de agricultori capata forma satului, ca prelungire a vecinatatilor.

Hotarul satului ii indica omului unde se sfarseste locul care apartine comunitatii din care fac parte, deci cunoscut. Cel care il depaseste paseste in necunoscut, asumandu-si astfel toate riscurile care decurg de aici.⁵

Antropologia sofistilor pleaa de la ideea potrivit careia culturile variate ale oamenilor, cuprinse in datini si obiceiuri, stau una langa alta cu drepturi egale. Deoarece datinile, cutumele si obiceiurile nu sunt data de la natura, ci sunt opera oamenilor, nu se poate acord o pozitie privilegiata uneia din culturile existente.⁶

2)Viata si moartea

Acolo unde viata este categoria normativa si teoretica a totalitatii careia trebuie sa i se subordoneze si cultura vorbim despre ,,filosofia vietii". Astazi intelegem prin viata domeniul de studiu al biologiei si pricepem cu greu cum s-ar putea cladi pe aceasta baza o intreaga metafizica. In filosofia vietii, la inceput ,,viata" nu a fost gandita biologic. Ordinea vietii se afla la Schopenhauer si in metafizia sa a ,,vointei" inteleasa ca vointa de viata.Omul si cultura sunt considerate aici ca ,,obiectivari" ale acestei vointe.

Pentru imaginea omului, din primatul vietii decurge ca in om spiritualul sau intelectualul nu poate fi elementul primordial si ca acesta e dependent si carmuit de o traire profunda prelogica.⁷

5.,,Imagologie.Imagologie istorica.",Cap.,,Imagini alea cotidianului", pag.193, Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, Bucuresti-comunicare,ro, 2003

6.,,Filosofie.Curs de baza",Cap.,,Omul",pag.344, H.Schnadelbach, E.Martens, Editura Stiintifica,Bucuresti

7.,,Filosofie.Curs de baza",Cap.,,Cultura",pag.428, H.Schnadelbach, E.Martens, Editura Stiintifica,Bucuresti;

Imaginile vietii si mortii sunt indisolubil legate atat de conceptia traditionala cu privire la timpul-veac, cat si de cea vizand rostul omului pe lume, calea acestuia. Asa cum existenta lumii este cuprinsa intre Facere si Judecata de Apoi, la fel, viata are ca limte nasterea si moartea. Intre aceste doua momente este calea pe care omul o urmeaza trecand dintr-un stadiu al existentei in altul.

Traditia crestina ii atribuie omului doua calitati cu deosebita relevanta pentru tema noastra. Dintru inceput, omul a fost zidit de care Creator dupa chipul si asemanarea sa.

Aceasta inseamna ca omul - desi pacatos si supus greselii - este o imagine a lui Dumnezeu, avand, astfel, o componenta divina.

Trupul omului devine astfel un templu al lui Dumnezeu, orice vatamare a acestuia fiind considerata un pacat. Este motivul pentru care, in mentalitatea crestina, actul suicidar era considerat unul dintre cele mai grave pacate.

Al doilea atribut fundamental care ne intereseaza in mod deosebit este cel al vietii sociale. Cele mai importante momente ale vietii sunt publice, comunitare, la bucuriile si la durerile omului participand intreaga comunitate.

Din aceasta perspectiva, viata trebuie privita ca o permanenta trecere dintr-o stare in alta, dintr-o comunitate in alta. Astfel, daca nasterea inseamna intrarea in cadrul comunitatii, inceputul, ea nu poate fi disociata de pandantul ei crestin, care este botezul, adica integrarea in comunitatea crestina.

De o insemnatate deosebita este casatoria. Dincolo de aspectul deliberat al actului in sine - omul nu stie cand se naste si nu-si poate anticipa momentul mortii - casatoria are un rol major in definirea familiei si a spitei de neam, deci a relatiilor de rudenie. Evenimentul este bivalent, marcand intemeierea unei noi unitati structurale a comunitatii - gospodaria - cu simbolistica specifica, dar si largirea comunitatii in care individul se integreaza.

In ceea ce priveste moartea, aceasta este privita ca o trecere in eternitate, ca o incetare a timpului-veac individual si, in acelasi timp, ca o integrare in vesnicie. ⁸

8.,,Imagologie.Imagologie istorica.",Cap.,,Imagini alea cotidianului", pag.193, Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, Bucuresti-comunicare,ro, 2003

Oricat am dori, nu putem inlatura ireversibilitatea timpului. In vreme ce nu am priza asupra timpului, care se confunda cu insasi existenta mea, am priza asupra spatiului, asupra exterioritatii. Spatiul este locul privilegiat al problemelor si tehnicilor, fiindca spatiul este ceea ce se afla in fata mea; pot privi spatiul, il pot diviza si masura.

Bibliografie:

.,,Imagologie.Imagologie istorica." , Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, Bucuresti-comunicare,ro, 2003

.,,Filosofie.Curs de baza" , H.Schnadelbach, E.Martens, Editura Stiintifica,Bucuresti;

,,Curs de filozofie", Andre Vergze, Denis Huisman, Traducere de Alexandru Vasile Dragan, Editura Humanitas, 1995;