Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzica
PescuitPicturaVersuri

Simbolul. Functii si tipologie

diverse

+ Font mai mare | - Font mai mic



Simbolul. Functii si tipologie


Simbolul este un microcosmos, o lume totala, ca atare, nu prin acumularea detaliilor īn cadrul analizei vom descoperi sensul global ci este nevoie de un ochi capabil de a privi sinoptic. Ratiunea pe care se bazeaza o analiza simbolica este aceea ca o cunoastere simbolica nu este niciodata definitiv dobāndita si nici identica pentru toti. 




1. Functiile simbolului

Simbolul īndeplineste o functie extrem de favorabila vietii personale si sociale, o functie ce se exercita īn mod global, dat fiind caracterul specific al simbolului, acela de a fi ireductibil faramitarii conceptuale. Totusi pentru a putea analiza teoretic functia simbolului J. Chevalier īi surprinde numeroasele ei fatete, individualizāndu-le pe fiecare cu cāte un nume distinct.


Astfel apare o prima functie a simbolului, aceea de a explora. 'Simbolul face posibila libera circulatie prin toate straturile realului'1 Gāndire simbolica nu afla nimic ireductibil īn calea ei, ea poate inventa oricānd o relatie, fiind, s-ar putea spune, vārful de lance al inteligentei. Urmeaza functia de substitut; simbolul fiind expresia subiectiva destinata sa permita intrarea īn constient, sub o forma camuflata, a unor īncarcaturi semantice si afective, care nu puteau altfel patrunde datorita cenzurii. A treia functie este cea de mediator, simbolul alcatuind punti si reunind elemente ce pareau iremediabil separate. Astfel apare si functia de forta unificatoare. Omul nu se mai simte strain īn univers datorita simbolului cel situeaza īntr-o imensa retea de senzatii. Ca rezultat al rolului de factor unificator al simbolului apare functia pedagogica si terapeutica a acestuia.

Daca prin functiile enuntate mai sus, simbolul se pare ca diminueaza sentimentul realitatii, nu este mai putin adevarat ca el este unul din cei mai de seama factori ai insertiei īn realitate, prin functia sa socializanta. El pune individul īn legatura cu mediul social pentru ca fiecare grup si fiecare epoca īsi are simbolurile sale. Faptul ca vibrezi īn fata unor simboluri arata ca faci parte dintr-un anumit grup, īntr-o anumita epoca. Pentru a analiza un simbol, pentru ai schita cadrul care sa-i īnlesneasca prezentarea este necesara ca ipoteza de lucru o clasificare sistematica a simbolurilor.


2. Tipologii

Majoritatea celor ce analizeaza simbolurile, care sunt istorici ai religiei, s-au oprit la clasificarea lor īn functie de īnrudirea mai mult sau mai putin distincta cu una din marile epifanii cosmologice. A.H. Krappe, īn lucrarea sa Geneza miturilor, deosebeste simbolurile ceresti (cer, soare, luna, stele) de cele terestre (vulcani, ape caverne). M. Eliade īn clasicul sau Tratat de istorie a religiilor, respecta aproape acelasi plan de delimitare, dar izbuteste cu mai multa profunzime sa integreze miturile si simbolurile īn categorii mai generale. Astfel el analizeaza simbolurile uraniene (fiinte ceresti, zei ai furtunii, culte solare, mistica lunara, epifanii acvatice) si simboluri chtoniene (pietre, pamānt, femeie, fecunditate), carora li se alatura, īntr-un mare elan de solidaritate cosmologica, simbolurile spatiu si timp, precum si dinamica vesnicei reīntoarceri.


G. Bachelard si-a dat seama de la bun īnceput ca asimilarea subiectiva joaca un rol important īn īnlantuirea simbolurilor. El pleaca de la presupunerea ca sensibilitatea noastra e cea care serveste drept mediator īntre lumea obiectelor si cea a viselor si distribuie simbolurile īn jurul celor patru elemente traditionale: pamāntul, focul, apa si aerul pe care le considera hormonii imaginatiei. Bachelard īsi da seama ca aceasta clasificare e prin īnsasi simetria sa prea rationala, prea obiectiv rezonabila pentru a demarca exact capriciile imaginatiei. El sfarma aceasta simetrie cuaternala scriind cinci carti, dintre care doua sunt consacrate aspectelor antitetice ale elementului terestru. Dāndu-si seama ca materia terestra este ambigua, fiind atāt moliciunea argilei cāt si duritatea rocii, 'incita atāt la introversiune cāt si la extraversiune'2. De altfel fiecare din elemente este astfel comentat, tināndu-se seama de īntreaga sa polivalenta poetica.


Īn loc de axe de referinta cosmice sau  perceptive, categoriilor simbolice li se pot descoperi motivatii sociologice. Astfel G. Dumezil regrupeaza simbolurile īn jurul celor trei functii principale descoperite de el īn structurile societatilor indo-europene, care au generat cele trei ordine: a preotilor, a razboinicilor si a producatorilor.


Īn psihanaliza freudiana, placerea constituie axa īn jurul careia se articuleaza simbolurile, neluānd īn considerare existenta unui īntreg simbolism  independent de refulare. Adler īnlocuieste principiul placerii cu principiul de putere. Motivat de acesta s-a format un īntreg si vast sector simbolic, datorita mecanismului de supracompensare menit sa stearga treptat sentimentele de inferioritate resimtite īn copilarie.




G. Durand, īn Structurile antropologice ale imaginarului, ofera o complexa clasificare a lumii simbolurilor din perspectiva antropologiei. El descopera ca īntre reflexologie (stiinta reflexelor, a gesturilor dominante), tehnologie (stiinta utilajului cerut cu necesitate de mediu, ca prelungire a gesturilor dominante) si sociologie (stiinta functiilor sociale) exista anumite convergente. Cele trei dominante reflexogene sunt dominatia de pozitie sau posturala, dominanta de nutritie sau digestiva si dominanta sexuala. Gesturile care corespund acestor reflexe dominante au nevoie de suporturi materiale si de unelte, urmate fiind de functiile sociale. Desi se configura o clasificare tripartita, Durand pe baza unei īnrudiri īntre pulsiunile digestive si sexuale reduce clasificarea la o bipartitie3. Ca urmare el distinge īntre: 'Regimul Diurn referindu-se la dominanta posturala, la tehnologia armelor, la sociologia suveranului mag si razboinic, la ritualurile īnaltimii si purificarii; Regimul Nocturn subīmpartindu-se īn dominanta digestiva si dominanta ciclica, cea dintāi subsumānd tehnica recipientului si cea a habitatului, valorile alimentare si digestive, sociologia matriarhala si nutritiva, cea de-a doua grupānd tehnica ciclului, a calendarului agricol si a industriei textile, simbolurile naturale sau artificiale ale īntoarcerii, miturile si dramele astro-biologice'.4a


'Arhetipurile sunt complexe traite, care se manifesta destinal, actionānd īn viata noastra cea mai intima'5. Acest este īntelesul dat de C. G. Jung arhetipurilor, care īn calitatea lor de reprezentari ale subconstientului colectiv sunt niste aptitudini ale constiintei sociale de a produce aceleasi imagini mitice īn īmprejurari sau conditii asemanatoare. Teoria arhetipului este contrara prejudecatii foarte raspāndite dupa care principala sursa a cunoasterii s-ar afla īn afara omului.


Pentru mentalitatea comunitara, arhetipul constituie o forma de manifestare a sacrului. Fie ca este vorba de un arhetip genetic, care instituie prototipul unei experiente sacre, sau de un arhetip hermeneutic, care predetermina si organizeaza interpretarea diferitilor prototipi, lumea arhetipurilor evoca, īn mare masura, lumea ideilor platonice, fiindca arhetipurile sunt impersonale si nu participa la timpul istoric al individului.


Va trebui sa avem mereu īn vedere faptul ca arhetipul este elementul determinat īn mecanismul imanent al oricarei simbolizari. 'La baza oricarui simbol gasim īntotdeauna un arhetip care constituie posibila lui prefigurare. Simbolul nu este decāt vesmāntul sub care arhetipul, structura a inconstientului, devine perceptibil, fie constiintei individuale, fie colectivitatii, prin intermediul miturilor.'6


Note bibliografice:


1. M. Eliade, Imagini si simboluri

2. G. Bachelard, Pamāntul si reveriile vointei, p. 9

3. Motivele pentru care G. Durand opteaza pentru o bipartitie nu sunt prea convingatoare si vadesc o influenta exercitata de bipartitia uraniana si htoniana facuta de M. Eliade, Precum si cea luminoasa si tenebroasa a psihanalistilor.

4. G. Durand, op. cit. p. 51

5. C. G. Jung, Īn lumea arhetipurilor, p. 69

6. Meslin, M., Stiinta religiilor, p. 227







Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 111
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved