EXTRACTIILE DENTARE

EXTRACTIILE DENTARE

Extractiile dentare sunt interventii laborioase, practicate mai ales la animalele batrane, cand tratamentul conservator nu se poate aplica: fracturi dentare, carii avansate, osteomielita, abcese, gangrena pulpara, paradontopatie, tumora odontogena sau mandibulara. La tineret, mai ales la carnivore, se fac extractii dentare in anomalii numerice (poliodontie), persistenta dentitiei de lapte (mai frecvent la canini), anomalii de directie sau de pozitie (heterotopie).

Instrumentar: speculum bucal, clesti pentru extractie dentara, spatule, decolatoare, elevatoare, dalti. Clestii dentari pentru animale mari au o forma robusta, cu brate lungi si suport pentru basculare, iar in stomatologia canina se adapteaza instrumentarul de uz uman.

Anestezie: Pentru speciile de animale mari, este suficienta tranchilizarea si blocajul troncular al nervilor corespunzatori. La animalele mici, este necesara neuroleptanalgezia sau narcoza.

Contentia: Animalele mari se imobilizeaza in travaliu sau in pozitie decubitala cu fixarea capului intr-o pozitie convenabila si gura deschisa cu speculum bucal. La animalele mici, contentia se face pe masa de operatie in decubit lateral pe partea opusa celei pe care se face interventia.

Tehnica operatorie

1. Extractia dintelui prin avulsie.

Dupa imobilizarea dintelui in alveola, fara a traumatiza gingia, se aplica un cleste de dimensiuni corespunzatoare.

Clestele cuprinde coroana dintelui in totalitate si se continua mobilizarea acestuia prin miscari de lateralitate si de rotatie. Mobilizarea incompleta a dintelui poate sa determine desirari ale gingiei, fracturi ale alveolei, urmate de hemoragie abundenta.

Extractia se face prin avulsie si rotatie, avand pregatite materiale pentru tamponament cu antiseptice si coagulante sau astringente.

Caninii de lapte persistenti la carnivore au radacina foarte bine dezvoltata, ajungand pana la mucoasa nazala pe care o antreneaza impreuna cu tesuturile adiacente in timpul extractiei, producand hemoragie abundenta cu exprimare bucala si nazala. In acest caz, radacina dintelui este de 2-3 ori mai mare decat coroana si necesita incizia gingiei si a paretelui lateral al alveolei pentru a sectiona ligamentul alveolo-dentar.

Dintii de lapte sunt fragili si se rup usor daca se strang prea tare sau nu se trag in directia axului longitudinal. Resturile de radacina se vor extrage obligatoriu, deoarece predispun la infectii sau modifica pozitia dintelui care creste. Din cavitatea alveolara se vor indeparta tesuturile necrozate, secretiile purulente sau corpii straini daca exista, se aseptizeaza si se instituie tratament postoperator diferentiat in functie de aspectele patologice constatate: antibiotico-terapie, seropreventie antitetanica, dieta etc.

2. Extragerea dintelui prin respingere

Unele situatii speciale (tocirea exagerata a dintelui, fractura completa a coroanei dentare, granulom, radacini divergente, fractura intraalveolara in timpul extractiei unui dinte cu clestele) impun metoda extractiei prin respingere.

Instrumentar: bisturiu, foarfeca, trepan departatoare, dalti dentare, decolator de periost, lingura Volkmann, cleste dentar, speculum bucal, freze dentare.

Anestezie: NLA sau narcoza.

Contentie: decubit lateral pe partea opusa.

Tehnica operatorie

incizia pielii si a tesuturilor subiacente pana la os deasupra radacinii dintelui afectat;

decolarea periostului;

trepanatia in zona de protectie a radacinii dintelui;

respingerea dintelui din alveola spre cavitatea bucala cu o dalta boanta pe care se aplica lovituri usoare cu un ciocan;

extractia dintelui prin cavitatea bucala cu o pensa sau cu clestele.

Manoperele vor fi executate cu prudenta pentru a evita fractura maxilarului