TORACOTOMIA

TORACOTOMIA

Indicatii: pentru acces in cavitatea toracica (pericardotomie, la bovine, esofagotomie prin accese toracal, leziuni pluropulmonare, chirurgia experimentala, evacuarea unor formatiuni voluminoase (tumori, cheaguri etc.) si in scop explorator.

Instrumentar: pentru diereza, exereza, hemostaza, departatoare, aspirator de lichide.

Anestezie: La animalele mici se asigura ventilatie pulmonara sub narcoza, iar la taurine se face tranchilizare si anestezia nervilor intercostali in functie de calea de acces pentru organul care urmeaza a fi operat sau narcoza inhalatorie pentru orice specie.

Contentie: decubit costoabdominal la animalele mici, in travaliu sau pe masa de operatie la taurine.

Tehnica operatorie: Toracotomia (pleurotomia) se poate realiza prin spatiul intercostal la animalele mici sau cu rezectie de coasta la animalele mari.

Toracotomia fara rezectie de coasta se realizeaza in spatiile intercostale 4, 5, 6 sau 7, pe o lungime suficient de mare pentru calea de acces, marind apoi spatiul prin aplicarea departatoarelor.

Se incizeaza pielea si musculatura intercostala la mijlocul distantei dintre doua coaste, pentru a nu leza cordonul vasculo-nervos, asigurand declivitatea. Se asigura hemostaza si apoi se incizeaza fascia endotoracica si pleura parietala in timpul unei expiratii pentru a nu leza pulmonul.

Dupa executarea interventiei pe organele toracice, se inchide plaga toracala prin sutura trietajata: pleura cu fascia endotoracica, in fir continuu cu catgut, apoi musculatura intercostala in surjet sau puncte separate tot cu fir resorbabil, iar pielea se sutureaza in puncte separate cu ata chirurgicala. Se recomanda ca ultimul punct de sutura pentru inchiderea plagii pleurale sa se stranga in timpul unei inspiratii fortate (respiratie asistata) pentru eliminarea cat mai completa a aerului din spatiul pleural (pneumotoraxul). Sutura atenta a tesuturilor fascio-musculare intercostale completeaza etanseitatea plagii toracale.

Se asigura tratamentul postoperator corespunzator cu antibiotice si stimulente generale pana la vindecare.

Toracotomia cu rezectie de coasta se practica la animalele mari pentru crearea unor cai de acces la organele din cavitatea toracica. Rezectia de coasta se face si in scop terapeutic in osteomielite sau pentru extirparea unor formatiuni tumorale la acest nivel.

Instrumentar: bisturiu, pense anatomice, pense chirurgicale, foarfeci, pense hemostatice, decolator de periost, ferastrau de sarma, pensa cu gheare, departatoare, cleste ciupitor de os, chiureta, lingura Volkmann, ac Dechamps, instrumentar si materiale pentru sutura.

Anestezia: Anestezie generala (narcoza sau NLA) sau tranchilizare si blocaj troncular intercostal.

Tehnica operatorie: Incizia pielii, a m. cutanat si a fasciei la mijlocul latimii coastei, pe o lungime care sa depaseasca portiunea care urmeaza a fi rezecata, in ambele directii.

Incizia periostului pe aceeasi directie si doua incizii transversale ale acestuia la extremitatile inciziei longitudinale. Se decoleaza periostul relativ usor, cu atentie mai mare pe partea mediala a coastei pentru a nu leza fascia endotoracica. Daca exista procese tumorale sau deformari osteomielitice, decolarea periostului este mai dificila in dreptul focarelor respective si in acest caz se fac mai intai inciziile transversale pentru delimitare si apoi separam periostul cat este posibil, fara a-l deteriora.

Se introduce sarma ferastraului pe sub coasta cu acul Dechamps si se sectioneaza la extremitatile segmentului care trebuie indepartat. Se niveleaza cu chiureta sau clestele ciupitor marginile osoase si se face toaleta plagii. Sectionarea transversala a coastei se poate face si cu freza sau cu clestele ciupitor de os cu atentie de sus in jos.

Sectionarea fasciei endotoracice si a pleurei se face la nivelul patului periostal al coastei rezecate, fiind precedata de punctia pleurala pentru inducerea unui pneumotorax de acomodare la rumegatoare. Pentru sectionarea fasciei se foloseste un bisturiu butonat sau se face o butoniera prin care se introduce sonda canelata si se mareste incizia cu bisturiul sau foarfeca.

Inchiderea peretelui toracal se face prin sutura etajata sub dren la exterior.

Ultimul punct de sutura pentru inchiderea spatiului pleural se face ca in metoda precedenta, daca s-a asigurat respiratie asistata sau intr-o expiratie fortata dupa anestezie pe cale injectabila, pentru reducerea pnumotoraxului.