CRESTEREA TINERETULUI ANIMAL

CRESTEREA TINERETULUI ANIMAL

Obiectivele :

insusirea notiunilor de crestere si dezvoltare a animalelor domestice, urmarindu-le si apreciindu-le in anumite etape;

-identificarea practica a diferitelor tipuri de crestere la speciile domestice.

Organismele vii sunt produsul interactiunii dintre baza ereditara si mediul in care aceasta s-a dezvoltat. Cresterea si dezvoltarea sunt cele doua laturi calitativ distincte ale procesului de ontogeneza si se desfasoara diferit. Urmarirea lor ne ajuta sa intervenim prin factorii de mediu si sa corectam unele deficiente ce se pot ivi in procesul cresterii.

  Bazele biologice ale cresterii si dezvoltarii

Organismele vii sunt produsul interactiunii dintre baza ereditara si mediul in care aceasta s-a dezvoltat. In aceasta interactiune, uneori predomina factorii legati de baza ereditara (in acest caz organismele avand un accentuat conservatism ereditar), alteori predomina factorii de mediu (organismele au ereditatea zdruncinata).

Din momentul formarii lor (faza de zigot), organismele vii trec prin procese complexe pana la transformarea in indivizi adulti (ontogeneza).

Cresterea si dezvoltarea (vezi Indrumatorul de lucrari practice) sunt cele doua laturi calitativ distincte ale procesului de ontogeneza. Acestea se desfasoara diferit in functie de factorii care le influenteaza, iar in privinta posibilitatilor ce exista in ritmul desfasurarii lor se deosebesc urmatoarele situatii:

Particularitatile dezvoltarii

Cele doua perioade, distincte, ale dezvoltarii sunt:

Aceasta periodizare evidentiaza si unele particularitati specifice: formarea tuturor organelor are loc in perioada uterina (la mamifere) sau in interiorul oului (la pasari); perioada intrauterina se caracterizeaza prin conditii de mediu constante, mai greu de influentat.

In perioada postuterina dezvoltarea este asigurata de complexul neurohormonal, factorii de mediu avand rolul principal de influentare a acestuia.

Particularitatile cresterii

Cresterea totala in raport cu varsta evolueaza dupa o curba in forma de "S"(figura 8.1

Viteza absoluta a cresterii, in perioada prenatala, variaza luand forma de parabola, iar in perioada postnatala variatia este diferita, fiind puternic influentata de hrana.

Viteza relativa a cresterii se prezinta grafic ca o hiperbola, iar practic aceasta e deviata sub influenta conditiilor de mediu. Intensitatea cresterii dimensiunilor corporale variaza astfel: unele dimensiuni au intensitatea de crestere mare in perioada prenatala si mai redusa in cea postnatala, iar altele invers.

De exemplu: dimensiunile de inaltimi la nastere sunt aproape 1/2 din totalul cresterii, iar dimensiunile de largimi si lungimi cresc in intensitate dupa nastere.

S-a constatat, de asemenea, ca intensitatea cresterii scade in raport cu varsta la toate dimensiunile, dar, in aceeasi perioada de varsta, intensitatea este diferita la cele trei dimensiuni (dupa Georgescu Gh. si Zavoi I. , 1995, la taurinele de 1 an talia realizeaza 25% din total, iar lungimea fluierului doar 3,6%).

Factorii care influenteaza procesul de crestere

Cunoscand factorii care influenteaza procesul de crestere si asigurandu-i in mod diferentiat, se poate realiza cresterea dirijata a organismelor, se pot determina acele modificari in crestere care sunt utile.

Factorii care influenteaza procesul de crestere pot fi grupati in categorii: factori interni (care apartin de individ) si factori externi.

Factorii interni sunt dependenti de baza ereditara pe care noile organisme o mostenesc de la parinti si de care depind limitele in care se desfasoara procesele de crestere si sunt reprezentati de sistemul neurohormonal, care actioneaza ca un tot unitar.

Sistemul nervos intervine in procesul de crestere printr-o actiune directa, atat generala, cat si locala; el intervine insa si indirect, coordonand activitatea glandelor cu secretie interna.

Actiunea directa a sistemului nervos a permis sa se constate ca leziuni ale maduvei spinarii sau ale diferitilor nervi determina stagnarea procesului cresterii in regiunile subiacente. De asemenea, anumite boli care lezeaza sistemul nervos, ca avitaminozele, ce produc leziuni nervoase, se soldeaza cu tulburari ale procesului de crestere.

Actiunea indirecta a sistemului nervos se explica prin aceea ca el coordoneaza activitatea sistemului endocrin. Glandele cu secretie interna care joaca un rol important in reglarea cresterii sunt: hipofiza, tiroida, paratiroidele, timusul, glandele sexuale.

Hipofiza influenteaza cresterea atat prin coordonarea activitatii celorlalte glande cu secretie interna, cat si prin hormonul de crestere sau hormonul somatotrop, care actioneaza direct. Extirparea lobului anterior al hipofizei determina stagnarea cresterii, pe cand administrarea de extrase din lobul anterior al hipofizei determina o intensificare a cresterii. Modificarile in activitatea hipofizei determina unele anomalii de crestere. Astfel, in caz de hiperfunctiune se produce anomalia denumita "gigantism", animalele respective fiind caracterizate prin dimensiuni mult mai mari decat cele normale; in caz de hipofunctie, se produce anomalia denumita "nanism", animalele prezentand dimensiuni corporale mici, subnormale.

Tiroida are o importanta deosebita in procesul cresterii. Tiroidectomia experimentala a dovedit oprirea cresterii, intarzierea activitatii sexuale, intarzierea osificarii cartilajelor. Tratamentul cu hormoni tiroidieni sau substante antitiroidiene (tiouracil, tiouree, iod caseinat) produce o crestere in greutate bazata pe depuneri de grasime. Folosirea hormonilor tiroidieni in cantitate mare duce la pierdere in greutate, printr-un catabolism marit.

Paratiroidele influenteaza procesul de crestere prin reglarea metabolismului sarurilor minerale, a echilibrului fosfo-calcic.

Timusul, glanda prezenta numai la varsta tanara, are un rol major in procesul cresterii. Extirparea timusului determina oprirea cresterii si incetinirea dezvoltarii glandelor sexuale. Administrarea de extracte de timus intensifica acest proces.

Glandele sexuale, prin hormonii estrogeni secretati, joaca un rol deosebit. Hormonii estrogeni sunt, in general, inhibitori ai cresterii oaselor lungi, grabind osificarea cartilajelor epifizare. Asa se explica de ce, la animalele castrate, oasele tubulare sunt mai lungi, acestea continuand sa creasca o perioada mai indelungata. Masculii castrati de timpuriu au intotdeauna un aspect brevimorf. Administrarea de hormoni estrogeni stimuleaza cresterea, mareste capacitatea de folosire a hranei; de aceea, in multe tari se practica administrarea lor in acest scop. Carnea animalelor tratate cu hormoni estrogeni are masa musculara mai dezvoltata si o proportie mai mica de grasime. Folosirea hormonilor estrogeni este interzisa in unele tari, datorita actiunii lor cancerigene.

Factorii externi prezinta cea mai mare importanta datorita actiunii directe si faptului ca se poate actiona mai usor asupra lor.

Hranirea este cel mai important factor care influenteaza cresterea, atat in stadiul uterin, cat si in cel postuterin, atat prin nivelul hranei, cat si prin calitatea ei. Fara indoiala ca influenta hranei este mult mai mare in perioada postuterina. Nivelul nesatisfacator al hranei in ultima parte a gestatiei duce la obtinerea de produsi subponderali, cu aparatul digestiv slab dezvoltat, cu functia de termoreglare, rezistenta organica si capacitatea de adaptare deficitare, datorita slabei dezvoltari a sistemului neurohormonal. Calitatea ratiilor, redata de prezenta in cantitati optime a proteinelor, sarurilor minerale si vitaminelor, conditioneaza atat cresterea masei vii, cat si desfasurarea proceselor vitale.

Proteinele influenteaza in mod deosebit cresterea, prin prezenta aminoacizilor esentiali; de aceea, organismele tinere trebuie sa primeasca hrana de origine animala care contine toti acesti aminoacizi in proportii optime; speciile cu crestere intensa (porcii si pasarile) trebuie sa primeasca, in mod obligatoriu, proteine animale in ratie.

Sarurile minerale, cu precadere calciul si fosforul, reprezinta materialul plastic pentru formarea scheletului. Nu trebuie pierdute din vedere rolul unor elemente - Co, Fe, Cu, Zn, Mn, Mg etc. - care conditioneaza buna desfasurare a cresterii.

Vitaminele, ca biocatalizatori, care conditioneaza procesele biochimice din organism, influenteaza in mod deosebit atat cresterea, cat si sanatatea organismelor tinere. Vitaminele cu rol deosebit in crestere sunt: A, B1 ,B , B , C, D , E.

Temperatura Pentru fiecare specie si varsta exista o temperatura optima, care oscileaza intre valori ce constituie asa-zisa "zona de confort". Pentru pui, boboci si purcei care nu sunt homeotermi, al caror mecanism de termoreglare se dezvolta in paralel cu sistemul nervos, temperatura trebuie dirijata de crescator, pentru a evita pierderile.

Lumina Radiatiile solare influenteaza cresterea atat prin actiunea fizica a radiatiilor infrarosii, care activeaza schimburile la nivelul pielii, cat si prin actiunea chimica a radiatiilor ultraviolete, care transforma ergosterolul din piele in vitamina D2 , aceasta fiind un important factor de crestere. Radiatiile luminoase, prin actiunea lor optica, influenteaza, prin intermediul scoartei cerebrale, activitatea anterohipofizei si, prin aceasta, a tuturor factorilor hormonali care influenteaza cresterea.

Igiena adaposturilor influenteaza cresterea prin conditiile de confort pe care adaposturile trebuie sa le ofere tineretului; aglomerarile, zgomotul, mirosurile, lipsa de odihna stingheresc buna desfasurare a proceselor vitale.

Miscarea activeaza metabolismul, asigura cresterea armonioasa a tuturor regiunilor corporale, influentand favorabil sanatatea si rezistenta animalelor.

Igiena corporala are influenta deosebita asupra proceselor de crestere si dezvoltare. Lipsa igienei determina aparitia unor paraziti externi si interni, care determina o stagnare a cresterii prin sustragerea unor cantitati insemnate din hrana consumata de animale sau prin producerea de toxine, care stingheresc desfasurarea proceselor vitale; de asemenea, o serie de paraziti externi sunt purtatori de germeni patogeni.

Consecintele determinate de cresterea necorespunzatoare

Insuficienta alimentatiei femelelor gestante produce incetinirea cresterii oaselor lungi (insuficienta cresterii inaltimilor) si slaba dezvoltare a aparatelor digestiv si circulator, ceea ce poarta numele de embrionalism.

Deficientele de crestere si dezvoltare din perioada prenatala sunt iremediabile, motiv pentru care trebuie acordata atentia cuvenita (hranire) femelelor gestante.

La tineret, insuficienta alimentatiei duce la infantilism; adultul are dezvoltarea tanarului, organele sexuale sunt slab dezvoltate, la fel si aparatul respirator, muschii si glanda mamara.

Deficientele din perioada postnatala pot fi compensate partial: greutatea corporala, da; armonia corporala si insuficienta cresterii dimensiunilor corporale nu se pot compensa.

Procesul de crestere trebuie urmarit permanent (cantariri periodice si controlul sanatatii) pentru a vedea daca animalele se incadreaza in indicii de crestere a rasei respective si pentru actionarea la timp in cazul "ramanerilor in urma".