Dihorul comun - Putorius putorius

Dihorul comun - Putorius putorius

Biotopul. Prefera luncile, mlastinile, padurile umede, gramezile de piatra, stogurile de paie, cladirile vechi parasite, precum si versantii nisiposi impaduriti, in care isi sapa vizuini. Frecvent se intalnesc si in asezarile oamenilor. Deplasarile in teritoriu sunt scurte

Hrana este formata indeosebi din soareci si sobolani, fiind completata de oua de pasari,

insecte, broaste, pesti, serpi, pasari de curte si salbatice, iepuri, fructe, miere de albine etc. In galeriile vizuinilor isi fac rezerve de hrana.

Vanarea se realizeaza prin utilizarea armei lisa si a cartuselor cu alica de 2,5-3 mm. Ca

metode se folosesc panda, intamplator, si goana. Prinderea cu capcana este interzisa prin lege. Blana lui frumoasa este cautata in comert, dar este mai putin pretuita, comparativ cu cea de jder, vidra sau nurca. Ca trofeu, vanatorul isi retine blana, si daca doreste, si craniul. Trofeul neconventional este blana, considerata semivaloroasa.

Pagube semnificative aduc dihorii in terenurile cu vanat mic si in gospodariile

populatiei. Este periculos pentru iepurii de vizuina.

Atitudinea omului. Fiind un animal cu foloase economice, vanarea trebuie facuta pentru

mentinerea efectivelor in limite rezonabile, oricum, nu exterminat.