Speciile de delfini

din Marea Neagra

Delfinii sunt incadrati sistematic in:

Clasa Mammalia

Infraclasa Eutheria (euteriene)

Supraordinul Carnivora (carnivore)

Ordinul Cetacea (cetacee)

Subordinul Odontoceti

Subordinul Odontoceti cuprinde cetacee cu dinti, cu craniul asimetric (partea dreapta fiind mai mare), cu membre pentadactile,cu un numar mare de dinti in majoritatea cazurilor si cu o singura deschidere nazala la exterior. Odontocetele sunt impartite in sase familii.

In Marea Neagra traiesc trei specii de delfini si anume: DELFINUL COMUN - Delphinus delphis si AFALINUL - Tursiops truncatus care fac parte din familia Delphinidae si MARSUINUL - Phocoena phocoena incadrat de prof. dr. Al. V. Grossu in familia Phocenidae, iar de alti zoologi in familia Delphinidae.

DELFINUL COMUN

Delphinus delphis

Clasa : Mamifere

Ordinul : Cetacee

Familia : Delphinidae

Genul : Delphinus

Specia : delphis si capensis

De-a lungul istoriei, delfinul comun a fost consemnat in arta si literatura. Recent s-a propus ca cele doua forme ale speciei, cel cu rostru scurt si cel rostru lung, sa constituie doua specii distincte.

Caracteristici morfolo-gice - delfinul comun este colorat, cu un complex de zig-zaguri sau cu un model de clepsidra pe lateral, delfinul comun cu rostru lung fiind colorat cu culori mult mai stinse. Cand sunt privite profilele celor doua specii de delfin comun, cel cu rostru scurt are cutia craniana mai bombata si intalneste rostrul intr-un unghi mai ascutit, comparat cu cel cu rostru lung care are cutia craniana mai plata si care se intalneste cu rostrul intr-un unghi mai mare.

Culoare - modelul coloristic al delfinilor este cel mai complex intalnit la cetaceele. Spatele este gri inchis spre negru de la varful capului spre coada inchizandu-se intr-un V pe ambele parti sub inotatoarea dorsala. Partile laterale sunt gri deschis in spatele inotatoarei dorsale si galben-bronz in fata inotatoarei dorsale, formand un model de clepsidra. Abdomenul este alb. In jurul ochilor se gasesc cercuri de culoare inchisa legate printr-o linie neagra care traverseaza capul prin spatele rostrului si o alta dunga de la falci pana la inotatoare.

Inotatoare - inotatoarea dorsala este triunghiular-curbata. Ea este ascutita si localizata in mijlocul spatelui si este de culoare neagra spre gri-deschis cu marginea neagra. Inotatoarele sunt lungi si subtiri si usor curbate sau ascutite, depinzand de pozitia geografica. Inotatoarea codala este ascutita la varfuri cu o mica crestatura in centru.

Lungime si greutate - delfinul comun poate ajunge la dimensiuni de 2,3 pana la 2,6 m si poate cantari pana la 135 kg. Delfinul comun cu rostru scurt este relativ mai greu si are inotatoarele mai mari decat cel cu rostru lung.

Hranirea - se hraneste cu calamar si cu pestisori mici. Delfinii comuni au fost vazuti lucrand in grupuri pentru a aduna pestele in mici mingi. Ca multe alte specii de delfini, delfinul comun se foloseste de activitatea umana, hranindu-se cu pestele care scapa din navoade sau este aruncat de pescari.

Imperecherea si inmultirea - delfinul comun ajunge la maturitate sexuala la varsta de 3-4 ani, sau cand ating lungimea de 1,8 - 2,1 m. Puii au o lungime de 76 pana la 86 cm, perioada de gestatie fiind de 10 - 11 luni.

Raspandirea si migratia - delfinul comun este gasit in toate apele tropicale si temperate. Delfinul comun cu rostru lung este gasit mai mult in apele de coasta; cel cu rostru scurt este gasit in apele de larg si este specia care se gaseste cel mai mult in Pacific.

Caracteristicile etologice ( comportamentale ) - traiesc in grupuri de maximum 150 de indivizi. Viteza maxima este de 40 km/h. Sunt ihtiofage si vaneaza in grup. In Marea Neagra exista o populatie in sudul litoralului romanesc si alta in nord ( aceasta din urma sub influenta fluviului care se varsa in coltul de nord vest al Marii Negre ). Sunt remarcati deseori jucandu-se in jurul navelor si chiar in jurul balenelor mari.

MARSUINUL

Phocoena phocoena relicta

Clasa : Mamifer

Ordinul : Cetacee

Familia : Delfinidae

Genul : Phocoena

Specia : Phocoena phocoena relicta

Caracteristici morfologice - este cel mai mic cetaceu din Marea Neagra.

Culoarea - variaza de la negru cenusiu pe partea dorsala la alb-gri pe flancuri spre abdomen.

Lungime si greutate - lungimea maxima pentru marsuinii din Marea Neagra este de 1,5-1,6 m (spre deosebire de marsuinii din Mediterana a caror talie atinge frecvent 1,8 m). Greutatea medie a marsuinului din bazinul pontic este de 43 kg.

Hranirea - ca si afalinele, marsuinii sunt ihtiobentofagi, hranindu-se cu pesti si nevertebrate (cambula, calcan, guvide, aterina, gasteropode).

Imperecherea si inmultirea - imperecherea incepe in luna iulie si dureaza pana in octombrie; perioada de gestatie este de aproximativ 9 luni. Lungimea puiului la nastere variaza intre 68-86 cm.

Raspandirea si migratia - marsuinii din Marea Neagra fac incursiuni primavara in Marea Azov, iar in perioada aprilie-mai in Marea Marmara de unde revin in septembrie. In noiembrie si decembrie, este intalnit in dreptul gurilor Deltei Dunarii. Grupuri razlete de Phocoena sunt intalnite la sud de Constanta pana la Costinesti, la adancimi reduse, in imediata apropiere a malului. Uneori intra in porturile maritime Constanta, Mangalia si Midia.

AFALINUL

Tursiops truncatus

Clasa: Mamifere

Ordinul: Cetacee

Subordinul: Odontoceti

Familia: Delphinidae

Genul: Tursiops

Specia: Tursiops truncatus

Afalinul este probabil cel mai cunoscut cetaceu, din cauza raspandirii sale largi in rezervatiile marine si centrele de cercetare. Delfinul mai este cunoscut si ca 'Flipper' ( serialele de televiziune ). Aceasta specie este foarte flexibila in comportament.

Caracteristici morfologice - este un delfin relativ robust, de obicei avand un rostru scurt si butucanos, de aici si denumirea englezeasca de "bottlenose" ('delfin cu nasul ca o sticla'). Afalinul (ca si delfinii albi) are o mai mare mobilitate cervicala fata de orice alt delfin, pentru ca cinci din cele sapte vertebre ale gatului nu sunt sudate intre ele cum sunt la delfinii oceanici. Are 18-26 perechi de dinti conici ascutiti, pe fiecare parte a falcii.

Culoare - culoarea acestui delfin variaza considerabil, dar, in general, acest delfin este de la gri-deschis pana la un gri-gresie pe partea ventrala, deschizandu-se pana la un gri-pal rozaliu pe partea dorsala. Toracele si portiunea dinspre coada sunt uneori patate.

Inotatoare - cea dorsala este inalta si curbata, aflandu-se aproape de mijlocul spinarii. Lobii inotatoarei codale sunt lati si curbati, avand o crestatura mediana adanca. Aripioarele laterale sunt de marime mijlocie si ascutite.

Lungime si greutate - lungimea este de la 1,9 pana la 3,8 m greutatea de pana la 650 kg. Masculii sunt oarecum mai mari decat femelele.

Hranirea - comportamentul de hranire este divers, mergand de la eforturi coordonate de a prinde hrana, hranirea asociata cu pescuitul uman, pana la a urmari pestele in bancurile de pe fundul apelor. Un delfin adult poate consuma intre 8 si 15 kg de hrana zilnic. Delfinul Tursiops se hraneste cu peste, calamari, crustacee.

Imperecherea si inmultirea - masculii ajung la maturitate sexuala varsta de 11 ani, femelele la 5-7 ani. Perioada de gestatie este de 12 luni. Nasterea poate avea loc tot timpul anului, cu perioade de apogeu in unele zone in timpul primaverii si declinuri in altele. Puii sunt alaptati pana la varsta de un an (12-18 luni), si stau cu mamele lor pana la 3 ani, invatand sa prinda peste, precum si alte lucruri importante.

Raspandirea si migratia - delfinul Tursiops este raspandit in toata lumea, in ape tropicale si temperate, absent doar de la 45^o inspre poli in ambele emisfere. Ei sunt frecvent vazuti in porturi, golfuri, lagune, estuare si gurile de varsare ale unor rauri. Se pare ca sunt doua ecotipuri: o forma de coasta si o forma de larg. Densitatea populatiilor pare sa fie mai mare langa tarmuri. Acum, studiile biochimice ne dau mai multe informatii despre relatiile in si intre ecotipuri. In unele arii delfinii au zonele de habitat limitate; in altele, sunt migratori, in general ajungand foarte departe. Viteza pe care o ating este de 30 km/h, putand sa ramana in imersiune 15 min., timp in care isi reduce pana la jumatate ritmul cardiac. Se orienteaza prin ecolocatie (emit ultrasunete - la fel ca liliecii). Au un simt tactil foarte sensibil.

Caracteristicile etologice (comportamentale) - bazat pe un numar de studii al populatiilor din apropierea tarmului, Tursiops pare sa traiasca in societati relativ deschise. Legatura dintre mama si pui si alte asocieri poate fi foarte puternica, dar indivizii pot fi vazuti de la o zi la alta cu o varietate de asociati diferiti. Marimea grupurilor este de obicei mai mica de 20 in apropierea tarmului; in larg au fost vazute grupuri de mai multe sute de indivizi. Mult din ceea ce stim noi despre biologia generala a delfinilor provine din studierea delfinilor Tursiops atat in captivitate cat si in libertate.

Statutul celor trei specii de delfini din Marea Neagra

Moratoriul referitor la vanarea cetaceelor din Marea Neagra a fost adoptat in tarile din fosta URSS, Bulgaria si Romania in 1966, iar in Turcia in 1983.

Pescarii rusi si turci obisnuiau sa prinda un numar mare de delfini comuni in Marea Neagra pentru carne si ulei. Vanarea lor a fost interzisa dupa ce numarul lor a scazut foarte mult exista mai multe rapoarte care sugereaza ca pescarii turci inca mai pescuiesc delfini, chiar daca sunt pe cale de disparitie.

Pescuitul accidental, intruziile tehnice in mare (intensificarea traficului maritim, deversarile de petrol, manevre tehnice),vanarea ilegala si probabil, poluarea apei si restrangerea resurselor de hrana pot cauza perturbarea comportamentului, traumatizarea si chiar esuarea acestor cetacee.

Toate cele trei specii figureaza in Cartea Rosie a IUCN-ului, iar statele riverane Marii Negre au interzis vanarea lor in scopuri comerciale. Delfinii din regiune sunt protejati prin conventiile de la Berna (Appendix II) si Bonn (Appendix II) si cea de la Washington (CITES - Appendix II). Din noiembrie 1996 sunt protejati si prin Acordul Multilateral privind Conservarea Cetaceelor din Marea Neagra, Marea Mediterana si Oceanul Atlantic (ACCOBAMS). Planul de actiune privind mamiferele marine al UNEP precum si Planul IUCN/SSC subliniaza ca populatiile de delfini comun si de afalini din Marea Neagra sunt periclitate.

Consideratii privind prezenta si mortalitatea delfinilor

la litoralul romanesc

Dintre tarile riverane Marii Negre, Romania are cel mai mic litoral, de circa 220 km. In plus, de-a lungul a circa trei patrimi de litoral (zona nordica) este dificil controlul delfinilor capturati sau esuati, din cauza dificultatii accesului.

Litoralul, prin pozitia sa, este locul unde se acumuleaza efectele poluantilor din teritorii vecine sau mai indepartate. Acesta este un receptor al deversarilor emisiilor si reziduurilor nocive si toxice din: teritorii largi ale caror limite sunt greu de evaluat (surse de poluare "nepunctiforme") si in special din teritoriul aferent bazinului hidrografic litoral (surse "punctiforme") constand din guri de descarcare. In poluarea marina apele Dunarii joaca un rol semnificativ, aceasta transportand anual milioane de m³ de apa ce contin substante poluante de la sute de kilometri departare: metale grele, azotati si fosfati (nutrientii principali ai algelor unicelulare si care contribuie la generarea si intretinerea eutrofizarii). Aria de concentrare a surselor de poluare locale din zona costiera a Romaniei se intinde, in principal, pe directia N-S, intre Midia si Techirghiol si pe directia E-V, a canalului Dunare-Marea Neagra, intre Medgidia si Marea Neagra. Aceasta arie cuprinde cele mai importante surse de poluare, care provin de la principalele obiective economice din judetul Constanta. Este cunoscut faptul ca marea este receptorul tuturor deseurilor solide care sunt evacuate pe uscat. Deseurile lichide emise intr-un loc pe uscat ajung indirect in mare, ori infiltrandu-se in panza freatica, ori fiind transportate de rauri si paraie in mare sau in lacurile litorale. Calitatea apelor marine reflecta intr-o mare masura calitatea apei din zona apei de uscat. Zona de nord este dominata de aportul de substante nocive aduse de Dunare, dintre care se mentioneaza: substante in suspenie, metale grele, substante caracteristice activitatilor portuare, ape uzate menajere (detergentii, microbacteriile de origine fecala). Zona de sud este dominata de aportul de impurificare adus de porturi, industriile si localitatile de pe litoral.

Mamiferele marine, fiind pradatori aflati in varful piramidelor trofice,sunt indicatori ai starii de sanatate a ecosistemelor marine. Astfel, delfinii concentreaza metale grele (Cu, Zn, Co, Ni, Cd, Cr, Pb, Mn) si radioizotopi (¹³⁷Cs). Petrolul (petele de la suprafata apei), H₂S, Hg, policlorura de benzen, pesticidele determina aparitia unor leziuni tegumentare, pneumonie de aspiratie, leziuni ale rinichilor.

Daca adaugam la datele de mai sus mortalitatile datorate varstei, maladiilor si accidentelor, constatam ca numarul delfinilor disparuti a atins cote alarmante. In general maladiile mamiferelor marine pot fi clasificate in trei grupe distincte :

Boli infectioase cauzate de virusi, bacterii si ciuperci.

Boli parazitice cauzate de variate specii de protozoare, celenterate, viermi si moluste.

Boli nespecifice cauzate de factori fizico-chimici si de malnutritie

Cercetarile efectuate de laboratorul de profil din cadrul Delfinariului au demonstrat prezenta unei cantitati mari de organoclorurate la un numar de delfini analizati in perioada 1993 - 1998 de catre       d-na biolog Ligia Dima, cercetator in cadrul Complexului Muzeal de Stiinte ale Naturii. Vezi anexa 1.

Gradul de contaminare al mamiferelor marine cu organoclorurate variaza in functie de gradul de poluare al habitatului (la cele din apele costiere fiind determinata o concentratie mai ridicata ).

Efectele nocive depind de caracteristicile fizico-chimice ale fiecarui produs, iar pentru acelasi tip de produs, de specie, areal, particularitati nutritive.

Contaminarea difera si in functie de anumite trasaturi individuale - stare fizica, fiziologica, varsta, sex. In general, animalele subnutrite acuza o mai mare sensibilitate fata de aceste noxe, datorita reducerii posibilitatii lor de stocare in tesutul adipos si drept consecinta, a depozitarii lor in structuri pretentioase(ficat, rinichi). Cuantificarea organocloruratelor din tesutul adipos subcutanat al exemplarelor de delfini a demonstrat o contaminare superioara a masculilor si a femelelor imature, comparativ cu cele mature cu mai multe parturitii.

Populatiile celor trei specii de delfini care traiesc in Marea Neagra se gasesc in prezent intr-o stare critica. Chiar daca capturarea delfinilor a fost interzisa in Romania din 1966 populatiile lor au continuat sa scada numeric, mai ales ca rezultat al poluarii.

In deceniul 4 al secolului nostru numarul delfinilor din Marea Neagra era estimat la 1,5-2 milioane de exemplare.Pescuirea intensiva a delfinilor,in intervalul anilor 1938-1952,cand s-a atins cifra record de 135000-140000 de exemplare pe an si mediul advers creat ca urmare a deteriorarii habitatelor a dus la scaderea considerabila a stocului de delfini..La ora actuala numarul de delfini este estimat a fi la cateva zeci de mii de exemplare.

S-a constatat si modificarea raportului numeric al celor trei specii de delfini din Marea Neagra: Delphinus delphis a dominat ca numar pana la inceputul anilor `60, cand a fost inlocuit de Phocoena phocoena ajungandu-se ca in ultimii ani sa se constate ca suprematia apartine speciei Tursiops truncatus.

Phocoena phocoena este prezenta constant de-a lungul coastelor, astfel incat exista o posibilitate destul de mare de-a ajunge accidental in plasele de pescuit, mai ales in zona de nord-vest, in lunile martie-mai, o data cu aparitia bancurilor migratoare de pesti planctonofagi, cum ar fi sprotul si hamsia. Frecventa animalelor bolnave sau parazitate este mai mare la Phocoena phocoena datorita preferintei pentru habitatele litorale, unde apele reziduale reprezinta un aport cvasi-permanent.

Delphinus delphis are ca habitat largul marii; se apropie de tarm din iunie pana in septembrie.

Profundele transformari ale apelor litorale sub impactul factorilor antropici (calitatea chimica, modificarea structurii calitative si cantitative ale planctonului si bentosului, instalarea centurilor de diguri paralele cu coasta) au perturbat deplasarea grupurilor sau exemplarelor de delfini in migratiile lor sezoniere si deci calitatea vietii acestora.