CERAMICA LOCALA

CERAMICA LOCALA

Studierea ceramicii produsa in atelierele de olarie din Dacia contribuie in cea mai mare masura la cunoasterea istoriei Daciei. Chiar stadiul de astazi al cercetarilor ne ofera posibilitatea sa remarcam continuarea traditiei locale in mestesugul olariei. Tocmai aceasta traditie este fatorul cel mai important in conturarea individualitatii ceramicii romane din Dacia, individualitate care o deosebeste de ceramica din celelalte provincii romane. Aceasta nu inseamna ca ceramica din Dacia nu denota si in acest domeniu stranse legaturi cu provinciile invecinate, in cazul Daciei inferioare cu cele doua Moesii.

In general este admis, fapt cat se poate de firesc, ca ceramica romana provinciala din Dacia constituie punctul de plecare al evolutiei ceramicii autohtone dupa incetarea stapanirii romane. Iata deci ca un studiu atent al ceramici romane din Dacia poate sa aduca o contributie insemnata la rezolvarea a doua dintre cele mai de seama probleme ale istoriei poporului nostru: permanenta populatiei autohtone in timpul stapanirii romane si continuitatea populatiei decoromane dupa incetarea acestei stapaniri.

Trupele romane sosite in Dacia veneau, desigur, cu ateliere de olarie gata pregatite. Desi pentru aceasta provincie nu exista pana in prezent dovezi concrete care sa vina in sprijinul acestei afirmatii, ne bazam pe faptul ca acest lucru a fost dovedit in mod sigur pentru Pannonia( SZ.K.Poczy, Acta Arch-Budapesta, 7,1956, p.135-136) si credem ca acelasi lucru s-a petrecut si in Dacia. Este sigur insa ca printre colonistii veniti in Dacia au existat si mesteri olari. Ei sunt cunoscuti din inscriptiile de pe vase. In aceste ateliere, era firesc sa fi fost angajati si mesteri locali care veneau cu repertoriul lor traditional. Dacii au iesit foare devreme din izolarea lor, in ipoteza existentei unei asemenea izolari. Prezenta ceramici autohtone in castrele si in asezarile civile ale acestora, inca din primi ani ai stapaniri romane in Dacia, dovedeste fara indoiala, in primul rand permanenta populatiei bastinase in noua prvincie romana , dar si receptivitatea fata de civilizatia romana. In aceasta privinta, consideram ca o dovada graitoare este ceramica dacica descoperita in castrul si asezarea civila de la Drajna. Acest lucru inseamna, stiut fiind ca distrugerea castrului de la Drajna a avut loc in jurul anului 118 inaintea erei noastre, ca, inca din primi ani ai administratiei romane, populatia autohtona convietuieste in pace cu noii cuceritori .

Olaria a fost unul dintre cele mai raspandite mestesuguri din Dacia romana. Astazi se cunosc multe centre de productie ceramica. CUPTOARELE PENTRU ARDEREA CERAMICII S-AU GASIT IN Apulum, Potaissa, Blandiana, Micia, Cristesti, Slaveni, Drobeta, Romula. Desigur ca numarul lor trebuie insa sa fi fost mult mai mare , ele se gasesc in orasele mari, in centre urbane mai mici, in asezarile civile de pe langa castre si chiar in unele asezari rurale mai dezvoltate.