Cultura si globalizare

UNIVERSITATEA ''LUCIAN BLAGA '' SIBIU

SPECIALIZAREA CRP

ANUL I, GRUPA I

SIBIU

Cultura si globalizare

Zburda cu parul in vant si talpile goale      pe campia scaldata de soare. Cele mai inalte vise erau padurile pline de verdeta, zeitatile atotputernice si hrana cea de toate zilele. Canta a libertate fara sa o cunoasca. A fost el si natura, a fost el si ginta, a fost el si societatea, este el:omul. Si singura constanta peste veacuri a fost creatia si efemeritatea.

Mendeleev spunea: "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma." Si iata dupa milenii de existenta vorbele sale prezinta valoare de adevar.

Omul a pornit de la fiinta needucata, omul-padurilor, cu parul in vant si talpile goale, traind izolat in pesteri, temandu-se de orice fenomen necunoscut. Incet, incet a cucerit "neantul existential". A descoperit focul, roata, grupul, comunitatea, societatea. A pornit temandu-se de intuneric, lumina,foc si apa; a creat zei care sa-l protejeze de necunoscut; a ucis zei pentru a pastra un singur "Adevar Absolut" al lui Blaga - dumnezeu. La inceputuri existau forte supranaturale puse pe seama zeitatilor si comparativ cu acestea omul era precum un graunte de nisip in fata valurilor m[rii. Era el contra naturii. In timp eul a devenit noi, omul a cucerit natura; omul s-a cunoscut pe sine si a invatat ce inseamna spatuil in care isi duce existenta. Din momentul din care a descoperit focul, omul a inceput lupta biruintei si a calcat pe prima treapta a evolutiei. Din momentul in care eul a devenit noi, omul a mai urcat o treapta caci nu a mai existat numai fiinta ci a luat nastere grupul - fiinta simpla transformandu-se astfel in fiinta sociabila cum frumos o numea Aristotel. Astfel, incet incet a aparut cultura. In momentul in care s-au ivit primele comunitati, implicit au aparut si primele norme si primele traditii. Caracterul de unicitate s-a extins la nivel de comunitate, iar in ceea ce priveste unicitatea individului, aceasta ramane plauzibila in aceeasi masura in care se evidentiaza diferente de unicitate intre comunitati, diferentele fiind subliniate de traditiile si legile dupa care se guvernau acestea.

Au luat nastere in timp, sub palma instinctului creator uman: cultura si societatea. Omul prin autoeducatie si educatie a evoluat, a mai urcat o treapta pe piramida existentiala. Desavarsirea umanitatii a prins avant omul devenind din ce in ce mai avid de cunoastere si-a infrant temerile cucerind necunoscutul: a descoperit becul, a descoperit telefonul, a descoperit un singur Dumnezeu, etc. stiinta dominand profanul. Este adevarat ca s-a pastrat caracterul de unicitate pentru fiecare cultura in parte, la nivel de credinta si valori insa, cucerirea tehnicii l-a adus pe om pe noua treapta a evolutiei, treapta globalizarii. Au incept sa cada granitile rigide dintre ideologii si nu numai. Un exemplu al globalizarii fiind noua uniune europeana care uneste state cu traditii, culturi, ideologii diferite - sub forma unei noi idei ce presupune dezvoltare, progres, transformare dar totodata si pastrare a traditiilor ce reprezinta identitatea unei culturi, a unei societati, a omului si iata, acesta din urma ramane acelasi graunte de nisip in fata valurilor, de aceasta data insa valurile nu mai reprezinta necunoscutul, temerile, ci din contra reprezinta propria creatie a factorului uman, si anume dezvoltarea, progresul.

Urmarind cultura unei populatii, a unei societati ii putem creea propria personalitate. Prin globalizare, nu facem altceva sau nu incercam altceva decat sa unim mai multe personalitati in incercarea de a creea un mai bine, de a progresa - orice ar putea insemna progresul.

Stiinta si tehnica sunt cele care au pus bazele globalizarii informal. Cultura "internetului" a rupt zidul gros si impermeabil dintre natiuni, a castigat batalia cu timpul in planul comunicarii, a usurat pe de o parte formele educative oferind o larga gama de informatii necesare autoeducarii, autoperfectionarii, autodezvoltarii personale.

Spunem cultura si globalizare si spunem om ca piatra de temelie pentru acestea. Spunem cultura si globalizare si descoperim evolutie si progres. Spunem cultura si globalizare si ne vedem in fata unei idei ce presupune un singur stat, o singura cultura, o societate, um Babilon organizat? Unii asa ar sustine si ar considera astfel ca se inregistreaza bucla in demersul progresist al societatii umane, cautand sa e intoarcem la dezorganizare, la destabilizare la primul homosapiens si totul din dorinta de prea mult, din poerfectionism, din sete de putere. Altii ar vedea prin globalizare o noua treapta pe piramida evolutiei despre care vorbeam: accesibilitate la informatie, accesibilitate la tehnica, accesibilitate la produs sub aripa metodei echitatii. Globalizarea merge pe teoria echitatii, si anume pe echilibrarea cost-beneficiu, atat costul cat si beneficiul in cazul de fata reprezentand puterea; puterea la randul ei fiind data de progres, iar progresul stand sub egida fortei creatoare si lucrative a fiintei umane este unul di obiectivele primordiale ale globalizarii.

Totul este substanta unei ideologii ce presupune unificare, schimbare. Aceasta noua transformare se resfrange atat asupra societatii si culturii umane , orientala sau occidentala - nu conteaza- cat si asupra fiintei umane privita ca individ. Schimbarile se resimt de la simplul graunte de nisip - omul- si pana in intreg planul mondial. Notiunile de valoare, libertate, beneficiu, progres, etc intr-o anumita masura si-au pastrat fie continutul, fie forma insa au suferit modificari aducand in viata omului si in existenta societatii - de orice tip ar fi ea -      noutate, vechime,transformare. O noua ideologie , un nou inceput, un nou om pe fundamentul trecutului plin de substanta. Iata sfera existentiala,cercul format dintr-o infinitate de puncte - ale trecutului si ale viitorului. Globaizarea presupune un pas inainte, presupune un trecut din care si prin care omul a invatat o serie de lectii de viata menite sa - i aduca prosperitate si progres in existenta. Si daca omul ca si celula de baza a societatii este dornic de progres, este in cautarea autodezvoltarii atunci si societatea din care face parte este deasemenea o societate a progresului si dezvoltarii. Si nu conteaza daca aceasta societate este un stat de 22.000.000 de locuitori precum Romania ori unul de aproximativ un miliard de locuitori cum este China. Ceea ce conteaza este educatia, cultura si mediul din care faci parte - societatea. Prin cultura esti invatat sa fi deschis ori inchis in ceea ce priveste ideile noi, esti invatat sa privesti sub o anumita forma trecutul si sa inveti anumite lucruri din el. Intr-un cuvant cultura din care faci parte, educatia primita si mediul uman si chiar geografic in care te incadrezi, te invata ce inseamna selectivitatea. Si da, omul este selectiv in tot ceea ce reprezinta viata sa inca din momentul din care se naste si pana in momentul in care moare.

Evolutie! Daca la inceput vedeam omul alergand prin paduri, pe pasuni, cu pletele in vant traind in libertate astazi vedem omul traind un ritm mult mai alert, supus stresului care la inceputurile existentiale era net diferit ca si nivel,cota fata de stresul trait in mileniul trei. Omul a supravietuit timp de trei milenii si chiar mai mult de atat a reusit sa supuna in mare masura mediul. A dovedit ca el este elementul primordial al constiintei terrei. El este cel care creaza si din nefericire si cel care distruge. Omul de ieri este astazi numai o pala imagine invechita, prafuita, uitata pe un raft al memoriei atat individuale cat si colective. Este omul inceputurilor, omul simplu, omul cu adevarat liber si totodata omul preistoriei, incult,animalic. Omul de astazi in schimb este omul progresului, este omul stiintei, este omul culturii ,a studiului si al cunoasterii insa totodata este si fiinta captiva in propriul vis,ideal, in propria viata precum este un paianjen captiv in propria-i panza - este omul lipsit de libertate. Care este castigul? Net este ca nu putem vorbi de un castig mai mult decat satisfacator la nivel de individ deoarece uzura psihica si fizica a omului mileniului trei este mult mai mare decat castigul material ori spiritual pe care - l inregistreaza prin progres ori autodezvoltare. Putem vorbi de un castig considerabil la nivel de societate? La nivel mondial, global? Daca privim valorile culturale ramase marturie istorica de-a lungul timpului in cele trei milenii in oricare dintre statele terrei, daca privim progresul inregistrat in domenii precum medicina, tehnica, arta, etc putem vorbi de un castig. Am ajuns sa calatorim pe luna,sa trimitem mici navete in misiuni de recunoastere pe Jupiter- oare nu putem vorbi astfel de un castig pentru intreaga omenire? Accesul la informatie, la cunoastere, la progres nu- i este oare accesibil omului? Desavarsirea ca fiinta umana,ca intelect nu este posibila? Ei bine este. Si posibila si dorita si infaptuita.

Omul mileniului trei desi este omul incorsetat in propria lume, in propriul maraton cu timpul, cu stiinta este si fiinta cea mai lipsita de libertate. Si pornind de la aceasta valoare resimtita ca fiind pierduta in timp, undeva pe traseul istoric, apre o noua intrebare: "Globalizarea imi poate oferi un dram de libertate?" Globalizarea are menirea sa adune la un loc elementele disparate ale unui intreg si in functie de contextul in care o privesti poate purta haina unei anumite semnificatii. Daca ma refer la globalizare culturala spun un anumit lucru,daca ma refer la globalizare in termeni politici ma refer la un cu totul alt lucru despre care am discutat putin in paginile anterioare. Sa aduca sau sa nu      aduca libertate? Subiectivismul si natura umana se dezvaluie. Incurcam planul emotional cu planul social. Libertatea la fel ca fericirea este o iluzie, un construct al relativismului ce nu poate fi adus de globalizare ori de cultura. Libertatea poate fi creata si sustinuta de natura umana si de fiecare individ in parte nu poate fi adusa insa de globalizare daca ea nu isi gaseste radacinile in cultura societatii. Intre cele doua elemente discutate iata exista un determinism de ne zdruncinat, si o foarte logica etalare a factorilor determinanti.