DICTIONAR DE ETNOLOGIE SI ANTROPOLOGIE - LITERA G

DICTIONAR DE ETNOLOGIE SI ANTROPOLOGIE - LITERA G

GEERTZ Clifford

Antropolog american nascut la San Francisco in anul 1926, Clifford Geertz si-a sustinut teza in antropologie la Harvard, in 1956 si a efectuat cercetari pe teren in Java (1952-1953), Bali (1957-1958) si Maroc (ultimii douazeci de ani). Din 1960 preda antro-pologia, la inceput in cadrul Universitatii din California (Berkeley), apoi la Universitatea din Chicago. Cu toate ca ocupa un loc aparte in antropologia nord-americana, datorita problematicii hermeneutice pe care o abordeaza si stilului sau bogat in referinte literare si filosofice, Geertz a exercitat o influenta important asupra tinerilor cercetatori si a adus un suflu nou in antropologia sistemelor simbolice. La ora actuala isi continua cercetarile la Institute for Advanced Studies din Princetown.

Pe linga contributia sa in numeroase domenii teoretice ale antropologiei si ale etnografiei Indoneziei si Marocului, Geertz a propus si o noua perspectiva asupra culturii, pe care o considers ca fiind autonoma fata de'structura sociala sau fata de psihologia individual (Parsons, Shils). In situatii stabile din punct de vedere istoric, orice cultura dezvolta o coerenta interna prezentind un aspect cognitiv (viziunea asupra lumii) si, in acelasi timp, un altul afectiv si stilistic (etosul). Aceasta conceptie a culturii ca entitate stilistica sau expresiva deosebeste cercetarile lui Geertz de curentele structu-raliste sau functionaliste contemporane si le raporteaza, in ceea ce priveste obiectul lor, la traditia nord-americana a antropologiei culturale (S. Ortner). Dar, in loc sa inteleaga cultura si sa o gindeasca prin prisma caracterului national sau a vreunei personalitati de baza, care ar fi fundamentul acesteia, Geertz o defineste ca fiind un sistem simbolic in actiune, impartasit si realizat In comun. Observatia pina acum clasica, dupa care actiunea simbolica, incluzind aici si gindirea, este de natura sociala si, prin urmare, cunoscuta tuturor (G. Ryle), presupune, in opinia lui Geertz, faptul c'a trebuie sa ne straduim sa citim "peste umarul indigenilor", mai degraba decit "sa ne infiltram in creierul lor", prin urmare sa ne deprindem a interpreta modul in care acestia utilizeaza un sistem public atit pentru ei, cit si pentru etnograf. Deprinderea unui astfel de sistem permite analizarea actiunilor simbolice ca "texte" traite. Ceea ce inseamna ca modelele apropriate ale analizei culturale sint de tip interpretativ: etnografia nu poate fi decit o descriere in profunzime (thick description).

J. LEAVITT

► 1961, The Religion of Java, The Free Press, New York. 1963, Agricultural Involution: The Process of Agricultural Change in Indonesia, University of California Press, Berkeley. 1965, The Social History of an Indonesian Town, University of Chicago Press, Chicago. 1973, The Interpretation of Culture, Selected Essays, Basic Books, New York (tradusa partial in franceza cu titlul: Bali: interpretation d'une culture, Gallimard, Paris, 1983). 1983, Local Knowledge: Further Essays in Interpretative Anthropology, Basic Books, New York (trad. fr. Savoir local, savoir global. Les lieux du savoir, PUF, Paris, 1986). 1988, Works and Lives. The Anthropologist as Author, Stanford University Press, Stanford.

GERMANA (TARI DE LIMBA ~). Antropologia de limba germana

in tarile de limba germana, etnologia este impartita in doua discipline distincte. Pe cind Volkerkunde ("stiinta popoarelor") se ocupa cu studierea populatiilor considerate exotice, Volkskunde '("stiinta poporului") studiaza in mod exclusiv cultura germanica. Volkskunde s-a dezvoltat in acelasi timp cu miscarea nationala germana de la inceputul secolului al XIX-lea. Inspirata de gindirea romantica, ea este alimentata de lucrarile filologiei germanice (Germanistik) (J. si W. Grimm). Cit despre Volkerkunde, ea s-a constituit in a doua parte a secolului al XIX-lea. In afara de perioada 1885-1918, ea va fi etnologia unei societati fara colonii si fara rezervatii indigene. Fiind preocupata in mod esential de reconstituirea civilizatiei "originare" (Urkultur), ea a privilegiat o abordare "intuitiva". Desi delimitarea lor s-a produs inca de la sfirsitul secolului al XIX-lea, Volkerkunde si Volkskunde (Chiva, Jeggle, 1987) impartasesc un anumit numar de premise : asociate cu o dezvoltare intensa a muzeelor "exotice" si "folclorice", ele definesc cultura pe baza unei polaritati intre "material" si "spiritual", care tinde sa oblitereze studierea organizarii sociale ;'ambele se delimiteaza de sociologie (lucru valabil si in sens invers) si isi revendica neapartenenta la stiintele sociale (Sozialwissenschaften).

Perioada clasica (sfirsitul secolului al XVIII-lea -inceputul secolului al XIX-lea) este marcata de lucrarile unor eruditi si calatori precum J.R. si G. Forster, J.G. Herder, C. Meiners si A. von Humboldt. Este epoca in care se dezvolta, mai ales sub impulsul lui Blumenbach, cercetarile de antropologie fizica. Toate aceste studii contribuie, in traditia Luminilor, la o incercare de explicare universal a originilor omului si civilizatiei. Afirmind specificitatea ireductibila a identitatii national-populare (Volksgeis't-ul hegelian), Volkskunde se distinge de acest rationalism si propune o viziune ierarhica asupra lumii care va influenta, la rindul sau, Volkerkunde.

G. Klemm (1802-1867) imparte omenirea potrivit unor criterii in principal tehnolo-gice, in populatii "pasive" si populatii "active", susceptibile de a trece prin trei stadii "istorice" : salbfiticia, "domesticirea" si libertatea (1843). In schimb, T. Waitz (1821-1864) fondeaza o psihologie comparativa a popoarelor care se opune atit determinismului geografic, cit si ideologiei rasiste (1858-1871). A. Bastian (1826-1905) incearca sa realizeze o sinteza intre studiul psihologiei popoarelor si cel al culturii materiale (1881). El promoveaza, prin intermediul muzeologiei, mai ales Volkerkunde ca stiinta "utila" expansiunii coloniale. El defineste civilizatia intr-un mod unitar, postulind existenta unor "idei elementare" universale, dar recunoaste diversitatea si dezvoltarea plur'i-liniara a societatilor prin definitia pe care o da "provinciilor culturale". F. Ratzel (1844-1904), fondatorul teoriei migratiilor, este un precursor al ideii difuzioniste (1899); conceptia sa despre raporturile om - obiect si societate - mediu implica, totusi, o oarecare "reificare" a culturilor. L. Frobenius (1873-1938) respinge, in principiu, defi-nirea unei culturi prin simpla aditionare de "elemente" si incearca sa stabileasca, in "morfologia culturala" pe care o propune, interdependena "organica" a culturilor ca "forme vii" (Kulturkreislehre), dotate cu un "suflet imanent" (Paideuma); in acest dome-niu, omul se dovedeste a fi obiect, iar nu subiect (1940). F Graebner (1877-1943), care reia si perfectioneaza notiunea de "arie culturala", acorda mai multa important rapor-turilor interculturale decit analizei interne a societatilor particulare. Totusi, el nu reuseste sa depaseasca contradictia dintre demersul "intuitiv" utilizat de Frobenius si o metoda de clasificare care analizeaza societatile sau complexele culturale pornind de la ansamblurile de criterii formale definite de etnologie. W. Schmidt (1868-1954) este partizanul unui difuzionism cultural-istoric care urmareste stabilirea unei cronologii relative universale a culturilor. El juxtapune un numar redus de trasaturi pentru a decela "virsta etnologica" a unei populatii contemporane, caracteristica principals fiind gradul de fidelitate fata de revelatia monoteista originara universal (teoria despre Urmonotheismus) (1912-1955).

Proiectarea clasificarilor ierarhice ale trSsSturilor "tehnologice" sau "spirituale" pe o axa "cronologic5" este o metodS care nu poate decit sS suscite indoieli in legSturS cu caracterul "istoric" al acestor variante de difuzionism. R. Thurnwald (1869-1954) res-pinge aceste abordari cu nuante de evolutionism, la fel ca si separarea etnologiei de sociologie. El asociaza analiza functionalists a organizarii socio-economice si juridice (teoria reciprocitatii propusa de el o anunta pe cea care va fi dezvoltatS de Mauss) cu studii istorice concrete, fara a renunta la studierea contactelor interculturale si a aculturatiei in cadru colonial. W.E. Muhlmann continua cu succes acest demers "etno-sociologic", care, totusi, e departe de a se bucura astazi de aprecierea unanima a etnologilor germani. '

Eclipsa in care se afla Volkerkunde pe scena etnologica internationals, incS de la sfirsitul anilor '30, nu trebuie sS ne faca sa uitam influenta capitals', perceptibilS pinS astSzi, pe care aceastS traditie a exercitat-o asupra etnologiei, nu numai in Statele Unite, ci si in Europa de Sud, 'de Est (inclusiv URSS) si de Nord. Volkerkunde a fost mai putin ma'rcatS de teoriile fasciste si rasiste decit Volkskunde, dar rSmine sS se alcS-tuiascS un bilant al incercSrilor de transformare a disciplinei in "stiint5 colonials" atit inaintea, cit si in timpul perioadei naziste. Un asemenea bilant ar putea sS faciliteze primenirea teoreticS mult asteptatS (Schmied-Kowarczik, Stagl,'1981), insS intocmirea acestuia este ingreunatS de divizarea Germaniei. In asteptarea acestui bilant, traditiile trecutului se perpetueazS, dind nastere, chiar dacS marcate de puternice influente americane, unor noi subvariante ale paradigmelor teoretice care tocmai au fost evocate (Trimborn, 1971).

E. CONTE

. BASTIAN A., 1881, Der Vblkergedanke im Aufbau einer Wissenschaft vom Menschen und seine Bagrundung auf ethnologischen sammlungen, Dummler, Berlin. - CHIVA I., JEGGLE U. (ed.), 1987, Ethnologies en miroir: la France et les pays de langue allemande, Editions de la Maison

des Sciences de l'Homme Paris KLEMM G. 1843 Allgemeine Kulturgeschichte der

Menschheit, Leipzig. - RATZEL F., 1882-1891, Anthropo-Geographie oder Grundzuge der Anwendunger der Erdkunde auf die Geschichte, 2 vol., Engelhorn, Stuttgart (trad. fr. partiala La Geographie politique - Les concepts fondamentaux, Fayard, Paris, 1987). - SCHMIDT W., 1912-1955, Der Ursprung der Gottesidee: Eine historisch kritische und Positive Studies, 12 vol., Asdendorff, Munster i.W. - SCHMIED-KOWARCZIK W., STAGL J. (ed.), 1981, Grundfragen der Ethnologie. Beitrage zur gegenwartigen Theorie-Diskussion, Reimer, Berlin. -THURNWALD R., 1931-1934, Die menschliche Gesellschaft, 5 vol., Walter de Gruyter, Berlin-Leipzig. - TRIMBORN H. (ed.), 1971, Lehrbuch der Volkerkunde, Enke, Stuttgart. - WAITZ T, 1859-1872, Anthropologie der Naturvblker, 6 vol., Fleisher, Leipzig.

GLUCKMAN Max Herman

Antropolog britanic, Max Gluckman s-a nSscut la Johannesburg (Africa de Sud) in anul 1911. A studiat antropologia la Universitatea din Witwatersrand, avindu-i ca profesori pe A.W. Hoernle si I. Shapera, iar apoi la Oxford, unde a lucrat pe lingS E.E. Evans--Pritchard si M. Fortes, devenind coautor la volumul African Political Systems (1940). DupS o primS experientS de teren in cadrul comunitStilor zulu (1936-1938), Gluckman intra la Rhodes-Livingstone Institute of Northern Rhodesia (Lusaka), unde va functiona ca director intre anii 1941-1947 ; aici, el va colabora cu renumiti cercetStori precum J.A. Barnes (studii asupra populatiei ngnoni), E. Colson (tonga), J.C. Mitchell (yao), V.W. Turner (ndembu), G. si M. Wilson (nyakyusa); astfel, va juca un rol de prim rang in dezvoltarea cercetSrilor, materializate in monografii memorabile. Experienta de teren a lui Gluckman s-a imbogStit prin multiplele anchete la populatiile lozi din Barotseland (1939-1941), tonga (1944), lamba (1946). DupS ce a predat la Oxford (1947-1948), Gluckman si-a incheiat cariera universitarS britanicS la Manchester. Profund preocupat de avintul stiintelor sociale din Israel, isi va petrece ultimii ani din viatS ca visiting professor la Hebrew University din Ierusalim. A murit in anul 1975.

Atent atit la aspectele "traditionale" ale societatilor studiate, cit si la situatiile contemporane cu care acestea se 'confrunta (Zululand este unul dintre viitoarele ban-tustane sud-africane), Gluckman introduce in antropologia politica africana, urmind exemplul lui Shapera, preocupari care evoca studiile lui G. Balandier si P. Mercier, in Franta. Titluri de lucrari precum Custom and Conflict in Africa (1956)' sau Order and Rebellion in Tribal Africa (1963) dau foarte bine seama de preocuparile lui Gluckman legate de Africa "tribala" de dupa razboi: el cauta sa descopere conflictele interne, situatiile de divergenta, ciocnirile de interese, rasturnarile de ierarhii. Gluckman utilizeaza notiunea de conflict" pentru a descrie fapte care, departe de a pune in pericol unitatea corpului social, ilustreaza mai degraba capacitatea integratoare a sistemului organizator. Un conflict si modul de solutionare al acestuia pot deveni obiectul unei puneri in scena rituale, menita sa elibereze si sa resoarba in acelasi timp exprimarea unor sentimente de rebeliune la adresa corpului social - arata Gluckman in Frazer Lecture din 1954 (reluata in 1963), Rituals of Rebellion in South-East Africa, pornind in special de la un exemplu preluat de la swazi. Pe linga lucrarile mai sus mentionate, Gluckman a publicat mai multe studii (dintre care notam The Judicial Process among the Barotse of Northern Rhodesia, 1955) si numeroase articole, intre care si un eseu despre riturile de trecere (1962); a editat, impreuna cu E. Colson, volumul colectiv intitulat Seven tribes of British Central Africa (1951), care reprezinta un moment important in dezvoltarea antropologiei africaniste.

M. IZARD

► 1955, The Judicial Process among the Barotse of Northern Rhodes, Manchester University Press, Manchester. 1956, Custom and Conflict in Africa, Basil Blackwell, Oxford. 1963, Order and Rebellion in Tribal Africa. Collected Essays with an Autobiographical Introduction, Cohen & West, Londra. 1965, Politics, Law and Ritual in Tribal Society, Manchester University Press, Manchester. 1962 (ed.), Essays on the Ritual of Social Relations, Manchester University Press, Manchester. 1951 (coed. Colson E.), Seven Tribes of British Central Africa, Manchester University Press, Manchester.

GOODY Jack John Rankine

Antropolog britanic nascut in 1919 la Londra, Jack Goody a fost profesor la Universitatea din Cambridge, unde a condus departamentul de antropologie. Africanist specializat in populatiile din Ghana (fosta Gold Coast), el intreprinde cercetari (1950-1952, 1956-1957, 1964-1966) in comunitatile lowiili, lodagaba si in vechiul regat Gonja, unde activitatea sa se desfasoara in paralel cu cercetarile lui Esther Goody. A publicat mai multe studii asupra acestor societati, intre care o monografie astazi clasica asupra populatiei lodagaba (1962) si doua carti despre initierea in bagre (1972, 1980). Goody a publicat lucrari teoretice despre rudenie si familie (1969, 1976) - unde trateaza subiecte precum: filiatia dubla (cu privire in special la lodagaba), unifiliatia, grupul domestic, economia fami-liala- si problematica statului traditional african (1966, 1971) - formarea statului, razboiul, transmiterea puterii, "feudalismul" african. Cu privire la regatul Gonja, hinterlandul akan si nordul Ghanei (Salaga), demersul sau este acela al unui istoric. Lui Goody ii datoram lucrari de antropologie comparata asupra bucatariei (1982), rudeniei si casatoriei in Europa (1983).

Nascuta dintr-o preocupare mai veche (1960), tema principal a lucrarilor actuale ale lui Goody este aceea a rolului pe care-l joaca scrierea in istoria societatilor. Pentru a prezenta dezvoltarea istorica a acestuia, Goody intelege sa acorde mai putina atentie mijloacelor si modurilor de productie, in favoarea mijloacelor si modurilor'de comuni-care, adica a proceselor efective de producere si de reproducere a gindirii. Trei dintre lucrarile sale dezvolta aceasta tema dintr-o perspectiva comparativa. The Domestication of the Savage Mind (1977) studiaza incidenta reprezentarii grafice a limbajului asupra formarii proceselor cognitive. Scrierea si diferitele moduri de organizare a datelor pe care le permite aceasta (liste, tabele, matrice) stau la originea constituirii unei logici proprie discursului scris -, independents de contextul enuntarii. In The Logic of Writing (1986), Goody se apleaca asupra efectelor pe care le presupune introducerea scrisului in organizarea "actiunii sociale" (social action): autonomizarea si difuzarea discursului religios, emergenta claselor de literati asociate la exercitarea puterii administrative si politice (birocratiile), inventarea calculului economic si a codificarii juridice. In antologia intitulata The Interface between the Written and the Oral (1987), Goody reia citeva dintre analizele care i-au marcat demersul; din toate acestea reiese ideea ca scrierea si oralitatea exprima un raport inegal de forte, care a traversat intreaga istorie.

M. IZARD, A. de SALES

► 1956, The Social Organization of the LoWiili, Oxford University Press, Londra. 1962, Death, Property and the Ancestors. A Study of the Mortuary Customs of the LoDagaba of West Africa, Tavistock, Londra. 1966, GOODY J. (ed.), Succession to High Office, Cambridge University Press, Cambridge. 1969, Comparative Studies in Kinship, Routledge & Kegan Paul, Londra. 1971, Technology, Tradition and the State in Africa, Oxford University Press, Londra. 1972, The Myth of the Bagre, Clarendon Press, Oxford. 1973, The Character of Kinship, Cambridge University Press, Cambridge. 1976, Production and Reproduction. A Comparative Study of the Domestic Domain, Cambridge University Press, Cambridge. 1977, The Domestication of the Savage Mind, Cambridge University Press, Cambridge (trad. fr. La raison graphique. La domestication de la pensee sauvage, Editions de Minuit, Paris, 1979). 1980 (coaut. S.W.D.K. Gandah), Une recitation du bagre, Armand Colin, Paris. 1982, Cooking, Cuisine and Class. A Study in Comparative Sociology, Cambridge University Press, Cambridge (trad. fr. Cuisines, cuisine et classes, Centre Georges Pompidou, Paris, 1984). 1983, The Development of Family and Marriage in Europe, Cambridge University Press, Cambridge (trad. fr. L'evolution de la famille et du mariage en Europe, Armand Colin, Paris, 1985). 1986, The Logic of Writing and the Organization of Society, Cambridge University Press, Cambridge (trad. fr. La logique de l'ecriture. Aux origines des societes humaines, Armand Colin, Paris, 1986). 1987, The Interface between the Written and the Oral, Cambridge University Press, Cambridge.

GRANET Marcel

Sinolog francez, Marcel Granet s-a nascut in localitatea Luc-en-Diois (Drome, Franta), in anul 1884. Elev la Ecole Normale Superieure (1904), devine profesor de istorie in anul 1907. La intoarcerea dintr-o calatorie in China, care a durat doi ani (1911-1913), este numit director de studii la Ecole Pratique des Hautes Etudes. Ulterior, va profesa si la Ecole des Langues Orientales (1926) si va conduce Institut des Hautes Etudes Chinoises. Va muri in anul 1940 la Sceaux, nu departe de Paris.

Specialist in problemele Chinei antice si mai cu seama in epoca numita feudala, analist remarcabil si teoretician de anvergura in domeniile sociologiei religioase, rude-niei si mitologiei, Granet este una dintre figurile importante ale scolii de sociologie franceze. Elev al lui Durkheim si Chavannes, apropiat al lui M. Mauss, el a exercitat o influents decisiva asupra dezvoltarii stiintelor sociale in Franta.

Indepartindu-se de regulile eruditiei clasice, Granet demonstreaza ca documentele cele mai vechi din traditia chineza -'"terenul" sau de lucru - vehiculeaza date pe care foarte adesea redactorii succesivi nu le inteleg; astfel, acestea devin in comentariile literatilor obiectul unei denaturari sistematice. Fara a se preocupa prea mult cu datarea documentelor, Granet opereaza sectiuni transversale in corpusuri vaste, alcatuite din documente considerate traditional ca tinind de epoci sau de categorii diferite. Printr-un demers subtil de relationare, utilizind'in acelasi timp recurentele, omologiile, opozitiile, el aduce la suprafata straturi si constelatii de ,,'fapte" pe care le considers pertinente din punct de vedere sociologic. Astfel, Granet isi extrage de aici materialul necesar pentru o reconstituire originals a culturii Chinei antice, care uimeste printr-o minutiozitate aproape etnografica : gasim aici reconstituite institutii juridice arhaice, ritualuri, jocuri, prestatii economice, dansuri, practici matrimoniale, atitudini etc. Interpretarea "genea-logica" a acestei culturi conduce la o analiza diacronica: pornind de la definitia unei

matrice primitive (de origine durkheimiana, dar inspirata dintr-o lectura eterodoxa a textului "Classique des Odes", 1919), Granet cauta sa schiteze geneza sistemului ideologic si social chinezesc pina la inceputul perioadei istorice (1929, 1934). Rezultatul astfel obtinut va ridica nenumarate obiectii. Manifestind un dezinteres declarat fata de istoria evenimentiala, el cauta sa inteleaga mai ales modul cum s-a constituit "cultura" chineza si isi propune sa demonstreze permanenta unui sistem de reprezentari comun, care fundamenteaza "ordinea" civilizatiilor, fara insa a neglija transformarile, disconti-nuitatile (societate rurala/societate citadina) si nici existenta subsistemelor legate de mediile specializate ("sefii", confrerii in general, nobilime, cler, carturari). Contributia sa la intelegerea universului mental al Chinei antice va fi astfel de neegalat.

Granet va fi socotit unul dintre maestrii scolii de istorie a mentalitatilor si de antropologie istorica (Febvre, Leroi-Gourhan). P. Mus, G. Dumezil, care i-a fost elev, C. Levi-Strauss se vor prezenta ca fiind formati de el. Cu toate acestea, perspectiva evolutionista asumata de Granet, alaturi de conjecturile pe cit de ingenioase, pe atit de riscante pe care le face cu privire la organizarea sociala arhaica a Chinei, vor discredita in ochii multora opera lui. Paradoxal, unele dintre ipotezele sale, eronate din punct de vedere istoric, vor sugera idei teoretice dintre cele mai fecunde. Granet este cel dintii care va dezvolta o conceptie pozitiva asupra prohibitiei incestului, pe care el o pune in relatie cu alianta matrimonii (1919). In teoria sa despre paternitate la chinezi (1939), el construieste diverse modele de schimb in cadru restrins si generalizat: aceste conceptii vor fi reluate, criticate si sistematizate de Levi-Strauss in lucrarea Les structures elementaires de la parente (1949). Alte analize ale lui Granet, privind sistemul simbolic chinezesc (clasificarea, eticheta, opozitia dreapta - stinga, numerologia) sau perceptia fenomenelor religioase din planul social, precum si reconstituirile unor ritualuri antice pe care le propune, inspira si in zilele noastre numeroase lucrari de etnologie.

Y. GOUDINEAU

► 1919, Fetes et chansons anciennes de la Chine, Leroux, Paris. 1922, La religion des Chinois, Gauthier-Villars, Paris. 1926, Danses et legendes de la Chine ancienne, 2 vol., Alcan, Paris. 1929, La civilisation chinoise, La Renaissance du Livre, Paris. 1939, Categories matrimoniales et relations de proximite dans la Chine ancienne, Alcan, Paris. 1952, La feodalite chinoise, Instituttet for Sammenlignende Kulturforskning - Imago, Oslo - Paris, 1981. 1953, Etudes sociologies sur la Chine, PUF, Paris. 1955, Presentation de l'oeuvre posthume de Marcel Granet, Le roi boit", dupa R.A. Stein, L'Annee Sociologique, seria 3, 1952: 9-105, Paris.

GRIAULE Marcel

Antropolog francez, Marcel Griaule s-a nascut in 1898 la Aisy-sur-Armancon (Yonne, Franta). Format la scoala lingvistului M. Cohen si a lui M. Mauss, in anul 1928 va efectua prima sa misiune de etnograf in Abisinia. De aici revine cu roade pretioase: observatii de teren si manuscrise crestine deosebit de importante, in limbile gueza si amhara.' Printre primele publicatii ale sale se numara o lucrare de referinta chiar si astazi: Le livre de recettes d'un dabtara abyssin (1930) si un volum de calatorii, Les flambeurs d'hommes (1934), titlu evocind supliciul, urmarit de autor ca martor ocular, la care a fost supus un regicid in piata publica.

31 martie 1931 reprezinta o data'decisiva nu numai pentru cariera lui Griaule, ci si pentru istoria etnologiei franceze, care isi dobindeste acum certificatul de nastere oficial, ca disciplina de teren. Parlamentul a adoptat atunci o lege speciala in vederea organizarii misiunii Dakar-Djibouti, avind ca obiective aducerea de colectii la Musee d'Ethnographie de la Trocadero, initierea si sustinerea pe termen lung a unui program de cercetari etnografice. Chiar la inceputul celor douazeci si doua de luni de activitate, timp in care vor prospecta 15 tari, Griaule si colaboratorii s'ai vor realiza primul contact cu dogonii din podisul Bandiagara, Sudanul francez (Mali). Astfel, dintr-o misiune conceputa ca o expeditie de anvergura continental se va naste proiectul unei cercetari

in profunzime, concentrata asupra unei singure populatii (doar ulterior investigatiile se vor extinde la toata aria culturala sudaneza). Proiectul lui Griaule care, pina in 1937, va reveni de trei ori la dogoni, era acela de a alcatui un corpus de cunostinte cit mai complet posibil, inglobind intr-un intreg semnificativ cultura materiala, practici'le sociale, riturile si, prin intermediul miturilor si credintelor, sistemele de reprezentari religioase si metafizice fundamentale. Aceasta prima faza a operei lui Griaule a fost incununata de sustinerea tezei sale de doctorat, Masques dogons (1938). Lucrarea voluminoasa si savant'a, extraordinar de precisa in descrierea unor ritualuri lungi si complexe precum sigi, va deschide noi perspective pentru antropologia religioasa si indeosebi pentru analiza unei notiuni-cheie, nyama, a carei clarificare este indispensabila pentru intele-gerea mecanismului sacrificial. Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial a intrerupt cercetarile pe teren. Numit, in 1943, profesor la Sorbona, Griaule va deveni titularul primei catedre de etnologie generala a Universitatii franceze. Opera sa va cunoaste o mutatie substantiale la sfirsitul anului 1946, cind Griaule se intilneste cu un batrin vinator dogon, Ogotemmeli.'ln 1948 publica discutiile sale cu acesta, intr-un volum intitulat Dieu d'eau. Este momentul cind realizeaza faptul ca toate cunostintele etno-grafice culese impreuna cu echipa sa vreme de cincisprezece ani nu reprezinta decit o etapa preliminara unei cunoasteri mult mai profunde, mai autentice, anume aceea elaborata de catre inteleptii dogoni; amploarea acesteia o intelege abia acum, prin descoperirea unei cosmogonii, a unei metafizici si a unei religii ce ii situeaza pe dogoni "la inaltimea popoarelor antice, studiul acestora putind fi de folos inclusiv cristologiei". Griaule se va angaja cu abnegatie in aceasta directie, colaborind foarte strins cu G. Dieterlen. Moare prematur la Paris, in 1956, lasind in urma o opera de referinta, dar neterminata. In 1965, G. Dieterlen va publica, sub dubla lor semnatura, primul'volum din lucrarea mai vasta Renard pale, rezumatul mitologiei dogonilor.

A. ADLER

► 1930, Le livre de recettes d'un dabtara abyssin, Institut d'Ethnologie, Paris. 1933, Silouhettes et graffiti abyssins, Larose, Paris. 1934, Les flambeurs d'hommes, Calmann-Levy, Paris. 1935, Jeux et divertissements abyssins, EPHE, Paris. 1936, La peau de l'ours, Gallimard, Paris. 1938, Jeux dogons, Institut d'Ethnologie, Paris. 1938, Masques dogons, Institut d'Ethnologie, Paris. 1943, Les Sao legendaires, Gallimard, Paris. 1945, Les grands explorateurs, PUF, Paris. 1947, Arts de l'Afrique Noire, Editions du Chene, Paris. 1951 (coaut. G. DIETERLEN), Signes graphiques soudanais, Hermann, Paris. 1957, Methode de l'ethnographie, PUF, Paris. 1965 (coaut. G. DIETERLEN), Le renard pale, t. I, fascicula 1, Institut d'Ethnologie, Paris.

. SARRAUL A., 1957, Marcel Griaule, conseiller de l'Union franqaise, precedat de Eloge funebre, Nouvelles Editions Latines, Paris.

GRUP DE DESCENDENTA

Expresia "grup de filiatie" traduce, dar intr-un mod mai degraba nefericit, sintagma din limba engleza descent 'group, unde descent este o notiune care prezinta, in literatura antropologica, trasaturi polisemantice absente din conceptul frantuzesc de "filiatie" (Dumont, 1971). Este deci preferabil sa vorbim de "descendenta" si "grup de descendenta". Notiunea de "descendenta" a fost folosita la inceput cu referire la gens (in sensul latinesc al termenului), in care s-ar fi reunit, prin intermediul unei descendente presupuse sau fictive, familiile suverane din Roma arhaica (Maine, 1861). Descendenta devine, in conceptia lui L.H. Morgan (1877), o regula de afiliere ce permite repartizarea indivizilor in gentes diferite, cu frontiere sociale bine delimitate. La Morgan, gens nu mai semnifica neaparat grupuri de familii, ci grupuri ireductibile la elementele lor constitutive si circumscrise prin faptul descendentei. Acesta este sensul exact pe care il preia Rivers'si care reproduce expresia frantuzeasca groupe de filiation, cu exceptia tuturor celorlalte semnificatii adaugate ulterior sensului initial, de la notiunea de

"grup" a lui W.H.R. Rivers la cea de "persoan5 morala" a lui A.R. Radcliffe-Brown si pina la teoria sistemului de inrudire elaboratS de E.E. Evans-Pritchard si M. Fortes.

Rivers (1924) ajunge sa defineasca notiunea de "grup" cu mai multS c'laritate decit predecesorii sai. Activitatea comunS, interesul comun nu sint suficiente pentru a realiza un grup. Pentru ca un grup sa se deosebeasca de celelalte grupuri este necesara o frontiers de natura sociala si o coeziune interna. Frontiera poate fi realizata printr-o regula stricta de apartenenta, prin intermediul careia membrii grupului se vor deosebi fara echivoc de cei care nu sint membri; organizarea interna va regla in functie de norme specifice raporturile dintre membrii grupului, conducind astfel la solidaritatea necesara. Descendenta va fi regula de apartenenta care defineste afilierea la clan, clanul devenind astfel o grupare uniliniara ce invoca o ascendenta comuna fictiva. Pentru a constitui grupuri discontinue, descendenta trebuie sa fie in mod necesar uniliniara, asemenea grupurilor pe care le formeaza. Dupa Rivers, ideea unui grup de descendenta - clan sau neam - care nu este uniliniar ar fi o contradictie in termeni.

Rivers facea distinctie intre apartenenta si organizarea interna. Radcliffe-Brown (1935) le va confunda pe cele doua, transformind grupurile in persoane morale (in limba engleza: corporations). "Individul colectiv", persoana morala este, in raporturile pe care le intretine cu lumea exterioara, unul, indivizibil si nediferentiat; se bucura in acelasi timp de permanent, este inzestrat cu o durata ce se extinde dincolo de experientele individuale; se afla in posesia unui ansamblu de bunuri dintre care esentiale sint'un teritoriu si statutul membrilor sai. O linie de inrudire patriliniara sau'un clan, de exemplu, se compune din descendentii in linie agnatica dintr-un stramos eponim: se spune despre unul dintre membrii acestui grup ca se bucura de statutul de agnat, pe care i-l confera tot grupul. Descendenta patriliniara este conditia dobindirii unui anumit statut si, astfel, este un mod de afiliere la grup. Dar, asa cum, in masura in care ofera acces la un statut, ea se bucura si de o valoare Juridica" (termen care traduce cu aproximatie englezescul jural), ea este determinants si in ceea ce priveste o suma intreaga de drepturi si de indatoriri, asociate unei pozitii sociale ce regleaza compor-tamentele interpersonal din interiorul grupului. Astfel, descendenta dirijeaza atit afilierea la grup, cit si organizarea interna a acestuia; se manifests atit ca un criteriu de apartenentS, cit si ca un sistem normativ.

Evans-Pritchard si Fortes vor complica si mai mult lucrurile, disociind organizarea interns a persoanelor morale, care ar tine'de sfera domesticului, de dimensiunea lor politics, aspect ce ar viza raporturile dintre persoanele morale. In societStile fSrS stat, numite acefale, sistemul "de inrudire" va sta la baza organizSrii acestor raporturi, jucind rolul unui sistem politic. Descendenta uniliniarS, constitute pentru neam si segmentele acestuia, mai poate fi incS intilnitS, imbinind, pe baza unei ierarhii ancestrale, relatiile politice stabilite intre grupuri minimale care nu sint altceva decit persoane morale. DacS rudenia ordoneazS domeniul domestic si rezidential, dezvoltind o retea de relatii interpersonal, descendenta dominS politicul, conturind in interiorul continuitStii de fiinte grupuri discontinue.'Pentru Evans-Pritchard (1940), grupurile minimale poartS o marcS locals, iar genealogia (la nueri) este o reprezentare a rapor-turilor politice intre sectiuni teritoriale. AstSzi am putea spune cS genealogia este o ideologie politics. Fortes (1969) nu considers cS aceste grupuri minimale sint grupSri locale, ci mai degrabS segmente de inrudire (la tallensi), recrutate pe baza descen-dentei. Sistemul de inrudire nu mai este, astfel, simpla reprezentare a unei ordini initial teritoriale, ci mecanismul care ordoneazS raporturile dintre grupele de descendenta. Descendenta cumuleazS, prin urmare, trei functii: defineste afilierea la un grup (segment de inrudire), organizeazS comportamentele interpersonale in interiorul grupurilor si regleazS raporturile dintre segmentele unui neam, constituind astfel sistemul de inrudire. Descendenta nu va mai avea, deci, o simplS valoare JuridicS", ci una "politico-juridic5" (political jural) si va putea sta astfel la baza unei veritabile "teorii a descendentei", cu pretentia de a furniza o explicatie, pornind de la constituirea grupurilor de descendentS, pentru'o zonS considerabie din etnografia societStilor asa-zis primitive.

Pentru a da seama despre complexitatea faptelor pe care aceasta teorie nu le poate totusi clasifica, au fost elaborate citeva concepte noi: acela de "afiliere complementara", de exemplu, cu referire la subordonarea altor raporturi de paternitate la modul de descendenta dominant (Fortes, 1953), sau cel de .descendenta dubla", care explica situatia grupurilor patriliniare si a grupurilor matriliniare cu functii diferentiate in cadrul societatii. Reificarea grupurilor de descendenta este completa atunci cind li se atribuie o functie economica: ideea ca segmentele de'descendenta si organizarea aces-teia definesc accesul la resursele economice ii va incuraja pe unii antropologi cu simpatii in zona marxismului sa vorbeasca despre un "mod de productie familial".

Aceasta "teorie a descendentei" a fost criticata inca de foarte timpuriu si chiar de personalitati din cadrul scolii britanice de antropologie. E.R. Leach (1961) pune in discutie per'tinenta clasifi'carilor operate din aceasta perspectiva si arata ca grupurile locale de descendenta (local descent groups) se organizeaza in functie de alte criterii si nu strict in raport cu descendenta. Totodata, autori precum F. Barth sau adeptii asa--numitei analize tranzactionale c'ritica tocmai fundamentele teoriei grupurilor, cum ar fi ideea unei discontinuitati formale intre acestea.

Datele culese in principal din Noua Guinee i-au condus pe autorii americani la ipoteza conform careia numai o descendenta uniliniara ar permite constituirea de grupuri exclusive si la ideea existentei unor grupuri de descendenta cognatica. Foarte putin influentati de perspectiva britanica asupra grupului, conceput ca persoana morala, autorii americani au preferat sa studieze raporturile dintre cultura si interactiune. Grupul, in realitatea sa fenomenala, se analizeaza ca un ansamblu de interactiuni limitate in timp si spatiu, dar guvernate de anumite norme culturale. Prin urmare, trebuie sa distingem descendenta ca factor cultural - cu alte cuvinte ca simpla repre-zentare a unei ascendente comune pe care orice cultura o investeste cu o anumita valoare (Schneider, 1965)'- de descendenta ca regula, care defineste afilierea si organizeaza interactiunea. Este posibil sa exis'te descendenti dintr-un stramos comun care, cu toate acestea, sa nu efectueze aceeasi activitate. Mai ramine ideea unei ascendente comune, determinind categorii (descent categories) de agnati, de cognati sau de rude matriliniare, care nu se clasifica in functie de o activitate comuna. Grupul de descendenta nu ia trasaturile unei anumite entitati sociale discrete decit atunci cind o societate utilizeaza aceasta reprezentare cultura'la pentru a organiza interactiunea, in vederea unor obiective precise (Scheffler, 1965; Keesing, 1975). In acest caz, individul colectiv care este persoana morala nu mai este o entitate supraindividuala, care sa-si prelungeasca existenta dincolo de aceea a membrilor sai, ci corespunde pur si simpl'u unui ansamblu de persoane aflate in situatie de interactiune la momentul'prezent, intr-un loc determinat si reclamindu-se dint'r-o ascendenta comuna pentru a justifica asocierea lor in vederea realizarii unor scopuri precise.' Descendenta cognatica sau nediferentiata va fi, in acest caz, susceptibila de a defini atit un grup anume, cit si descendenta uniliniara.

M. VERDON

. DUMONT L., 1971, Introduction a deux theories d'anthropologie sociale, Mouton, Haga -Paris. - EVANS-PRITCHARD E.E., 1940, The Nuer, Clarendon Press, Oxford (trad. fr. Les Nuer, Gallimard, Paris, 1978). - FORTES M., 1969, Kinship and the Social Order, Routledge & Kegan Paul, Londra. - KEESING R.M., 1975, Kin Groups and Social Structure, Holt, Rinehart & Winston, New York. - MAINE H.J.S., 1861, Ancient Law, Murray, Londra (trad. fr. L'ancien droit considere dans ses rapports avec l'histoire de la societeprimitive et avec les idees modernes, A. Durand - P. Laureil, 1874, Paris). - MORGAN L.H., 1877, Ancient Society, Holt, New York (trad. fr. La societe archaique, Anthropos, Paris, 1971). - RADCLIFFE-BROWN A.R., 1935, .Patrilineal and Matrilineal Succession", in Iowa Law Review, 20 (trad. fr. .Succession patrilineaire et matrilineaire", in A.R. Radcliffe-Brown, Structure et fonction dans la societe primitive, Editions de Minuit, Paris, 1968). - RIVERS W.H.R., 1924, Social Organization, Kegan Paul, Londra. - SCHEFFLER H.W., 1965, Choiseul Island Social Structure, University of California Press, Berkeley.

► Clan. Descendenta

GRUP DOMESTIC

Este indicat ca notiunile de "familie", "casa" si "grup domestic" (in limba engleza: family, household, domestic group) sa nu fie considerate ca sinonime. Intr-adevar, acestea se raporteaza la realitati de ordin diferit, pe care este util sa le distingem in mod analitic. Notiunea de "familie" se refera la raporturile de rudenie stabilite intre membrii acesteia', in timp ce notiunea de "casa" (caminul din Vechiul Regim, menajul din statisticile moderne) trimite'la folosirea in comun a unor facilitati si a rezidentei in general, iar notiunea de "grup domestic" desemneaza ansamblul de'indivizi care inde-plinesc in comun si zilnic sarcinile de productie necesare in vederea supravietuirii si consuma impreuna produsele muncii lor. Este vorba, asadar, despre principii de organizare distincte din punct de vedere logic si care duc, in cazul multora dintre societatile studiate de etnologi, la constituirea unor unitati sociale diferite in ceea ce priveste continutul.

M.' Fortes (1958) a demonstrat ca, in interiorul unei societati, elementele compo-nente ale grupurilor domestice, luate la un anumit moment din istoria lor, nu sint suficiente pentru a revela forma culturala predominant de organizare domestica (internal structure of domestic group), chiar daca aceasta poate fi atestata din punct de vedere statistic, si ca ar fi necesar ca aceasta compozitie a lor sa fie pusa in legatura cu diferitele etape ale "ciclului dezvoltarii domestice". '

G. LENCLUD

. BENDER D.R., 1967, " A Refinement of the Concept of Household : Families, Co-residence and Domestic Functions, in American Anthropologist 69 (5): 493-504. - FORTES M., 1958, ..Introduction", in J. Goody (ed.), The Developmental Cycle in Domestic Groups, Cambridge University Press, Cambridge.

► Familie. Productie domestica