DICTIONAR DE ETNOLOGIE SI ANTROPOLOGIE - LITERA U

DICTIONAR DE ETNOLOGIE SI ANTROPOLOGIE - LITERA U

URBANA (ANTROPOLOGIE

I se cere adesea antropologiei urbane sa specifice natura exacta a obiectului sau (constituie oare orasul un domeniu de studiu omogen?) si sa precizeze sensul inserarii sale in interiorul antropologiei (se deosebeste etnologia lumii moderne de etnologia societatilor exotice? Sau chiar: este oare posibila etnologia lumii moderne?).

Sociologii scolii din Chicago, adesea prezentati ca fiind intemeietorii antropologiei urbane, s-au concentrat asupra singularitatii modurilor de organizare a relatiilor sociale in orase, insa nu si-au pus problema metodelor de investigatie ce trebuie folosite si nici pe aceea a fundamentarii epistemologice a demersului lor In opinia lui R.E. Park, metodele trebuie sa se inspire din jurnalism, din ancheta efectuata pe teren, in timp ce stiintele naturii ofera modelul epistemologic adecvat: cel al ecologiei urbane. Acesti cercetatori au multiplicat studiile de caz, luindu-si drept obiecte privilegiate diversele comunitati care formeaza mozaicul urban, fie ca'identitatea de grup a acestora este preexistenta implantarii lor in mediul orasului (cazul minoritatilor etnice, religioase, nationale etc.), fie ca aceasta a fost produsa de mediul urban insusi (cazul bandelor, al proletarilor si al marginalizatilor de tot felul). Se observa ca aceasta alegere tine atit de definitia traditionala a obiectelor etnologiei (comunitati relativ bine conturate, afir-mindu-si valorile prin intermediul unor comportamente caracteristice), cit si de situatia istorica'deosebita a unui oras precum Chicago in anii 1920 (manifestnd o eterogenitate pe care etnologia exotica o cunoaste foarte rar). Spre deosebire de comunitatea locala asa cum este descrisa ea de R. Redfield, grupul urban studiat se defineste in primul rind prin dezradacinare. Astfel, etnologia urbana si etnologia clasica isi propun amindoua sa observe specificitatea unui intreg, reprezentat de oras in cazul celei dintii si de socie-tate in cazul celei de-a doua, dar etnologia urbana'prefera sa se orienteze asupra exceptiei, in timp ce etnologia clasica se preocupa mai degraba de norma. In centrul cercet'arilor se afla acum ceea ce este exclus. Filosoful german G. Simmel, al carui elev a fost Park, facuse din strain figura-tip a citadinului. Este vorba, din aceasta per-spectiva, de analizarea modalitatilor de adaptare a acestor grupuri sau indivizi, atentia fiind indreptata mai ales asupra utilizarii spatiului, asa cum se manifesta acestea'in ocuparea si definirea unui teritoriu (studii pe cartiere, pe "sate urbane", pe ghetouri) sau prin intermediul comportamentelor de mobilitate. Spatiul urban, decupat in zone diferentiate din punct de vedere calitativ, este de altfel considerat ca fiind reflexul ierarhiei sociale. A.W. Burgess defineste tipul ideal de oras; Park formalizeaza "ciclul asimilarii" (race circle relations); L. Wirth propune o 'definitie generala a rela-tiilor sociale urbane "impersonale, superficiale, tranzitorii si segmentare". Istoriile de viata, deoarece permit urmarirea parcursurilor individuale prin zone geografice si categorii sociale, constituie un instrument de ancheta larg utilizat. Acest curent de studiu, obiectele si metodele sale vor marca in mod durabil antropologia urbana. In Franta, de exemplu, lucrarile de pionierat ale lui J. Monod si C. Petonnet vor fi consa-crate'bandelor de tineri, respectiv proletariatului "oraselor de tranzit" unde coabiteaza emigrantii si autohtonii.

Specialist al "enclavelor" (I. Joseph) si al particularismelor mai mult sau mai putin pitoresti, antropologul lumii moderne lasa oare in seama altora (sociologi, economisti, istorici etc.) ambitia de a informa asupra intregului? In afara de portretele lui "Hobo" (Anderson, 1923), JJack-Roller" (Shaw, 1930), "Taxi Girls" (Cressy, 1932) si alti ..Outsiders" (Becker, 1963), dincolo de recensamintul celor ,,1.313 bande" (Thrasher, 1927), de des-crierea raporturilor de putere dintre sexe intr-un bar (Spradley, Mann, 1975) si de demontarea mecanismelor de exploatare sociala, tot lui ii revine sarcina de a gasi o cale care sa-i permita sa reuneasca datele specifice pe care le aduna din marile curente ce traverseaza societatea.

Lucrarile intreprinse in orase neoccidentale par sa infaptuiasca dintr-o data o astfel de perspectiva globala, atit cele desfasurate in scopul elucidarii proceselor legate de exploatarea coloniala (cum ar fi monografiile ce se ocupa de deplasarile miinii de lucru, datorate cercetatorilor de la Rhodes-Livingstone Institute: M. Wilson, A.I. Richards, M. Gluckman, J.C. Mitchell, A.L. Epstein), cit si cele care incearca sa evalueze mutatiile societatilor avute in vedere (cum ar fi analizele cercetatorilor francezi, orientate si acestea asupra metropolelor africane : G. Balandier, S. Bernus, P. Mercier, C. Meillassoux etc.). Aceste studii, dar si altele efectuate mai ales in America Centrala (O. Lewis), conduc la o reevaluare a judecatilor emise pornind de la analizele facute in mari orase ale Europei si Statelor Unite. In acest context ar putea fi citata caracterizarea relatiilor urbane a lui Wirth, cu ideea ca relatiile de rudenie inceteaza sa joace un rol in raporturile sociale dintr-un oras. De asemenea, sint nuantate opozitiile dintre rural si urban, traditional si modern, public si privat. Trebuie oare sa abandonam ideea unei specificitati a societatii si culturii urbane si sa consideram ca formele de viata dintr-un oras trimit si ele in primul rind la o multiplicitate de modele locale ?

Unele instrumente conceptuale, elaborate pentru a oferi o imagine asupra inter-conexiunii unor domenii aparent distincte, se dovedesc totusi valide, punind accentul pe perenitatea anumitor scheme organizational, in ciuda dive'rsitatii situatiilor. Notiunea de "retea", mai ales, ofera posibilitatea de a da informatii atit'despre relatiile dintre soti intr-o familie londoneza "obisnuita" (Bott, 1957), cit si'despre victoria unui candidat in alegerile electorale din Madhya Pradesh (Mayer, 1966). Orasul apare ca un complex de retele, unele permanente si institutionalizate, altele fluide si lasate la initiativa actantilor. Separarea domeniilor traversate de aceste retele ar fi mai pertinenta decit inventarierea diverselor segmente extrase din acestea.'O alta abordare ofera credit examinarii strategiilor si indreapta atentia asupra interactiunii indivizilor ce isi joaca propriul rol social. Mai mult decit diversitatea si eterogenitatea orasului este insa subliniata accesibilitatea imediata, permisa de viata urbana. Intr-o oarecare masura, se restabileste aici conexiunea cu perspectiva ecologiei urbane care privilegiaza indi-vidul solitar si fenomenele de adaptare: daca este posibil sa se exploreze un repertoriu al rolurilor sociale, aceasta se intimpla deoarece diversele sfere de activitate sint distribuite in spatii separate. Situatiile, mai mult decit grupurile, devin acum obiectul privilegiat al analizei. Insa actantul, chiar "atomizat" din cauza multiplelor sale apar-tenente, registre si interese, ramine in partea din fata a scenei. Aceasta metafora a orasului ca scena' se gaseste dusa la extrem in lucr'arile - calificate drept "micro-sociologice" - ale lui I. Goffman.

Criticind aceasta perspectiva individualizanta in numele exigentei perceperii glo-bale, constitutive, a proiectului antropologic, U. Hannerz, in cea mai ampla sinteza a lucrarilor de etnologie urbana disponibila astazi, incearca sa realizeze un tablou sintetic al organizarii raporturilor sociale in interiorul orasului, fenomenele fiind receptate intr-o maniera atit calitativa, cit si cantitativa. Un astfel de demers permite integrarea in domeniul antropologiei urbane a analizei intreprinderilor si a organizatiilor industrial, analiza ce tinde sa se constituie intr-un domeniu autonom. Se pare ca, plasind ceea ce este marginal in centrul preocuparilor sale, antropologia urbana incearca, printr-o miscare de contrabalansare, sa indeparteze din acestea ceea ce ar putea fi considerat nucleul organizarii societatilor complexe.

Amploarea luata de concentrarile urbane pe toate continentele, transformarea bru-tala a peisajelor, inmultirea migratiilor de tot felul si coexistenta in aceleasi spatii a unor populatii foarte diferite au antrenat o explozie a temelor etnologiei urbane. Aflindu-se fata in fata cu realitati sociale caracterizate cel mai adesea prin inter-conexiune, coalescenta, sincretism'sau hibridare, antropologii se orienteaza spre defi-nitia unui "cimp" de studiu, adica spre identificarea unei serii de fenomene sau de evenimente a caror descriere si analiza (geneza acestora, efectele lor, semnificatiile pe care le poarta, discursurile pe care le suscita etc.) sa permita un raspuns la probleme ample: in acest fel reusesc marile meciuri de fotbal sa alimenteze reflectia asupra inventarii de noi ritualuri (Bromberger, et al., 1987) sau viata unei mici comunitati mesianice face posibila descoperirea unor "recompuneri religioase, dar si culturale si sociale" care se desfasoara in clasele mijlocii ce locuiesc in zonele periferice ale unei metropole moderne ca Los Angeles (Gutwirth, 1988).

P. WILLIAMS

. ANDERSON N. (1923), 1961, The Hobo, University of Chicago Press, Chicago. -BALANDIER G., 1955, Sociologie des Brazavilles noires, Armand Colin, Paris. - BECKER H.S., 1963, Outsiders, The Free Press, New York (trad. fr. Outsiders, Paris, Metailie, 1985). -BERNUS S., 1968, Particularismes ethniques en milieu urbain: l'exemple de Niamey, Institut d'Ethnologie, Paris. - BOTT E., 1957, Family and Social Network, Tavistock, Londra. -BROMBERGER C. et al, 1987, "Allez l'OM, Forza Juve. La passion pour le football a Marseille et a Turin", in Terrain, 8, 8-41. - CRESSEY PG. (1932) 1969, The Taxi-Dance Hal, Patterson Smith, Montclair, New Jersey. - EPSTEIN A.L., 1958, Politcs in an Urban African Community, Manchester University Press, Manchester. - GLUCKMAN M., 1940, "Analysis of a Social Situation in Modern Zululand", in Bantu Studies, 14: 1-30 si 147-174. -GOFFMAN I., 1959, The Presentation of Self in Everyday Life, Anchor Books, New York, Doubleday (versiune franceza adaugita, 1973, La mise en scene de la vie quotidienne, Editions de Minuit, Paris). - GUTWIRTH J., 1988, Les Judeo-Chretiens aujourd'hui, Editions du Cerf, Paris. - HANNERZ U., 1980, Exploring the City, Columbia University Press, New York (trad. fr. Explorer la ville, 1983, Editions de Minuit, Paris). - LEWIS O., 1966, La Vida, Random House, New York. - MAYER A.C., 1966, "The Significance of Quasi-Groups in the Study of Complex Societies", in The Social Anthropology of Complex Societies, M. Banton (ed.), Tavistock, Londra. - MEILLASSOUX C, 1968, Urbanization of an African Community, Voluntary Associations in Bamako, University of Washington Press, Seattle. - MITCHELL J.C., 1956, The Kalela Dance, Manchester University Press, Manchester. - MONOD J., 1968, Le barjots. Essai d'ethnologie des bandes de jeunes, Julliard, Paris. - PARK R.E., BURGESS E.W., MC KENZIE R.D. (1925), 1967, The City, University of Chicago Press,^Chicago (versiune franceza adaugita: L'Ecole de Chicago: Naissance de l'ecologie urbaine, Editions du Champ Urbain, Paris, 1979). - PETONNET C, 1968, Ces gens-la, Maspero, Paris. - RICHARDS A.I., 1939, Land, Labour and Diet in Northern Rhodesia, Oxford University Press, Londra. -SHAW C. (1930), 1966, The Jack Roller: A Delinquent Boy's Own Story, University of Chicago Press, Chicago. - SPRADLEY J.P, MANN B.J., 1975, The Cocktail Waitress, Wiley, New York (trad. fr. Les bars, les femmes et la culture. Femmes au travail dans un monde d'hommes, PUF, Paris, 1979). - THRASHER FM. (1927) 1963, The Gang: A Study of 1313 Gangs in Chicago, University of Chicago Press, Chicago. - WILSON G., WILSON M., 1941-1942, An Essay on the Economics of Detribalization in Northern Rhodesia, 2 vol., The Rhodes Livingstone Institute, Livingstone. - WIRTH L., "Urbanism as a Way of Life", in American Journal of Sociology, 44 : 1-24.

URBANE (MINORITATI

Fenomenul minoritar in mediul urban a fost analizat sub aspectele sale etnice, religioase, sau in termeni de virsta, sex sau clasa sociala. Unele grupuri minoritare se pot identifica prin una singura din aceste caracteristici, in timp ce altele pot combina mai multe, de exemplu virsta si sexul, etnia si clasa sociala, etnia si religia etc.

Forma cea mai curenta de studiu al unei minoritati urbane este monografia: cele mai clasice s-au dovedit a fi cele intreprinse la Chicago in anii '20. Acestea s-au orientat

asupra naturii implantarii acestor minoritati in anumite arii urbane. Astfel, marea concentrare de imigranti evrei originari din Europa de Est, de la sfirsitul secolului alXIX-lea, intr-un cartier din Chicago, favoriza atit un proces de izolare, cit si o dinamica de asimilare sociala si culturala (Wirth, 1928). Aceasta observatie ar fi putut fi extinsa la numeroase alte minoritati etnice sau cu o origine nationala specifica (italieni, polonezi, chinezi, negri etc.). Gruparile minoritare - alimentate de valurile migratorii succesive pe care le-au cunoscut orasele americane la inceputul secolului - si fluiditatea lor spatiala si sociala au fost inte'rpretate de scoala din Chicago ca fiind rezultatul unui proces de selectare, distributie si adaptare specifica a "ecologiei urbane" (Parck, Burgess, McKenzie, 1925). Orasul apare ca un mozaic de "arii naturale" (concept criticat de G.D. Suttles), denumite astfel deoarece par sa se constituie in afara oricarui proiect de amenajare urbana.

In anii '20 au fost realizate primele studii asupra formelor delincventei in mediul urban. Bandele, cel mai adesea mono-etnice, se caracterizau printr-o raportare la un anumit teritoriu, iar existenta lor era expresia unei forme de rezistenta la descompunerea culturala impusa minoritatilor de origine straina sau rurala, cum ar fi negrii americani.

Aceste lucrari au dus la inventarea conceptului de subculture pentru a desemna fenomenele de recompunere culturala in mediul urban, orasul find un cadru propice pentru gruparea unor indivizi "altfel" (de exemplu minorita'tile sexuale), siliti in alte parti la izolare (Cohen, 1955). Notiunea anglo-saxona de subculture a servit de asemenea la caracterizarea anumitor particularitati de clasa, comune mai multor minoritati etnice, cum ar fi rolul predominant al familiei largite, considerat a fi una din principalele trasaturi ale subculturii muncitoresti (Gans, 1962). Alterarea culturilor proletare in Europa, mai ales in Marea Britanie, a suscitat reactii definite ca "subculturale" din partea anumitor grupuri ale tineretului britanic (de tipul skinheads), orientate in principal impotriva minoritatilor etnice, ca pakistanezii (Mungham, Pearson, 1976). In general subculturile de tineri au parut sa aiba caracteristici "tribale" si au suscitat numeroase studii (Monod, 1968), in special vizind modele de limbaj si vestimentatie (Y. Delaporte). La fel, analiza minoritatilor etnice ocupind anumite arii urbane s-a putut inspira din teoria "sistemelor segmentare".

Totusi, minoritatile urbane s-au dovedit neasimilabile de catre comunitatile traditional,'deoarece ele sint inserate in societati complexe mult diferite din punct de vedere cultural, economic si politic. Conceptul de "retea sociala" este util pentru analiza acestor forme de insertie;' acesta permite de altfel'descrierea relatiilor sociale intre-tinute de membrii unei comunitati si conturarea unei imagini a interactiunilor indivi-duale si institutionale in afara cadrului teritorial al minoritatii. Acest tip de analiza s-a dezvoltat paralel in mediul urban occidental si in cel african - in orasele miniere si industriale din Zimbabwe si Africa de Sud; a cunoscut de asemenea numeroase formalizari conceptuale si teoretice, printre care se poate semnala cea a lui J. Boissevain.

Studiul minoritatilor urbane de tip etnic a contribuit la promovarea notiunii de "etnicitate": "grupul etnic" este perceput ca un grup solidar care nu se intemeiaza numai pe interese proprii, ci si pe legaturi familiale, culturale etc., in jurul carora se construieste solidaritatea etnica (Glazer, Moynihan, 1975). Aceasta solidaritate de grup -avind un caracter difuz si transgenerational - s-a dovedit propice dezvoltarii intreprin-derii etnice, puternic ma'rcata in Statele Unite si in Marea Britanie intre anii 1970-1980. Fenomenul in cauza a marcat ansamblul minoritatilor etnice urbane, remarcabil de slab insa in rindul negrilor americani. A fost la originea a numeroase studii, adoptind un demers comparativ intre etnii (Light, 1972) sau luind forma monografica. Inmultirea acestor studii in Statele Unite si Europa face posibila o considerare la scara international a acestor comparatii. '

'Conceptul de "minoritate urbana" a fost intrebuintat de antropologia americana pentru a da seama de numeroasele comunitati (amerindieni, chicanos, chinezi americani etc.) ce locuiesc in marile metropole nord-americane, precum si in cele din America Latina si Centrala, indeosebi New Mexico si San Juan de Porto-Rico (O. Lewis), sau din

Asia de Sud. Cu mult inainte sa se ocupe de minoritatile marilor orase industrial englezesti, antropologia britanica a realizat in timpul perioadei coloniale importante studii, sub egida lui Rhodes-Livingstone Institute, consacrate minoritatilor rezultate din exodul rural inspre orasele miniere ale Rhodesiei (astazi Zambia si Zimbabwe).

Antropologia africanista'franceza s-a interesat in mod special de fenomenul migra-tiilor in cautarea unui loc de munca, in masura in care acesta contribuie la dezvoltarea oraselor. Lucrarile de pionerat apartin lui G. Balandier (1955) in Brazzaville, apoi lui P. Mercier in Dakar, S. Bernus in Niamey si J.M. Gibbal in Abidjan. In Franta, etnologii au incercat la inceput sa puna in evidenta existenta subculturilor de la marginea societatii, rezultate, de exemplu, din coexistenta grupurilor de diverse origini in habi-tate oferind adapost provizoriu (C. Petonnet).' Exista si alte lucrari care au avut in vedere comunitatile religioase traditionale din mediul urban. Recent, cimpul de studii s-a extins la minoritatile constitutive ale pluriculturalitatii din Franta urbana contem-porana (Gutwirth, 1987). Aceasta pluriculturalitate are mai multe origini: vechea prezenta a minoritatilor (evreii, tiganii etc.), migratiile economice si politice recente (maghrebienii, asiaticii etc.) sau optiunea unor grupuri pentru practici sociale si cultural deliberat minoritare, prin care ele isi contruiesc identitatea.

A. RAULIN

. BALANDIER G., 1955, Sociologie des Brazavilles noires, Armand Colin, Paris. - COHEN A.K., 1955, Delinquent Boys. The Culture of the Gang, The Free Press, Gleancoe. - GANS H., 1962, The Urban Villagers. Group and Class in the Life of Italian-Americans, The Free Press, New York. - GLAZER N, MOYNIHAN D.P, 1975, Ethnicity: Theory and Experience, Harvard University Press, Cambridge. - GUTWIRTH J. (ed.), 1987, Chemins de la ville: Enquetes ethnologiques, Editions du CTHS, Paris. - LIGHT I.H., 1972, Ethnic Enterprise in America: Business and Welfare among Chinese, Japanese and Blacks, University of California Press, Berkeley. - MONOD J., 1968, Les barjots: Essai d'ethnologie des bandes de jeunes, Julliard, Paris. - MUNGHAM G., PEARSON G. (ed.), 1976, Working Class Youth Culture, Routledge & Kegan Paul, Londra. - PARK R.E., BURGESS E.W., MC KENZIE R., 1925, The City, University of Chicago Press, Chicago (versiune franceza adaugita, L'Ecole de Chicago, Naissance de l'ecologie urbaine, Editions du Champ Urbain, Paris, 1979). - WIRTH L., 1928, The Ghetto, The University of Chicago Press (trad. fr. Le ghetto, Editions du Champ Urbain, Paris, 1980).

URSS (CSI). Antropologia rusa si sovietica

Etnografia - termen care se mentine in uz pina in ziua de astazi - se naste in Rusia o data cu intemeierea in 1845, la Sankt Petersburg, a Societatii Ruse de Geografie, al carei departament de etnografie se va afla la originea unei foarte importante colectii de materiale, in primul rind despre populatiile non-slave ale Imperiului, apoi despre cele ale Rusiei, Bielorusiei si Ucrainei. Sankt Petersburgul, devenit Leningrad, va ramine principalul centru al cercetarii si muzeografiei ruse, apoi sovietice. Lucrarile din aceasta perioada de pionerat se ocupa in principal de literatura si arta populara. Infiintarea la Moscova, in 1860, a unei Societati a Stiintelor Naturii, care include o sectiune de etnografie si una de antropologie fizica,' indeparteaza etnografia de folclor pentru a o apropia in schimb de stiintele sistematice. In aceeasi epoca, gindirea germana incepe sa exercite asupra antropologiei ruse o influenta ce va ramine multa vreme preponderenta. Evolutionismul, care la sfirsitul secolului al XIX-lea domina antropologia si istoria, va continua sa inspire (dupa Revolutia din 1917 revizuit dintr-un punct de vedere marxist) o analiza a societatilor considerate in functie de "stadiile" a caror succesiune caracte-rizeaza istoria omenirii. Difuzionismul va fi inerent dezvoltarii cercetarilor etnografice asupra Asiei rusesti, care vor privilegia studiul culturii materiale, al activitatilor economice si al religiei (samanismul in special), in detrimentul analizei sistemelor sociale. Interesul pentru cultura materiala cunoaste un avint considerabil o data cu infiintarea primelor muzee etnografice. Mostenitori ai unei lungi traditii de interes

pentru societatile "arhaice" ale Imperiului, etnologii rusi, ca si exploratorii si calatorii care i-au precedat, ramin inca in mare masura niste amatori'instruiti.

Totusi citeva contributii sint intr-adevar notabile. In anii 1870-1880, abolirea ioba-giei si aparitia unui populism panslavist ii fac pe etnologi sa se intereseze de lumea rurala si sa'se concentreze in mod deosebit asupra familiei si comunitatii taranesti traditionale, privita ca institutie, in acelasi timp "primitiva" si permanent, a societatii rusesti. Lucrarile lui M.N. Kovalevski, mai ales, vor contribui la accentuarea unei specificitati rusesti la care se va referi mai tirziu Lenin.

Sint propuse astfel, foarte devreme, doua viziuni: una a domeniului de investigare si cealalta a obiectului etnografiei, care se opun si in acelasi timp sint complementare, dupa cum o arata foarte bine diviziunea muncii stiintifice care va prevala dupa 1917; in aceasta privinta, Revolutia nu va opera nici o modificare in istoria antropologiei rusesti.

Dupa unii, etnografia ar avea drept vocatie sa studieze din punct de vedere empiric culturile primitive" si reminiscentele trasaturilor arhaice in societatile moderne. Notiu-nea de "etnos", introdusa in 1923 de catre S.M. Sirokogorov pentru a desemna nu numai ceea ce intelegem noi prin cultura, dar si ceea ce am numi etnicitate sau identitate etnica, va'inspira numeroase lucrari pina in zilele noastre (Y.V. Bromley). In opinia altora, etnografia este stiinta dezvoltarii civilizatiilor; cu anumite exceptii (lucrarile lui B. Vladimirtov asupra "feudalismului" mongol, de exemplu), aceasta conceptie este mai putin ilustrata de etnografi, cit mai ales de orientalisti si istorici ai antichitatii, mostenitori ai unei bogate traditii de cercetare. Cele doua curente se conjuga in unul si acelasi demers de inspiratie istoricista, care, in cazul primului, contribuie la punerea accentului pe etnogeneza', iar in cazul celuilalt, subliniaza specificitatile locale ale formatiunilor economice si sociale (notiunea de societati "orientale").

Dupa 1917, etnografia cunoaste un avint important, in aceeasi perioada cind, impre-una cu lingvistica indeosebi, este pusa in slujba obiectivelor statului socialist, care le prelungesc si le accentueaza pe cele ale regimului precedent in materie de integrare a populatiilor asiatice "primitive" sau nomade in ansamblul dominat de catre rusi; noua politica de inglobare a acestor populatii se vrea a fi plina de respect in privinta situarii lor teritoriale, a identitatii lingvistice si culturale si chiar a modului lor'de viata. Continua colectarea de materiale, insotita de o munca de etnografie aplicata: asistenta stiintifica pe linga administratie, producerea de documente pedagogice, crearea de centre culturale si de cooperative specializate in dezvoltarea activitatilor "traditionale" etc. La inceputul'anilor '20, i se incredinteaza lui V.G. Bogoraz realizarea unui ambitios program de cercetare extensiva, care prevede trimiterea pe teren a mai multor zeci de tineri etnografi. Etnografia se organizeaza: infiintarea unui Institut de Etnografie in cadrul Academiei de Stiinte a URSS si a diverse alte institutii specializate, cum ar fi Institutul Populatiilor din Nord, aparitia revistei Etnografiia (1926), care va deveni Sovietskaia Etnografiia (1931).

Marxismul oficial ii atribuie etnografiei si o sarcina cu caracter "teoretic": sa infor-meze, in calitate de stiinta auxiliara a istoriei - statut pe care etnografia il imparte cu antropologia fizica si lingvistica -, asupra modalitatilor de dezvoltare a societatilor, cadrele de gindire impuse disciplinei inspirindu-se mai ales din Originea familiei, a proprietatii private si a statului a lui Engels, care figureaza ca opera fondatoare a "teoriei" marxiste in antropologie. Incepind din anii '20, etnografia sovietica aluneca intr-o pozitie din ce in ce mai marginala fata de celelalte antropologii nationale. "Dez-baterile" stiintifice care o anima nu mai sint'separabile de cadrul dogmatic'fixat de catre putere, prin diversi academicieni sau in mod direct, care se poate modifica in functie de conjuctura politica. Un exemplu potrivit pentru a ilustra natura si scopul acestor dezbateri este oferit de discutiile privind existenta modului de productie "asiatic", a carei evolutie, la sfirsitul anilor '20 si inceputul anilor '30 nu poate fi evaluata fara a tine seama 'de dificultatile tactice pe care le intimpina URSS si Cominternul in definirea unei linii de actiune in privinta Guomindang-ului si a Partidului comunist chinez. Si exact in acest context general va fi transata de catre Stalin in 1950 dezbaterea asupra relatiilor dintre limba si cultura.

Astfel separata de cercetarea international si de principalele curente de gindire care o traverseazS, antropologia sovieticS,'dupS cel de-al doilea razboi mondial, pare sa continue, intr-un limbaj de lemn, aceleasi vechi dezbateri care mascheaza diversitatea crescinda a punctelor de vedere, dupa'cum remarca M. Fortes (Gellner, 1980). In interiorul teritoriului URSS, munca etnograficS, intrerupta de razboi, se reia; aceasta se traduce prin publicarea de monografii, de rapoarte de cercetari regionale cu scop comparativ, de atlase culturale, care, in ceea ce priveste Asia sovietica, manifests un interes nou pentru studiul formelor de organizare economics si sociala, dar si pentru cel al formelor contemporane ale etnicitatii, la finele perioadei "folclorizante" din deceniile 3 si 4. Specialistii sovietici acorda de asemenea, incepind din anii '60, un interes nou societatilor lumii a treia, in interiorul unor institute specializate in care etnografia colaboreaza cu alte discipline.

Starea de fapt a etnografiei sovietice, asa cum reiese din cercetarea facuta de Bromley (1977), prezinta o disciplina inca puternic ancorata in problematicile deceniilor precedente. Este de remarcat, totusi, prezentarea de catre L. Drobiceva a unor cercetari consacrate societatii sovietice contemporane, opuse - sub titulatura de etnosociologie a lumii "moderne" - etnosociologiei "istorice", care marcheaza o dorinta de reinnoire. Etnografia sovietica se manifesta de asemenea printr-o anumita asumare a rezultatelor la care ajunsese antropologia sociala si culturala occidentals: ea contribuie, de exemplu, la diversificarea studiilor asupra societStilor de pSstori nomazi asiatici (A.M. Khazanov). AceastS deschidere se manifests si in plan institutional: o dovedeste conferinta de la Burg Wartenstein (1976), unde au fost confruntate metodele si rezultatele etnografiei sovietice si cele ale antropologiei occidental (Gellner, 1980). In aceeasi ordine de idei, in 1977, sovieticii si americanii reiau relatiile intrerupte cu mult timp in urmS, fSrS a se fi pierdut amintirea colaborSrii lor anterioare, nSscute o datS cu Jesup North Pacific Expedition (1900-1901), organizatS de F. Boas, la care au participat Bogoraz, V.I. Jockelson si L.Y. Sternberg, nume dintre cele mai mari ale antropologiei ruse de la inceputul secolului al XX-lea. Activitatea organizatS de specialisti - arheologi, lingvisti, antropologi -, din Siberia orientals in Alaska, s-a concretizat in conceperea expozitiei .Crossroads of Continents" (Washington, 1988; Seattle, 1989), care a oferit o imagine impresionantS a bogStiei colectiilor sovietice (mai ales a muzeelor din Leningrad), al cSror catalog extrem'de bogat demonstreazS continuitatea si vitalitatea cercetSrii etnografice in URSS.

De un secol si jumState, etnografii rusi, apoi sovietici, au acumulat un volum imens de materiale, care au alimentat foarte multe monografii si lucrSri de sintezS; nu exists nici o indoialS cS dacS aceastS antropologie continuS sS se deschidS spre confruntSrile exterioare si reuseste sS dobindeascS o veritabilS autonomie intelectualS, va cistiga atunci cu rapiditate un loc de cinste in cadrul comunitStii antropologice internationale.

P. BONTE, M. IZARD, G. LENCLUD

. BROMLEY V. Yu., 1979, .Problems of Primitive Society in Soviet Ethnology", in S. Diamond (ed.), Toward a Marxist Anthropology, Mouton, Haga - Paris - New York. - DUNN S.P, 1982, The Fall and Rise of the Asiatic Mode of Production, Routledge & Kegan Paul, Londra. -Ethnography and Related Sciences, 1977, USSR Academy of Sciences, Moscova. - GELLNER E. (ed.), 1980, Soviet and Western Anthropology, Duckworth, Londra. - "Premieres societes de classes et mode de production asiatique" in Recherches internationales a la lumiere du marxisme, 1967, 57-58.