Craiova de ieri

Craiova de ieri

In Craiova de azi se afla ruinele stravechii resedinte a tribului geto-dac a Pellilor. Toponimul Pelendava are radacina 'peled' - care inseamna umed (legat de asezarea in lunca Jiului) si sufixul 'dava' - care inseamna cetate, asezare, localitate. O alta teorie sustine ca toponimul Pelendava ar reprezenta o forma corupta: (A)pelen-dava sau (A)polon-dava, a lui Apollo, forma legata de cultul soarelui. Mircea Eliade in 'Istoria Religiilor' sugera prezenta cultului lui Apulo la traco-getii hiperboreeni sustinind ca zeul Apollo ar fi fost imprumutat de grecii antici din lumea traco-geta. De remarcat si asemanarea lingvistica dintre dorianul Apelon si geticul (A)pelen(dava).

S-au descoperit la Facai si in zona centrala, valuri si palisade, locuinte, cuptoare, vetre de cult si ruinele a doua cetati legate intre ele prin valuri. Pozitia lor, la cota 154,4 m, permitea supravegherea cimpiei din jur pana la distante foarte mari. Cetatea principala are dimensiunile: 850 m x 400 m, iar valul are o lungime de 865 m. In apropierea cetatii s-au gasit piese de harnasament din argint si argint aurit, atribuite unui mormint princiar iar la mica distanta, un tezaur de piese thassiene si ale Macedoniei Prima din secolul al-II-lea i.H. Dimensiunile apreciabile ale cetatilor, precum si multitudinea vetrelor si obiectelor descoperite, demonstreaza ca populatia se inmultise considerabil, asezarea fiind una tipica democratiilor militare; functia cetatilor evoluand spre forme statale, fiind un loc de refugiu si aparare dar reprezentau si locuinte permanente ale unor capetenii si a soldatilor. In jurul cetatilor gravitau sate care au fuzionat, la un moment dat, datorita cresterii demografice

Dupa anul 275 d.H. cind Imperiul Roman cedeaza Dacia Traiana romanii pastreaza sub controlul lor malul stang al Dunarii, implicit siPelendava. Constantin Cel Mare construieste in Oltenia un al doilea limes (val de pamant) dupa limesulTransalutanus. Limesul construit de Constantin a fost denumit popular Brazda Lui Novac si trece prin extremitatea de nord aCraiovei. Paradoxal, desi in aceasta perioada documentele imperiale sustin retragerea romana, deci existau premisele unei reveniri, cel putin partiale, a culturii geto-dace, descoperirile arheologice craiovene demonstreaza contrariul; o romanizare extrem de accentuata, aproape completa. Cele doua asezari, romana si geto-daca, fuzioneaza, dar cultura rezultata este una aproape in totalitate de sorginte latina. Formele de traditie romana reprezinta peste 90% din ceramica, uneltele, armele si ustensilele de tot felul sint romane. Pe raza Mofleniului s-a descoperit un furnal roman pentru topirea metalelor datind de la sfirsitul secolului al V-lea si inceputul secolului al-VI-lea. Prezenta Imeriul Roman in Oltenia, direct sau indirect, timp de aproape jumatate de secol, a avut o importanta deosebita pentru destinele romanitatii nord-dunarene. In vetrele locuintelor, din aceasta perioada, descoperite in zona centrala a Craiovei au fost gasite monezi incepind de pe timpul lui Traian si continuind in timpul lui Severus, Elagabalus, Severus Alexander, Aurelian, Diocletian, Constantin I, Constantin II si altele inca nedeterminate. Tot in timpul lui Constantin cel Mare pare sa inceapa acumularea marelui tezaur de 5 000 de piese descoperit in zona centrala a Craiovei. Emisiunea pieselor merge, in cazul tezaurului, pina la Gratian. Aceste descoperiri demonstreaza, nu numai continuitatea in timp a localitatii, dar si rolul important pe care il juca in regiune. Asemenea acumulari de moneda demonstreaza schimburi Mircea cel Batran a instaurat Bania Severinului, ca marca de granita, dupa model unguresc, iar sediul baniei era la Turnu Severin. In , Mircea incheia un tratat de alianta cu Sigismund al Ungariei chiar la Severin. Datorita deselor atacuri turcesti, s-a hotarit mutarea baniei la Strehaia. Dar boierii Craiovesti au reusit intr-un timp foarte scurt, sa mute bania la Craiova si sa-i modifice scopul initial. Astfel, Tara Romaneasca a fost impartita in doua, iar baniei craiovene ii revenea sarcina administrarii intregii Oltenii si in dese cazuri de-a lungul timpului, conducerea armatei Tarii Romanesti. Marea Banie de Craiova a devenit intr-un timp relativ scurt, cea de-a doua institutie politica a tarii ca importanta, dupa domnie. Odata cu ridicarea lui Mircea cel Batran ca domn, Marele Ban preia pentru teritoriul Olteniei atributiile domniei, dispunand si de o cancelarie in cadrul careia se redacteaza acte dupa forma celor domnesti, banii Olteniei bateau monezi cu propria lor efigie, banul fiind si singurul dregator care avea dreptul sa pronunte pedepse capitale. Marele Ban al Olteniei avea si rolul de judecator pentru Oltenia si in lipsa domnitorului, pentru intreaga Tara Romaneasca. Avea dreptul sa imparta teritoriul Olteniei in unitati administrative conduse de bani mici sau banisori, subordonati Marelui Ban. Existau astfel de bani mici la Severin, Strehaia, Tismana, Ramnic si Caracal. Astfel, titlul de Mare Ban al Olteniei insemna cea mai inalta dregatorie, Banul Craiovei fiind in perioada medievala, al doilea om in stat, dupa domnitorul Tarii Romanesti.economice infloritoare si putere In timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternica inflorire, izvoare contemporane prezentand orasul ca un important centru politic si militar. Craiova a fost in evul mediu si un centru cu un important rol militar si strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a fortelor militare si centru de declansare a actiunilor antiotomane. Exista la Craiova un corp de oaste pus la dispozitia Marelui Ban, compus din forta militara a taranilor de pe domeniile boierimii, din aparatul de dregatori ai Baniei, din taranii liberi si din mercenari.

Lui Mihai Viteazul i-au stat alaturi in primul rind ostasii de frunte ai Craiovei si corpurile lor de oaste: Fratii Buzesti -Stroe, Radu si Preda, Fratii Golesti, Baba Novac, Gruia Novac, Radu Florescu, Banul Mihalcea, Banul Maracine, Banul Manta si Banul Udrea, Radu Calomfirescu, Craiovestii: Matei Basarab si Radu Serban. Oastea Craiovei a constituit nucleul dur al armatelor lui Mihai Viteazul. Bisericile si manastirile fortificate din zona de hotar ca Bucovat, Jitianu, constituiau punctele strategice ale sistemului de aparare.

Citarea frecventa a ostilor Craiovei in cadrul diverselor actiuni militare este si o dovada a puterii financiare a orasului. Izvoarele atesta ca din Craiova s-au indreptat spre Dunare sa alunge turcii, ostile conduse de banii Manta si Mihalcea in decembrie 1594. La Calugareni ostile Craiovei i-au stat alaturi. In 1596, Mihai ia din Craiova 4000 de osteni si apara vitejeste Timisoara, cu acest prilej a luptat si la Kladovo de unde iese biruitor si se intoarce cu Baba Novac pe care il face craiovean de frunte cu mosie, soata si osteni alesi. Pregatind unirea, Mihai ii cheama pe fratii Buzesti si pe Udrea banul sa taie cu toate ostile Craiovei... In 1599, Mihai Viteazu a trimis contra navalitorilor turci din Oltenia, toate ostile Craiovei (15 000) care ii zdrobesc pe turci si ii arunca in Dunare, luindu-le si steagurile

POZE VECHI