TEHNICI UTILIZATE IN IDENTIFICAREA LIANTILOR DIN MATERIALELE PICTURALE

TEHNICI UTILIZATE IN IDENTIFICAREA LIANTILOR DIN MATERIALELE PICTURALE

O tehnica mult utilizata in identificarea liantilor materialelor picturale cu ajutorul reactivilor de colorare selectivi, consta in utilizare microscopului Boetzius

(microscop cu plita pentru incalizirea probelor), care permite pe de o parte utilizarea unei cantitati foarte mici de probe, iar pe de alta parte localizarea stratigrafica a acestora. Mai mult. aceasta tehnica faciliteaza evidentierea si a glasiurilor fine, cu concentratii diferite de lianti.

0 alta tehnica. de asemenea mult utilizata in determinarea naturii liantilor lipidici si proteici o reprezinta cromatografia in strat subtire si gaz-cromatografia.

Aceasta tehnica este absolut necesara in cazul unor determinari cantitative. deoarece exceptand gelatina si albumina, este foarte dificil de a distinge proteinele intre ele pe baza reactiilor de colorare. Prin testele de colorare (in special pentru proteine) prin folosirea celor trei reactivi de tip Amino Black, se pot face diferentieri intre albumine si gelatine. Acestea solicita coroborarea cu colorarile date de fuchsina care este foarte utila in compararea intensitatii de colorare cu acelasi reactiv.

In realitate, de cele mai multe ori stratul pictural contine atatt lianti proteici cat si lipidici, greu de idenitificat secvential. Dintre acestea peliculele uscate pe baza de lianti de ou au un comp ortament chimic foarte diferit de un amestec de proteine si lipide, deoarece lecitina din ou care joaca rolul de agent de emulsionare, va ingloba uleiul prin uscare in proteina. In acest caz, proprietatile lipidelor vor fi mascate de catre proteine. Pentru punerea in evidenta a lipidelor din ou, acestea trebuie sa fie separate de proteine prin incalzire sau prin utilizarea mediului acid. Chiar si colorarile pentru proteine sunt mai putin evidente in cazul liantilor pe baza de ou datorita emulsionarii cu lipidele. Din aceasta cauza, tehnica cea mai uzuala pentru identificarea cantitativa ramane cromatografia. Pentru identificarea calitativa se poate recurge la analiza pe sectiuni ultrasubtiri cu ajutorul microscopului Boetius, care permite observarea detaliata, in lumina transmisa, a structurilor (observarea detaliilor de distributie a materialelor, zonele de contact intre lianti si cele dintre liant si pigment etc.). Utilizarea structurilor ultrasubtiri elimina unele neajunsuri, cum ar fi: absorbtia colorantului de catre straturile poroase sau infiltrarea lui in cracluri, precum si prezenta discontinuitatilor dintre straturi, care nu permit delimitari nete pentru imaginile colorate.

In prezent, pentru determinarea naturii proteinelor pe sectiuni ultrasubtiri se foloseste tot mai des asa-numita metoda a imunofluoresentei (publicata pentru prima data de Misschelin Kleiner,L. iin 'Studies in Conservation' in anul 1961).

De exemplu, amestecul ou-ulei se poate identifica cu reactivi de tipul Amido Black la temperatura indicat pentru analiza lipidelor, care evidentiaza prezenta materiilor grase, intr-o cantitate mai mare decat pentru galbenusul de ou luat singur, dupa reactia cu fuchsina pe aceeasi sectiune, se vor obttine colorari mai putin intense decit in cazul reactiei cu Amido Black.

Amestecul gelatina-ulei se va distinge de amestecul precedent prin testul pozitiv cu fuchsina, care da o coloratie mai intensa decat cea, obtinuta cu Amido Black (deoarece fuchsina in prezenta gelatinei da o, reactie de culoare rosu intensa).

Liantii pe baza de ou intreg, care contine albus si galbenus se pot. recunoaste datorita faptului ca in prezenta Amido Black-ului se va evidentia bine proteinele, iar la 230 C acesta va prezenta un aspect foarte putin lucios. In cazul unui strat pictural de culoare alba, in urma reactiei de colorare se va obtine o tenta bej clara, pe cand o cantitate mare de galbenus da o nuanta maronie.

In practica colorarilor succesive sau secventiale, eate preferabil ca reactiile sa se efectueze pe sectiuni diferite pentru a evita interferenta si reactiile chimice posibile intre colorantii bazici si cei acizi. De asemenea trebuie avut in vedere faptul ca pigmentii influenteaza colorarea. Din aceasta cauza pentru prelevare se aleg zone cu tente clare deschise la culoare.

Analizele pentru lianti impun experiente practice deosebite in domneniu. De cele mai multe ori analistul apeleaza la un sistem complex de metode fizico-chimice (tehnici instrumentale) pentru determinarea calitativa si cantitativa. Aceste date vor permite coroborarea cu informatiile de natura istorica, geografica, botanica privind aparitia unui material, perioada in care a fost utilizat, zona de raspandire a lui, metodele de obtinere si de punere in opera, denumirile populare etc.

In mod asemanator se analizeaza liantii din straturile de preparatie. In tabelul 5 se prezinta retetele de grunduri vechi si moderne pentru tempera si ulei.