Text piesa BACHANTELE

Text piesa BACHANTELE

dupa Euripide

Personajele :

(in ordinea intrarii in scena)

DIONISOS

CORUL, alcatuit din Bachante

CORIFEUL

TIRESTIAS

CADMOS, intemeietorul Thebei

PENTEU, regele Thebei

UN SERVITOR

UN CRAINIC

AGAVE, fiica lui Cadmos si mama lui Penteu

(Oameni din garda lui Penteu, insotitorii lui Cadmos)

(Actiunea incepe la Theba, dimineata, inaintea palatului lui Penteu. Intr-o parte se afla ruinele fumegande ale casei in care a fost fulgerata Semele si mormantul ei, imprejmuit cu un gard de vita.

Intra in scena dionisos, in costum de bachant; divinitatea lui va ramane ascunsa, pana aproape de sfarsitul tragediei, chiar fata de alaiul credincioaselor sale.)

SCENA 1

Dionisos : Sosesc aici, in Theba, eu Dionisos, fiul lui Zeus, nascut odinioara de Semele, a lui Cadmos fata.

Sosesc aici, deorece surorile Semelei, mama mea - spuneau despre Dionisos - cum? tocmai ele? - ca n-a fost zamislit de Zeus, ca mama s-ar fi asternut cu vreun muritor si l-a facut apoi raspunzator de sarcina pe Zeus - o iscusita nascocire a lui Cadmos. Ele mai cleveteau, starnite de invidie, ca Zeus ar fi ucis-o <drept pedeapsa> pentru minciuna nuntii <lui cu ea>.

De-aceea le-am gonit cu biciul nebuniei din palat, si, prinse in vartejul pierderii de minte, bantuie prin munti. Si tot ce-i parte femeiasca, toate femeile thebane, le-am scos din casa si le-al alaturat fiicelor lui Cadmos.

Sa recunoasca tot orasul, vrea nu vrea, ca-n tainele lui Bachos este nestiutor!

Acuma sceptrul tarii Cadmos l-a lasat feciorului copilei sale, lui Penteu. Acesta poarta un razboi nelegiuit cu mine, nu-mi aduce daruri si niciodata, cand se roaga, nu-mi pomeneste numele. De-aceea, lui si tuturor thebanilor, am sa le dovedesc dumnezeirea mea; Acesta-i telul pentru care am luat infatisarea unui muritor, mi-am preschimbat divinul chip intr-unul omenesc.

SCENA 2

Tirestias: Hei ! Nu-i la poarta nimeni ?

Cadmos: Prieten scump, am auzit si ti-am recunoscut din casa vocea, chemarea ta cea inteleapta, barbate intelept. Cuvine-se din rasputeri sa-l proslavim pe cel nascut din fata mea Dionisos adeverit in fata lumii ca un zeu.

Tirestias: La fel socot si eu.

Cadmos: Doar noi, dintre thebani, il vom sarbatori pe Bachos?

Tirestias: Doar noi suntem intregi la minte-ntre nebuni.

Cadmos : Sunt om; de-aceea nu-i dispretuiesc pe zei.

Tirestias : N-avem nevoie sa graim cu maiestrie despre zei, ci doar sa tinem datinile parintesti din vremea de demult, pe care nu le poate rasturna vreo judecata, cat de subtire-ar fi intelepciunea unor minti alese.

(Venind din cetate, intra precipitat Penteu, in straie regesti - tunica purpurie, diadema - insotit de oameni inarmati si de slujitori. La inceput nu-i vede pe cei doi batrani.)

SCENA 3

Penteu : Am fost plecat intamplator din tara, si-acum gasesc cetatea molipsita de ciudate rele. Din toate casele nevestele-au fugit, manate de sminteala unei amagiri, si ratacesc prin umbra muntilor slavind in coruri zeul nou, pe care nu-l cunosc - pe Dionisos. Ascunse prin singuratati, ele se daruie barbatilor, spunand ca sunt menade ce-si urmeaza riturile.

Dar pe toate ce le-am prins, le-am pus sub paza-n temnita orasului, legate-n lanturi.

Se povesteste despre un strain sosit aici, un pehlivan, un vrajitor ce se uneste zi si noapte cu tinere <femei si fete>, smintindu-le ca sa le-arate ce dulci sunt tainele lui Bachos. Dar de-l voi prinde in acest palat, va inceta sa mai loveasca in pamant cu thyrsul caci eu am sa-i despart capul de trup. Acest necunoscut, oricine-ar fi, e vrednic de spanzuratoare, caci prea din cale-afara ne-a jignit.

(Intorcandu-se ii observa pe Tirestias si Cadmos)

Dar ce-i minune-aceasta? Tirestias, de ce l-ai indemnat? Cand curge vinul - zambetul ciorchinilor - la o petrecere pentru femei, nu vad nimica sanatos intr-astfel de orgii.

Tirestias : Tu ai o limba sprintena si pari destept, dar nu gasesc nimic destept in tot ce ai rostit. Primeste zeul pe acest pamant, slaveste-l chiuind cu crestetul incununat

Vezi, tu te bucuri cand se-aduna multi thebani la portile <palatului> si numele ti-l preamaresc. Dupa parerea mea, si zeul este incantat, cand i se-aduc cinstiri.

Eu nu ma voi lupta cu zeul ca sa-ti urmez porunca.

Tu esti in toiul unei triste nebunii si nici un farmec nu te poate mantui, caci dintr-un farmec izvoreste boala ta.

Cadmos : Copile, Tirestias ti-a dat indemnuri bune. Ramai cu noi in casa legilor, nu in afara lor. Acum esti tulburat si mintea ti-a luat-o razna. Chiar daca n-ar fi zeu Dionisos, precum sustii, da-i totusi numele acesta si cauta sa minti frumos, adeverind ca din Semele s-a nascut un zeu, spre cinstea noastra si a neamului intreg.

(Se apropie sa-l incunune. Pentru se fereste.)

Penteu : Sa nu m-atingi cu mana, du-te sa te dai bachantelor, nu-mi trebuie sminteala ta!

Voi, ceilalti, strabatand cetatea, sa-i dati de urma veneticului efeminat, ce raspandeste noua molima printre femei si paturile vi le pangareste! Prinzandu-l, sa-l legati in lanturi si sa-l aduceti in palat, sa fie pedepsit cu pietre, sa moara, dupa ce, la Theba, ii va fi fost amar cultul lui Bachos.

(Penteu intra-n palat. Garda porneste in cautarea lui Dionisos.)

Tirestias : Sarmane, nu stii unde te tarasc cuvintele! Acum chiar esti nebun; mai adineaori nu erai decat intr-o ureche. Un om smintit culege vesnic roadele smintelii lui.

(Tirestias si Cadmos parasesc scena sprijinindu-se unul pe altul.)

SCENA 4

CORUL :

Nu e semn de-ntelepciune sa aduni stiinta multa, nici sa depasesti cu gandul granitele omenesti, caci e scurt ragazul vietii, si semetul ars de ganduri prea inalte nu culege bucuria unei clipe!

Zeul fecior al lui Zeus cauta harul ospetelor. El da deopotriva la toti, saraci sau bogati, desfatarea vinului mangaietoare; dar il uraste pe omul nedoritor sa-si petreaca in bucurie luminoasele zile si dulcile nopti ale vietii sale. Inima voastra si mintea mutati-le cat mai departe de cei rasuciti de mandrie!

Fie-ne pururea pilda poporul de rind, smerit in credinte si in fapte! Aceasta sa fie alegerea noastra.

SCENA 5

Un servitor: Penteu, venim cu prada dupa care ne-ai trimis s-o prindem. Vanatul nu ni s-a impotrivit, nu s-a zbatut sa fuga, ci ne-a intins de buna voie mainile ; ne-a pouncit, zambind, sa-l ferecam si sa-l aducem. El a stat bland si ne-a facut usoara osteneala.

Insa bachantele, pe care tu le-ai prins si le-ai zvarlit in inchisoarea publica, legate-n lanturi, s-au mistuit in temnita; acum alearga spre paduri, saltand, si-l cheama cu glas mare pe zeul Bachos.

SCENA 6

Penteu: Desferecati-i mainile. Cum vad, straine, trupul tau nu-i prost facut si cred ca-l plac femeile ce le momesti prin Theba.

Dionisos: Lui Dionisos al lui Zeus ma inchin.

Penteu: Ti-a dat poruncile-n trezire sau in vis?

Dionisos: Mi-a-ncredintat misterele cand eram treaz.

Penteu: Dar ce-s misterele acestea? Poti sa-mi spui?

Dionisos N-au voie sa le stie cei ce nu-s bachanti.

Penteu: Dar ce castiga oamenii care le-mplinesc?

Dionisos: Oprit e sa-ti arat, dar merita sa-ncerci.

Penteu Vorbeste mai pe sleau, ca sa pricep.

Dionisos Pe cei fara credinta tainele-i urasc.

Penteu: Dar zeul, daca spui ca l-ai vazut fatis, cum arata?

Dionisos: Asa cum se cadea sa fie. Schimba chip dupa chip. Nu eu ii porunceam/sc.

Penteu Din nou vorbesti pe ocolite si nu-mi raspunzi la intrebare.

Dionisos: Nestiutorului raspunsul intelept ii pare prost.

Penteu: Slujiti lui Bacchus noaptea sau in plina zi?

Dionisos: Adesea noaptea; intunericul e sfant.

Penteu: Dar bezna e vicleana si stricatoare de femei.

Dionisos: Desfraul poate fi nerusinat si ziua.

Penteu: Acest bachant e prea-ndraznet si guraliv.

Dionisos Astept osanda.Spune, cum ma vei cazni?

Penteu: In temnita te voi inchide, pazit, sa putrezesti acolo.

Dionisos: Si Bacchus ma va scapa cand voi dori.

Penteu Degeaba-l strigi din mijlocul bachantelor!

Dionisos: Ba chiar de-aici, de-aproape, vede cate-ndur.

Penteu: Asa sa fie? Unde este? Privirea mea nu-l desluseste.

Dionisos: Aici. Dar necrezand in el tu nu-l zaresti.

Penteu: Luati-l, thebani, ca-si bate joc de noi!

Dionisos: Nerozilor, va sfatuiesc, lasati-ma!

Penteu: Legati-l! Eu sunt regele. Va poruncesc!

Dionisos: Nu stii ce spui, ce faci si nu stii cine esti.

Penteu: Hai, mergeti si legati-l de ieslea cailor, sa vada numai intunericul adanc. Acolo n-ai decat sa dantuiesti.

Dionisos: Prea bine,merg oriunde vrei, nu ma feresc de-un rau ce stiu ca nu se poate-nfaptui. Dar Dionisos, caruia te-mportivesti, va pedepsi neobrazarea ta, caci tu lovesti in el, cand ma trimiti in temnita.

(este luat de garda regelui spre a fi inchis. Penteu se duce dupa ei)

SCENA 7

CORUL :

O Dionysos, copile fara seaman al lui Zeus vezi-ti preotesele si din Olymp coboara, si spulbera neobrazarea ucigasului acesta!

Dionisos (nevazut din palat): Io! Ascultati, ascultati-mi strigarea! Io, bakchante, bakchantelor!

Corul: Cine,cine,de unde striga navalnic? Nu-i chemarea lui Bacchus?

Dionisos: Io! io! va striga din nou fiul Semelei si al lui Zeus.

Corul: Io! io! stapine! Vino degraba la ceata supuselor tale, o, Bacchus, Bacchus!

Dionisos: Ati cazut in deznadejde,cand m-au dus sa m-azvarle-n bezna cea intunecoasa a-nchisorii lui Penteu?

Corifeul: Cum sa nu? Caci fara tine, cine ne-ar mai ocroti?

Spune-ne cum ai scapat din ghearele omului marsav?

Dionisos: Lesne, fara nici o truda, singur eu m-am mantuit.

Corifeul: Cum? Nu ti-a legat cu funii innodate mainile?

Dionisos: L-am smintit peste masura, incat el, desi credea ca ma tintuieste-n fiare, nici nu m-a atins si nici nu m-a-nlantuit; zadarnic se-mbuibase cu sperante.

SCENA 8

Penteu (se napusteste afara din palat,plin de neliniste si furie) : Ce lovitura groaznica! (lui Dionisos) Cum de cutezi a sta in poarta casei mele dupa ce-ai fugit?

Dionisos: Stai locului! Alina-ti furia si domoleste-ti pasii!

Penteu: Cum de te-ai smuls din lanturi si-ai venit aici?

Dionisos: Nu ti-am spus limpede ca voi fi dezlegat? N-ai auzit?

Penteu: Inchideti portile cetatii imprejur!

Dionisos: De ce? Sau zeii nu pot sa treaca peste ziduri?

Penteu: Esti prea-ntelept dar nu cand s-ar cadea sa fii!

Dionisos: Ba tocmai cand se cere sunt mai intelept. Dar, mai intai, asculta vestile ce-ti vin prin crainicul acesta pogorat din munti. Am sa raman aici si eu, n-am sa lipsesc de langa tine.

Penteu: De ce-ai venit cu-atata graba sa-mi vorbesti?

(unul dintre boarii lui Penteu soseste grabnic si se infatiseaza regelui)

SCENA 9

Crainicul: Vazut-am sfintele bachante, care, la ceasul lor obisnuit, saltandu-si tirsul, incepura sa danseze, si-l preamareau pe zeu intr-un glas, pe Bachos, fiul lui Zeus. Juca tot muntele, jucau si fiarele ; nimic nu ramasese afara din vartej.

Dar oamenii, cand s-au trezit ca-s urgisiti de pacostea bachantelor, au apucat degraba armele. Sa fi vazut atunci stapane, o priveliste de necrezut!

Zadarnic le-ntepau cu varful ascutit al lancei, ca sangele nu le curgea, dar ele, azvarlind toiagul tirsului din maini, raneau cumplit, silindu-i pe barbati sa fuga dinaintea lor, niste femei. Desigur ca un zeu le-a stat in ajutor.

Pe zeul asta, oricine ar fi, stapane, primeste-l in cetate, caci este mare intru toate cele. In primul rand, se spune despre el, am auzit, ca muritorilor le-a daruit vita de vie.

Caci fara vin se mistuie si apune tot ce-i dulce si placut in traiul omenesc.

SCENA 10

Penteu: Nu mai e timp sa zabovim. Alearga tu si cheama toti ostenii. Sa vina, caci pornim razboi bachantelor!

Am pierde cumpana masurii de-am rabda mereu de la muieri tot ce rabdam acum

(Crainicul pleaca in goana.)

Dionisos (apropiindu-se de Penteu): Penteu, de ce nu vrei cuvantul sa-mi asculti ? Cu toate ca te porti atat de rau cu mine, iti dau un sfat : nu tabari cu armele asupra zeului, incearca sa te potolesti, caci Bachos nu va rabda sa haituiesti bachantele din muntii unde chiuie.

Penteu: Lipseste-ma de sfaturi! De-ai scapat din lant, fereste-te sa nu te pedepsesc din nou !     

Dionisos: De-as fi in locul tau, nu m-as infuria, ci as aduce jertfe.

Penteu: Tin piept unui strain de neimblanzit! Nu vrea sa taca nici in lant, nici daca-i dezlegat.

Dionisos: Prietene, se poate totul indrepta.

Penteu: Prin ce mijloc? Sa intru rob la robii mei?

Dionisos: Ti-aduc bachantele aici far' de razboi.

Penteu: Ce-ncerci sa pui la cale impotriva mea?

Dionisos: Nimic! Doar sa te mantuiesc prin cultul meu.

Penteu: Hai, dati-mi grabnic armele, iar tu sa taci.

Dionisos: Dar stai! Nu vrei sa vezi cum stau bachantele in cete, sus, pe munti?

Penteu: Fireste, le-as privi tacand, ascuns de brazi.

Dionisos: Oricat vei fi de-ascuns, te vor adulmeca.

Penteu Atunci sa merg pe fata. Sfatul tau e bun.

Dionisos: Doresti sa te calauzesc? Vrei sa plecam?

Penteu: Hai, du-ma cat mai grabnic, nu mai zabovi!

Dionisos: Imbraca mai intai o rochie de in.

Penteu: De ce, cand sunt barbat, sa par femeie?

Dionisos: Ma tem ca te-ar ucide de te-ar sti barbat.

Penteu Vorbesti cu miez; te stiu demult un intelept.

Dionisos: Am dobandit prin Dionisos tot ce stiu.

Penteu Dar cum sa-ndeplinesc mai bine sfatul tau?

Dionisos: Sa mergem in palat ca sa te-nvesmantez.

Penteu: Cu ce vesminte, femeiesti? Ma rusinez!

Dionisos: Deci nu mai arzi de dor sa vezi menadele?

Penteu: Nu, nu pot sa ma-mbrac cu straie femeiesti.

Dionisos: Atunci deschide lupta si veti sangera.

Penteu: Asa e! Ma voi duce ca iscoada-ntai.

Dionisos: Mai bine decat raul sa-l vanezi prin rau.

Penteu: Primesc orice, doar sa n-ajung de rasul lor.

Dionisos: Asa sa faci. Cat ma priveste, totul este pregatit.

Penteu: Sunt gata de orice; intrand in casa, toate le voi chibzui. Deci, sau voi purcede la razboi, sau va urma sa fac precum m-ai sfatuit.

(Penteu intra in palat)

SCENA 11

Dionisos: Femeilor, barbatul cade in navod. Varandu-se intre bachante, el va fi pedepsit cu moartea. Dionisos, aceasta-i clipa ta; la lucru! Ramai in preajma lui, ca sa ne razbunam. (Dionisos intra si el in palat)

SCENA 12

Corul

Ce dar mai frumos si-ntelept poti nazui sa primesti ca muritor de la zei, decat s-ajungi sa-ti cobori mainile invingatoare pe capul dusmanului tau! Izbanda-i placuta de-a pururi.

Ce dar mai frumos si-ntelept poti nazui sa primesti ca muritor de la zei, decat s-ajungi sa-ti cobori mainile invingatoare pe capul dusmanului tau? Izbanda-i placuta de-a pururi.

Fericit este cel ocrotit in linistea portului, dupa furtunile marii. Fericit este cel inaltat deasupra durerilor.

Oamenii, unii pe altii se-ntrec prin bogatie si faima. Prin mii de sperante intrezaresc imbelsugari viitoare;

unele se implinesc intocmai, altele niciodata. Intr-adevar fericit e doar cel rasfatat de noroc zi de zi, toata viata.

(Dionisos iese din palat si se intoarce pentru a-l chema pe Penteu. Acesta apare gatit cu peplos lung incins la brau ,mitra pe cap, tirs in mana. Purtarea regelui este din ce in ce mai stranie)

SCENA 13

Dionisos: Nerabdator sa vezi ce nu e de vazut si sa doresti ce nu e de dorit, te chem, Penteu, iesi din palat, arata-te privirii mele imbracat in straie de bachanta, cu duhul ratacit, ca s-o pandesti pe maica-ta si ceata ei

Penteu: Prin inima cetatii du-ma, sunt singurul barbat din Theba plin de atata curaj.

Dionisos: Doar tu trudesti pentru cetate, doar tu. Iar astazi te asteapta lupte pe masura ta. Urmeaza-ma, sunt calauza ta. Dar de acolo, inapoi, altcineva te va aduce. Penteu: Desigur, mama mea.

Dionisos: Sub ochii tuturor

Penteu: Intr-asta nazuiesc.

Dionisos: O sa te-ntorci purtat

Penteu: Prea moale ma socoti.

Dionisos: de mama ta in maini

Penteu: Prea tare ma rasfeti.

Dionisos: cu-asemenea rasfat

Penteu: Dar merit sa-l castig!

(in timp ce schimba ultimele cuvinte cu Dionisos, Penteu pleaca spre cetate,impins ca de o putere straina)      Dionisos: Tu esti ingrozitor, ingrozitor, si te indrepti spre un sfarsit de groaza, ce-ti va salta renumele pana la cer. Intinde-ti mainile, Agave, si voi de-asemenea, surori din sangele lui Cadmos. Il man pe tanarul acesta spre o mare lupta. Invingatorul eu voi fi, Bachos, cum se va dovedi prin tot ce va urma.

(Dionisos il urmeaza pe Penteu)

SCENA 14

Corul

Du-te, o Bakchos, cu obraz zambitor, arunca navodul mortii

peste-acest vanator de bakchante, cand va cadea in turma menadelor!

SCENA 15

(un Crainic - dintre servitorii lui Penteu - vine alergand)

Crainicul: O, casa care-odinioara straluceai, te plang amar, desi sunt rob.

Dar sclavii buni impart nenorocirile cu domnii lor.

Corifeul: Ce s-a-ntamplat? Ce noutati aduci de la bachante?

Crainicul: Penteu, feciorul lui Echion, a murit!

Corifeul Rege Bacchus, tu esti un mare zeu!

Crainicul: Ce spui, femeie, cum de graiesti asa? De ce te bucuri cand stapanii mei sunt nimiciti?

Corul: Straine fiind, ne strigam bucuria si nu ne mai temem de lanturi!

Crainicul: Purtarea voastra poate fi iertata, dar nu e bine sa va bucurati, femeilor, de grozavia petrecuta.

Corul: Spune, graieste-ne cum a pierit barbatul hain ce urzea nedreptatea!

SCENA 16

Crainicul: Insasi maica-sa, ca preoteasa-n fata jertfei, cea dintai s-a napustit asupra lui.

Atunci,Penteu si-a lepadat in graba mitra de pe cap, sa-l recunoasca si sa nu fie ucis de strasnica Agave. Dar ea, cu gura inspumata, pe loc l-a insfacat de bratul stang, iar cu piciorul s-a proptit in coastele nefericitului si-a tras pana i-a rupt din umar bratul, dar nu prin forta ei, caci zeul i-a sporit puterea mainilor. De partea cealalta il tortura Ino, rupandu-i carnea de pe trup, si Autonoe, si toata ceata de bachante care le urmau.

Iar eu, sa fug de grozaviile de-aci mai inainte sa soseasca la palat Agave.

Cred ca nimic nu este pentru muritori mai intelept si mai frumos decat un trai smerit in fata zeilor si dus cu modestie.

(Crainicul paraseste scena)

SCENA 17

CORUL:

Pe drumul pierzarii

Bachante thebane, voi ati mutat

un imn de izbanda si slava

in bocet si plans. Falnica-i lupta

care-a-nmuiat o mana de mama

in sangele fiului ei.

SCENA 18

Corul : Preafericita Agave!

Agave : Numele meu e slavit de bacchante.

Corul : A fost cu noroc vanatoarea!

Agave : Dar voi ma slaviti?

Corul : Te slavim negresit !

Agave : Curand, urmasii lui Cadmos.

Corul : Cu ei si fecioru-ti, Penteu.

Agave : .ma vor slavi c-am vanat

Corul : .aceasta frumoasa prada.

Agave : .puiul acesta de leu.

Corul : O prada grozava!

Agave : Rapusa grozav!

Corul : Esti mandra de asta?

SCENA 19

(Intra Cadmos coplesit de durere. Il urmeaza cativa slujitori, care aduc pe o targa ramasitele trupului lui Penteu, acoperite cu un giulgiu.)

Agave : O, tata, poti sa te falesti oricat de mult cu fetele pe care le-ai prasit, viteze cum nu-s altele pe lume. Dovada indraznelii mele, cum vezi, o port acum in brate, ca tu s-o spanzuri de palatul tau. Din mana mea primeste cu mandrie prinosul vanatorii noastre, tata.

Cadmos (ferindu-se plin de spaima) O, chin fara masura, priveliste de neprivit! Omor facut cu brate blestemate! Pe drept am fost loviti de zeu, dar prea cumplit; stapanul Bachos ne-a spulberat, desi ii suntem rude.

Agave : Ursuza este batranetea, cu fata pururi incruntata! Fie sa aiba si feciorul meu noroc la vanatoare precum maica-sa, cand merge cu tineri thebani sa haituiasca fiarele! Dar el numai cu zeii stie sa lupte. E datoria ta sa-l mustri, tata. De ce nu-l cheama nimeni in fata mea sa vada cat sunt de fericita?

Cadmos : Aici! Cand va veti dumeri ce-ati faptuit, cat de amarnica va fi durerea voastra! Ramaneti mai departe in starea-n care sunteti, sa va inchipuiti ca nenorocul e noroc.

Agave (recapatandu-si treptat limpezimea mintii): Ce nu-i frumos sau pare trist in fapta mea?

Cadmos : Ridica-ti ochii mai intai spre cer.

Agave : Privirea mi-o ridic. Ce vrei sa vad in cer?

Cadmos : Iti pare cerul cunoscut, ori s-a schimbat?

Agave : Il vad mai limpede si mai stralucitor.

Cadmos : Iti staruie in suflet aceeasi ratacire?

Agave : Nu stiu ce vrei sa spui, dar mi se pare ca-mi revin in minte si nu mai sunt ca inainte.

Cadmos : Atunci asculta si raspunde-mi raspicat!

Agave : Da, tata! Am uitat, noi despre ce vorbeam?

Cadmos : Capul cui il tii acum in brate?

Agave : Al unui leu, spun cele care l-au vanat.

Cadmos : Priveste-l drept in fata; nu-i mare lucru sa te uiti.

Agave : Ce mi-e dat sa vad? Ce duc in mama mea?

Cadmos : Te uita bine ca sa-l recunosti deplin.

Agave : Vai mie, suferinta fara de hotar!

Cadmos : Tot ti se pare c-ar fi capul unui leu?

Agave : Nu! E capul lui Penteu, amar si vai! De cine a fost ucis? Cum mi-a cazut in maini? Vorbeste! Inima-mi zvacneste asteptand.

Cadmos : Chiar tu, chiar voi surorile, l-ai omorat!

Agave : Dar spune-mi, in palat sau unde a murit?

Cadmos : In locul unde a fost Acteon rupt de caini.

Agave : Ce-a cautat pe Kiteron, nefericitul?

Cadmos : S-a dus sa-si bata joc de taine si de zeu.

Agave : Dar noi, in ce fel am ajuns acolo sus?

Cadmos : Erati nebune si orasu-ntreg cu voi.

Agave : Acum pricep ca Dionisos ne-a pierdut.

Cadmos : Penteu, asemeni voua, nu-l venera pe Bachos. De-aceea zeul, intr-o singura napasta, v-a pierdut pe toti, pe voi surorile cu el, ca sa ma piarda si sa-mi stinga neamul, caci nu mai am feciori si l-am vazut pierind atat de rusinos, nefericito, atat de crunt pe-acest vlastar al pantecului tau.

Acuma mie nu-mi ramane decat chinul, tie nenorocirea mortii, sarmanei tale mame plansul, surorilor indurerarea.

Cel ce se-arata prea semet fata de zei, sa tina minte moartea lui Penteu si sa se teama.

Corifeul : Durerea ta ma misca si pe mine, Cadmos, dar fiul fetei tale si-a primit pe drept osanda, atat de crunta pentru tine.

Agave : Priveste, tata, soarta mea cat s-a schimbat! De ce m-am pangarit pe maini cu-acest omor? Nemernica de mine, cum sa strang la piept sarmanu-i trup? Eu nu cutez sa-l mai ating.

(Apare Dionisos in toata slava puterii sale, desvaluindu-si natura divina)

SCENA 20

Dionisos : De-ati fi urmat intelepciunea, in loc s-o parasiti, ati fi avut parte de fericire si ati fi castigat in el un aliat.

Agave : Indura-te de noi, Dionisos, caci am gresit!

Dionisos : E prea tarziu! Voi nu m-ati cunoscut la timp!

Agave : Ne recunoastem vina, nu ne risipi.

Dionisos : Am fost jignit de voi, cu toate ca sunt zeu.

Agave : Nu trebuie sa fie zeii razbunatori cu muritorii!

Dionisos : Inca demult Zeus, tatal meu, a hotarat acestea toate.

Dionisos : De ce intarziati? Doar sunteti nevoiti sa mergeti

Agave (imbratisandu-si parintele) Vai, tata, fara tine voi pleca-n surghiun. Incotro sa merg?

Cadmos : Nu stiu, copila mea, nu sunt in stare sa te-ajut.

Agave : O, tata, jelesc pentru tine!

Cadmos : Iar eu pentru tine, copila, si-ti plang si surorile tale!

Agave : Mult prea grozava e razbunarea lui Dionisos Regele, tata, asupra palatului tau!

Cadmos : Dar si voi grozav l-ati ranit, cand ati vrut sa faceti in Theba numele lui de rusine.

Agave : Cu bine, parinte, fii fericit!

Cadmos : Fii fericita, sarmana mea fata! Greu vei afla fericirea.

Agave : Si-acum sa ma duceti, voi, calauze, la tristele mele surori, partasele-acestui surghiun. De-ar fi sa-ntalnim un taram, de unde sa nu mai vada in veci pangarit Kiteronul, de unde sa nu mai cuprind in veci Kiteronul in ochii, si tirsul din minte sa-mi piara, sa-l zguduie alte bacchante.