Honore de Balzac 1799-1850

Honore de Balzac

1799-1850

Cantitatea si intensitatea la un loc sunt caracteristica lui.

Henry James, The Lesson of Balzac

Denumit „parintele romanului modern', Balzac ofera cel mai convingator exemplu de romancier care încearca sa cuprinda totul în fictiunea sa. în comparatie cu tendinta manifestata în multe opere literare moderne de a deplasa accentul spre experienta individuala, Balzac extinde romanul spre exterior si cuprinde cu imaginatia tot ceea îl înconjura cu o creativitate la fel de prodigioasa si de pantagruelica precum însusi stilul de viata si apetentele care îl domina. De la primul roman, semnat cu )ropriul sau nume si publicat în 1829, pâna la moartea sa care a survenit douazeci si unu de ani mai târziu, Balzac a publicat aproape o suta de romane si culegeri de povestiri, reunite în peste patruzeci de volume în care a portretizat peste doua sute de personaje. Nici un alt romancier nu a scris atât de multe romane ca Balzac si, daca ritmul lui frenetic, lacunele stilului literar, tendinta catre melodrama si tonul moralizator nu-l ndreptatesc sa faca parte din pleiada marilor romancieri, ilustrarea posibilitatilor romanului si ale romancierului de a reda experienta umana si sociala în toata complexitatea ei, alaturi de forta, varietatea si vitalitatea scrierilor sale, îl situeaza printre cei mai influenti autori de literatura )eletristica din întreaga istorie literara.

Balzac s-a nascut la Tours în ultima luna a Directoratului si a trait în perioada ascensiunii si caderii lui Napoleon, a Restaurarii, a Revolutiei din iulie 1830 si a revolutiei violente din 1848. Au fost câtiva dintre anii cei mai importanti ai istoriei franceze, ce avea sa cunoasca afirmarea societatii urbane si triumful clasei de mijloc, ale carei valori si obiceiuri vor face pentru prima data obiectul analizei profunde a lui Balzac. Friedrich îngels a remarcat ca „am învatat mai mult de la Balzac decât de la toti storicii profesionisti, economisti si statisticieni la un loc'. Inspirat de exemplul lui WALTER SCOTT [29], care a orientat romanul spre istorie, Balzac a descoperit panorama prezentului istoric.

în ciuda originii sale taranesti, tatal lui Balzac a reusit sa ajunga la espectabila situatie de functionar public în perioada tumultuoasei Revolutii franceze si a Imperiului Napoleonian. Balzac si-a adaugat prepozitia „de' a nume, ceea ce ilustreaza aspiratiile aristocrate ale familiei sale. A fost un elev slab, dar un cititor avid, înzestrat cu o memorie fenomenala, în 814, când familia s-a mutat la Paris, Balzac a început sa studieze dreptul si a lucrat într-un birou de avocatura timp de trei ani dupa care a îmbratisat

cariera de scriitor. Prima sa creatie literara a reprezentat-o tragedia Cromwell, pentru care l-a avut drept model pe dramaturgul francez Corneille. Dupa ce a citit-o familiei sale plictisite si a ascultat opinia nefavorabila a unui critic literar de specialitate caruia i-a aratat piesa, Balzac cel vesnic nemultumit a declarat: „Asta înseamna ca nu ma pricep la tragedii'. A revenit asadar la roman si în anii '20 ai secolului al XlX-lea a scris si a colaborat la realizarea unor lucrari literare de duzina, imitatii ale romanelor gotice engleze de groaza, romane istorice, fantezii supranaturale, concomitent cu elaborarea unor articole de larg interes. A dat gres în afacerile editoriale si tipografice, desi experienta sau lipsa lui de experienta în domeniul financiar avea sa fie exploatata din plin în romanele de mai târziu. Balzac a fost unul dintre primii romancieri ce au diagnosticat etica banului din societatea contemporana, în care dorinta de înavutire a înlocuit religia si codul moral ca elemente fundamentale ale coeziunii sociale.

In 1829, Balzac a publicat primele carti sub nume propriu si a început ampla lucrare care avea sa devina Comedia umana. A dobândit faima si succes si, impunându-si o disciplina de fier, a continuat sa scrie, în pofida apetitului nesatios pentru mâncare, avere si relatii amoroase. Obisnuia sa se duca la culcare pe la ora opt seara si sa se trezeasca la miezul noptii, când îsi punea o roba monahala din casmir alb si un lant de aur, apoi îsi începea truda zilnica. Scria pâna în zori, sustinut de nenumarate cesti de cafea (se estimeaza ca pe tot parcursul vietii a baut aproximativ cincizeci de mii de cesti de cafea). Dupa ce se odihnea o ora într-o baie fierbinte, începea sa-si corecteze lucrarile culese în vederea tiparirii, în pofida fecunditatii si inventivitatii lui uluitoare (se spune ca putea sa scrie în ritmul în care vorbea), era vestit pentru felul în care facea corecturile, preferând metoda mai costisitoare de revizuire prin rescrierea si remodelarea romanelor în faza de spalt. Dupa un dejun usor, se aseza din nou la masa de scris si lucra pâna la cinci, când pleca în vizita la prieteni, lua masa si se ducea la culcare, apoi ciclul se relua.

Regimul lui atesta existenta unei imaginatii creatoare debordante si a unei dorinte obsesive de a zugravi întreaga lume în romanul lui. în 1833, Balzac i-a dezvaluit surorii sale ambitiosul plan de a scrie Comedia umana, spunându-i: „Sunt pe cale sa devin un geniu', îsi imagina succesiunea de romane pe care le-a prezentat apoi pe scurt. „M-am apucat sa scriu o istorie a întregii societati. Mi-am expus adesea planul într-o singura propozitie: «O generatie este o drama cu patru sau cinci mii de pjsrsonaje care se detaseaza de celelalte». Aceasta drama este cartea mea.' în uriasa lui întreprindere, romanele sale, numite mai întâi Studii de moravuri si ulterior Comedia umana în contrast cu Divina Comedie a lui Dante, vor forma o structura de ansamblu pe care Balzac a denumit-o Madeleine a lui, dupa numele bisericii pariziene aflate în constructie:

Ele vor înfatisa toate aspectele societatii în asa fel încât sa nu lipseasca nici o singura situatie de viata, nici un chip, nici un personaj

masculin sau feminin, nici un mod de viata, nici o profesie, nici un grup social. Nici un aspect al copilariei, maturitatii, batrânetii, politicii, dreptatii, razboiului, vietii nu va fi lasat la o parte. Pe baza acestor elemente, voi examina fiecare tresarire a inimii umane, fiecare factor social si totul va fi real.

La etajul al doilea voi plasa povestirile filozofice, pentru ca dupa ce voi înfatisa efectele, ma voi ocupa de cauzele care le-au generat Si în sfârsit ma voi întoarce apoi spre o analiza a principiilor Moravurile' sunt piesa, cauzele trec dincolo de scene si de principiu - acesta este romancierul însusi totul va fi un fel de 1001 de nopti ale Occidentului.

Nu a mai existat niciodata o întreprindere atât de mareata si de cuprinzatoare în nici un fel de forma a artei. Balzac planuia sa redefineasca obiectul si structura romanului în asa fel încât cartile sa devina capitole ale unui univers fictiv în continua extindere având ca numitor comun diagnosticele experientei umane si ale societatii. Personajele urmau sa fie studiate în diverse stadii ale carierei lor; personajele secundare sau episodice într-unul din volume vor deveni dominante în actiunea altuia. Comedia umana reprezinta un studiu al societatii vremii atât în latime, cât si în profunzime. Pentru Balzac, centrul uriasei sale panorame era Parisul, pe care îl numea „noroiul plin de diamante'. A fost unul dintre primii romancieri care au examinat îndeaproape efectele unui oras modern si ale legaturilor statornicite între diverse clase. Canavaua lui se întinde din saloanele aristocratilor pâna în lumea parvenitilor, de la finantistii Bursei, negustori, comercianti, mestesugari, artizani pâna la pleava lumii inter­lope. Lumea Parisului pe care o analizeaza detaliat Balzac atât prin trasaturile sale exterioare, cât si prin atitudinile si preocuparile individuale se extinde si mai departe, spre provincie, unde se regasesc lacomia, înselatoria, virtutea si viciul.

în toate romanele lui, dar mai ales în capodoperele: Louis Lambert (1832), Eugenie Grandet (1833), Cautarea absolutului (1834), Mos Goriot (1835), Iluzii pierdute (1837), Cesar Birotteau (1837), Verisoara Bette (1847) si Varul Pons (1847), Balzac manifesta rara capacitate de a se identifica imaginativ cu personajele sale si mediul acestora, dîndu-le viata într-un mod foarte credibil. BAUDELAIRE [49] remarca „prodigiosul gust pentru detaliu' si documentatia temeinica a lui Balzac care plaseaza personajele si povestea lor în viata de zi cu zi. Povestirile, chiar daca sunt lipsite de introspectia altor romancieri si vireaza usor spre melodrama, îl captiveaza pe cititor asa cum putini alti scriitori reusesc s-o faca, manifestând o întelegere plina de simpatie pentru personalitati si motive.

Balzac nu a reusit sa-si finalizeze uriasul sau proiect, care ar fi necesitat în total o suta patruzeci si patru de studii. Se poate afirma fara nici o exagerare ca a scris pâna în ultima clipa a vietii sale, iar marea lui realizare consta în îndrazneala viziunii si a accentelor critice la adresa societatii.