Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


IMITATII LOCALE DE TERRA SIGILLATA

Arta cultura

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Casa Regala a Frantei(CAPETIENI/ ORLEANS)
Casa Princiara de Monaco(GRIMALDI)
Regatul Norvegiei
Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord
Amza Pellea - O afacere Olteneasca
SIMBOLISTICA LUMINII
Nicolae II
Regatul Tarilor De Jos
Istoria teatrului romanesc
CONFLICTUL DINTRE CULTURI


IMITATII LOCALE DE TERRA SIGILLATA

Pretul ridicat al ceramicii terra sigillata de import si cererea tot mai mare a acestei categorii ceramice au stimulat incercarile de imitatie. De astfel situatia este comuna si pentru alte provincii ca Pannonia( Supra, notele 114 si 115) si Moesia( Alexandra Dimitrova, Archeologia, 4, 1961,p.27 ).



Existenta unor ateliere ceramice locale in Dacia romana, in care se imitau vasele de tip terra sigillata, este mai mult cunoscuta. Inca din anul 1929, Vasile Christecu publica mai multe tipare care foloseau la confectionarea vaselor de acest tip, descoperite la Apulum si aflate in acest tip descoperite in asezari, ne face sa fim mai circumjspecti. S-ar putea ca cercetarile viitoare sa confirme aceste simple ipoteze de lucru pe care le emitem acum.

Ceramica de uz caznic exprima mai precis individualitatea ceramicii romane provinciale din Dacia. Aceasta categorie reprezinta in modul cel mai fidel sinteza romana cu aceea a autohtonilor, in domeniul olaritului. Olarii daci au cunoscut cu siguranta ceramica romana inainte de transformarea tarii lor in provincie romana. In straturile ce reprezinta locuirea dacica de la Sucidava, s-au aflat vase romane importante in Dacia in secolul I , atat in sapaturile mai vechi , cat si in cele mai recente(informatii de la V. Barbu). Asemenea importuri s-au descoperit si in asezarea dacica de la Pecica(I. H. Crisan, op.cit.,p.196)si in cetatile dacice din Moldova de la Poiana si Batca Doamnei. Stransele legaturi economice si culturale intre lumea romana si Dacia de dinainte de cucerire au avut ca efect, printre altele, si influente in mestesugul olaritului.I. H. Crisan admite originea romana a unor forme de vase dacice din secolul I inaintea erei noastre, cum ar fi de pilda varianta a III-a a tipului de oale simple( dupa clasificarea sa)(I.H.Crisan, op.cit.p.189,plXLIX,6). S-ar putea obiecta, eventual, ca aceste vase au fost imitate de daci dupa cucerirea romana. Ca lucrurile nu stau asa, o dovedesc exemplarele de la Meleia, unde locuirea se termina o data cu cucerirea romana(Ibidem,p.245,nota 531). Pentru a sublinia influenta ceramicii romane asupra celei dacice, mai mentionam faptul ca, in general, urcioarele dacice cu o singura toarta, lucrate la roata, imita forme romane(Ibidem, fig.87). Numai maniera lor de confectionare, precum si detaliile tehnice ne dovedesc ca avem de-a face cu piese lucrate de daco-geti si nu de import. De multe ori, unele vase dacice, care au forme asemanatoare cu unele din repertoriul roman, nu reprezinta altceva decat evolutii din forme eutohtone. In cazul acesta este foarte greu de delimitat unde se opresc formele traditionale supravietiitoare si noul repertoriu de forme aduse de romani. De aceea se cere, in acest sens, o foarte mare prudenta, deoarece anumite forme din Latenul tarziu, comune sa spunem celtilor si dacilor, au intrat si in repertoriul roman, inainte de cucerirea Daciei.

Ceramica de uz casnic constituie, dupa parerea mea, capitolul cel mai dificil al studiului cu privire la ceramica provinciala romana din Dacia.Dificultati mari se intalnesc mai ales la inserierea cronologica a formelor. Multe dintre acestea au o viata lunga si se gasesc in timpul intregii epoci de stapanire romana in Dacia, fara sa sufere schimbari sesizabile. Criteriile de datare, pe care le-am amintit, nu prezinta totdeauna o mare siguranta. Monedele din morminte pot fi mai vechi (cateodata cu mult mai multe decenii) decat mormintele. Exista cazuri in necropolele de la Sucidava si Romula cand monedele din unele morminte sunt emisiuni din vremea lui Augustus, deci cu mult mai vechi decat transformarea Daciei in provincie romana. In aceste cazuri, tipurile de vase din mormintele respective trebuie sa fie datate prin analogie cu vase de acelasi tip care pot fi datate mai sigur.

O mare dificultate se intalneste si la stabilirea analogiilor cu ceramica romana din provinciile invecinate, din cauza lipsei studiilor in acest domeniu. Ne referim in special la cele doua Moesii. Ceramica din Pannonia, mai bine studiata, nu ne ofera analogii numeroase, cel putin pentru Oltenia.

O alta dificultate se intalneste in sistematizarea materialului ceramic, destul de bogat si divers. O sistematizare mai judicioasa (care sa tina seama de anumite criterii de importanta majora)este indispensabila mai ales pentru a facilita utilizarea unui studiu asupra ceramicii. Am considerat, la un moment dat, ca singurul criteriu foarte important, ar fi calitatea pastei. Nu se poate contesta importanta deosebita pe care o are calitatea pastei intr-o incercare de clasificare a ceramicii romane, dar acest criteriu nu poate fi folosit singur. Importante sunt, de asemenea, forma si culoarea vasului. Tinand seama ca o lucrare cu privire la ceramica in general sau la ceramica romana in cazul nostru, este in primul rand un instrument de lucru care trebuie sa ofere cercetatorilor posibilitatea de a data ceramica pe care o vor descoperi in cercetarile lor, m-am gandit ca, totusi, este mai bine sa prezint ceramica de uz casnic pe forme. In cadrul prezentarii pe forme se va tine seama insa si de calitatea si culoarea pastei. Lund drept criteriu calitatea, ceramica locala de uz casnic se poate imparti in doua mari specii: A) ceramica din pasta fina si B) Ceramica din pasta zgrunturoasa,cunoscuta si prin termenul de pasta ciment.



Ceramica fina are o pasta bine framantata, fara impuritati, iar ca degresant se foloseste de cele mai multe ori mica si nisipul foarte fin.

Culoarea cea mai des intalnita la aceasta categorie este cea rosie-caramizie cu toate nuantele ei. Majoritatea vaselor de aceasta culoare sunt acoperite cu o vopsea rosie bruna, care poate sa ocupe anumite portiuni sau chiar intreaga suprafata a vasului. Un numar mult mai mic de vase din aceasta categorie au fata interioara si cea mai mare parte a suprafete exterioare acoperite cu un vernis negru, care imita intrucatva ceramica terra nigra. Alte vase din pasta fina sunt de culoare alb-galbui pe care unii cercetatori au socotit-o caolin. In general anumite forme din aceasta categorie nu sunt specifice pentru o anumita culoare. Totusi trebuie sa subliniem ca mai ales ceramica fina rosie, acoperita cu vopsea rosie bruna, are acelasi repertoriu de forme cu ceramica fina de culoare gri.

Ceramica zgrunturoasa are pasta amestecata cu pietricele si este executata maiputin ingrijita. Culoarea cea mai frecventa a vaselor lucrate din astfel de pasta este cenusie cu toate nuantele sale, dar un procent destul de insemnat de vase este de culoare rosie caramizie. Repertoriul formelor lucrate din pasta gri nu este identic cu acela al celor lucrate din pasta fina. Exista insa si forme comune ambelor categorii. S-a crezut ca vasele din pasta zgrunturoasa apar in secolul al III lea . In realitate pasta zgrunturoasa apare de la inceputul scolului al II lea, iar pasta fina continua sa existe si in secolul la III-lea.

Dupa cum am mai mentionat, socotim ca prezentarea formelor principale ar fi modul c el mai potrivit pentru a scoate in evidenta specificul ceramicii provinciale romane din Oltenia. In cadrul fiecarei forme si a variantelor ei se tine seama si de calitatea pastei. O mare dificultate, sesizata de multa vreme de cei ce se ocupa de ceramica, o constituie stabilirea terminologiei formelor. Nevoia standardizarii denumirilor de forme ceramice se face simtita nu numai la noi ci si in alte tari. Pentru o anumita categorie de vase romane, in speta terra sigillata s-a ajuns la o ”codificare”, ca sa intrebuintez un cuvant des folosit azi. Dragendorf a pus bazele acestei „codificari” care a fost completata mai tarziu de Dechelette, Ritterling. Pentru celelalte categori de ceramica s-au facut multe incercari in acest sens. S-au propus diferite solutii pentru unificarea sau tipizarea descrieri vaselor( Jacquelinesi Yves Rigoir, RAC,7,1968,4,p.327), a culorii(Ruth Steiger, RCRF Acta,X, 1968,p.52-55) si a denumiriii formelor de vase. Toate aceste incercari nu au avut rezultatul scontat de autorii respectivi, fiintca propunerile facute n-au fost adoptate unanim. Nici macar lucrarea lui Hilgers, care este totusi foarte bine gandita nu poate fi folosita in cazul ceramicii provinciale romane din Dacia. Gruparea anumitor forme dupa criteriile intrebuintate de Hilgers( Op.cit,p.13-18) sau Petrikowitz ar fi ideala, dar in cazul nostru nu este posibila deoarece aceeasi forma are diferse utilizari. Am socotit ca este mai bine sa se mentioneze utilizarea in cadrul prezentarii formei respective. Ordinea prezentarii formelor nu poate fi alcatuita dupa criterii precise, dar am socotit ca trebuie sa se tina seama de frecventa tipurilor de vase.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1148
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site