Piata Teatrului (1). Teatrul cel Mare

Mai stie cineva unde era Piata Teatrului ? Poate vis-a-vis de Universitate, in parcul din fata Teatrului National, sau alaturi, langa gura metroului, unde se intalnesc baietii cu role si mountain-bikes ?

Nu intrebati trecatorii, caci putini vor sti sa va indrume corect spre locul unde era Teatrul cel Mare fostul Teatru National adica pe Calea Victoriei, acolo unde azi este Hotelul Novotel.

In configuratia de azi, Piata Teatrului era cuprinsa intre Novotel (a carui intrare aminteste in mod fericit de cea a vechiului teatru), blocul cu turn si ceas din coltul Str Campineanu cu Calea Victoriei, Hotelul Continental impreuna cu cladirile alaturate si Palatul Telefoanelor.

Povestea acestei Piete incepe in 1852, cand a fost inaugurat Teatrul cel Mare, care din 1877 se va numi oficial Teatrul National.

= Teatrul cel Mare =

Prima initiativa a infiintarii unui teatru national apartine Societatii Filarmonice, ce fusese fondata de Ion Heliade Radulescu, Ion Campineanu si Costake Aristia si dateaza din 1836. Cu banii unor binefacatori particulari (boierii Cornescu, Filipescu si Manu), Societatea cumpara de la dragomanul Serafim, Hanul Campineanu [care se gasea vizavi de actualul sediu al Politiei Capitalei ; azi aici se afla Pasajul Macca-Villacrosse]. Vechea cladire urma sa fie daramata si pe locul ei urma sa fie construit Palatul Societatii Filarmonice, care sa aiba o mare sala de teatru.

In 1840 insa, Consulatul Rus se muta peste drum de han, in casele principelui sarb Milos Obrenovici [fosta proprietate a baronului Gheorghe Sakelarie], iar agentul consular se opune construirii teatrului in vecinatatea legatiei. Proiectul este abandonat.

In acelasi an Adunarea Obsteasca propune construirea pe bani publici a teatrului, iar domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica aproba initiativa. Noua locatie aleasa este Hanul Filaret situat tot pe Podul Mogosaoiei, ce apartinuse Mitropoliei, iar apoi devenise pe timpul ciumei lui Caragea [1813] spital pentru ciumati. Hanul se gasea aproximativ pe spatiul ocupat azi de Novotel. Distrus de cutremurul din 1838, hanul a fost demolat in 1846 si a inceput constructia teatrului in stilul barocului tarziu dupa proiectul arhitectului vienez Anton Hefft.

In decembrie 1852 cladirea este terminata si este inaugurata in prezenta noului domn, Barbu Voda Stirbei [in acelasi an, Anton Hefft incepe si modernizarea Palatului de la Cotroceni].

Cezar Bolliac scria in ziarul sau Trompeta Carpatilor :  afluenta publicului fu atat de mare, incat pretul unui bilet de intrare se urca pana la un galben pentru un loc la parter. Lojile scanteiau de luxul poleielilor si de toaletele elegante ale doamnelor, ale caror parure pretioase reflectau razele nenumaratelor lumini si semanau cu niste fluturi intr-un stup de albine .

Dupa construirea teatrului, zona din preajma sa devine timp de noua decenii inima orasului, cel mai important loc public ; odata aflat aici, bucurestean sau oaspete al capitalei, erai la doi pasi de toate salile de spectacol, de cele mai faimoase gradini, cafenele si restaurante. Iar daca voiai sa ajungi la Sosea sau la Gara, aici era cea mai mare statie de trasuri, si mai apoi, una din statiile importante de tramvai.

Intrarea oficiala spre Loja Regala se gasea spre Str Ion Campineanu :

In anii Razboiului Crimeii [1853-1856] tanarul ofiter in armata tarista Lev Tolstoi, viitorul mare romancier rus, s-a aflat in Bucuresti si a vazut cateva din spectacolele de la noul teatru, care i-au lasat o amintire placuta.

In aceeasi perioada de ocupatie straina, ofiterul austriac S. Dietrich scrie superiorilor sai despre frumusetea si acustica deosebita a salii de spectacole, aratand ca Teatrul del Mare din Bucuresti poate sa stea alaturi de orice teatru din Viena.

Trebuie spus ca in primii ani de activitate, teatrul, desi construit cu bani publici, nu a fost administrat de stat : era dat in concesiune celor care erau numiti directori. Cheltuielile cu costumele, decorurile, iluminarea, cu salariile si cu dotarile erau mari, asa incat, fara ajutorul unor binefacatori institutia nu si-ar fi putut continua activitatea.

In  1877  Teatrul trece in administrarea statului si primeste denumirea oficiala de Teatru National.

In  1882  sistemul de iluminare cu lumanari este inlocuit cu cel electric, iar peste doi ani va fi primul teatru din lume cu centrala electrica proprie.

In anul 1894 langa Teatrul National se construiesc cateva cladiri anexe proiectate de arhitectul Ion N. Socolescu.

Primul director al teatrului a fost actorul si dramaturgul Costache Caragiale [1815-1877] :

Primul spectacol a fost un succes si s-a jucat cu sala plina. Apoi, alte mari personaliati ale timpului au condus institutia : Matei Millo, C.A. Rosetti, Mihai Pascaly, Alexandru Odobescu, Ion Ghica, I.L. Caragiale, Alexandru Davilla, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu s.a

Printre marii actori care au jucat pe scena Nationalului amintim pe : Matei Millo, Mihail Pascaly,

faimoasa Sarah Bernardt,

Aristizza Romanescu, Tony si Lucia Sturdza Bulandra, Aristide Demetriad, Constantin Nottara, Iancu Brezeanu, Elvira Popescu, Maria Filotti, George Calboreanu, Elvira Godeanu, Ion Fintesteanu s.a

Pe sceana Teatrului National s-au jucat multe din premierele dramaturgilor romani dar si piese din dramaturgia universala : Coana Chirita de Vasile Alecsandri (1853), Tunsu haiducul de S.Mihailescu (1858) si pe muzica compusa de cel mai mare lautar al Bucurestilor de atunci, cobzarul Dumitrache Ochi-Albi,

Hamlet de W.Shakespeare (1861), Curcanii de Gr. Ventura (1878) in care se evoca vitejia ostasilor romani in Razboiul de Independenta, O noapte furtunoasa de Caragiale (1879), Othello de Shakespeare (1884), Dale carnavalului de Caragiale (1885), Visul unei nopti de vara de Shakespeare (1892), Ruy Blas de Victor Hugo, O scrisoare pierduta de Caragiale (1898), Regele Lear de Shakespeare s.a. :

Din cauza numarului mic de sali de spectacol din Bucuresti, la Teatrul cel Mare au avut loc si concerte simfonice Eduard Wachmann a a dirijat aici piese din creatia lui Beethoven, Haydn si Mozart (1866), spectacole de opera Linda de Chamonix de Gaetano Donizetti in adaptarea lui G.Stephanescu (1885), in 1898 aici a avut loc o premiera cinematografica, iar in 1920 pe aceasta scena s-au prezentat primele spectacole de opera in limba romana : Aida,  Madame Butterfly,  Carmen.

Pe scena Teatrului s-au dat si spectacole de binefacere : pentru adunarea de fonduri destinate construirii Azilului Elena Doamna din Cotroceni (1863), pentru ajutorarea sinistratilor inundatiilor catastrofale din 1864, pentru strangerea de fonduri necesare dotarii armatei si ingrijirii ranitilor de razboi (1877-1878).

In 1884 printul si arhiducele Rudolf de Habsburg, mostenitorul coroanei Imperiului Austro-Ungar viziteaza Romania si in onoarea sa Familia Regala organizeaza un bal la Teatru :

Banchete de sarbatorire a unor oameni politici au fost organizate tot aici : in 1880 comerciantii bucuresteni il sarbatoresc pe Ion C. Bratianu si se solidarizeaza cu acesta, dupa ce atentatul impotriva sa  esuase.

In 1902, Academia Romana, cu sprijinul Casei Capsa, il sarbatoreste la Teatrul National pe academicianul si omul politic Dimitrie A. Sturdza la implinirea varstei de 70 de ani :

In 1921 aici are loc un spectacol de gala cu prilejul casatoriei principesei Elisabeta a Romaniei cu principele George al Greciei :

In 1940, la Teatrul National se organizeaza o expozitie a pictorului Alexandru Ciucurencu :

In 1933 au avut loc proteste de strada legate de construirea primului  zgarie-nori  bucurestean, Palatul Societatii de Telefoane, in vecinatatea Teatrului National :

La cutremurul din 1940  Teatrul National scapa cu pagube minime, dar bombardamentele din august 1944 au produs distrugerea edificiului :

In anul 1945, batranul teatru caruia ii mai lipseau doar cativa ani ca sa celebreze un veac de activitate, a fost demolat. Aproape 50 de ani locul a ramas viran.

Dupa pierderea sediului, trupa Teatrului National si-a continual spectacolele in spatii mai mult sau mai putin improvizate : la Liceul Sf sava, la Liceul Matei Basarab, la Sala ARO [Cinema Patria], dar mai ales la Sala Comedia [azi Teatrul Odeon]

si la Sala Studio [din Piata Amzei] :

Noul local al Teatrului National de vizavi de Universitate va fi inaugurat abia in decembrie 1973.

In anul 2004, cu ocazia sapaturilor pentru fundatia si subsolul Hotelului Novotel, au iesit la iveala fundatiile vechiului teatru, dar si vestigii ramase de la Hanul Filaret :

fantoma Teatrului cel Mare continua sa vegheze Calea Victoriei :

Bucurestii Vechi

calea victoriei

imagini vechi

Piata Teatrului (1). Teatrul cel Mare

Piata Teatrului (3). Casa Vanic

Piata Teatrului (2). Casa Torok Fialkowsky

In configuratia de azi, Piata Teatrului era cuprinsa intre Novotel  (al carui portic de intrare aminteste in mod fericit de intrarea vechiului Teatru), blocul cu turn si ceas din coltul Str Campineanu cu Calea Victoriei, Hotelul Continental impreuna cu cladirile alaturate si Palatul Telefoanelor.

Pe locul unde azi este Blocul Adriatica,

Iancu Ghica a construit inainte de 1850 un imobil cu doua etaje. In 1853 croitorul Torok cumpara cladirea si inchiriaza parterul, la inceput birtasului Grebert, apoi aici va fi birtul lui Ostwald.

[In spatele casei, spre nord, pe un teren cumparat de la Pericle Ghica, Frederic Bossel a construit in anii 1855-1859 ceea ce pentru 100 de ani va fi 'Pasajul Roman'].

O veche imagine [1862] il infatiseaza pe Voda Cuza trecand in caleasca prin fata Teatrului cel Mare ; in fundal se vede Casa Torok :

Intr-o alta litografie [1866] observam alaturi de Teatru, Casa Torok :

In 1854 cofetarul Fialkowsky deschide la parterul imobilului o cafenea si o cofetarie, care vor fi foarte apreciate in epoca. [ Istet si intreprinzator, Fialkowsky a stiut sa exploateze dorinta de distractie si soldele consistente ale ofiterilor din trupele de ocupatie, in anii Razboiului Crimeii. Astfel, in vara lui 1853 a inchiriat Gradina Warenberg de pe malul Dambovitei, in care a deschis un restaurant foarte gustat de militarii rusi, dar si de bucuresteni. Consumatorii se delectau cu trupa de varieteu care venea de la Gradina cu Cai si cu orchestra faimosului Ludovic Wiest. Despre ambele localuri vorbeste cu placere tanarul locotenent Lev Tolstoi].

Cafeneaua lui Fialkowsky avea mese de biliard, dar clientii jucau si table si domino. multi ani a fost o cafenea literara Scriitori, ziaristi si actori de la Teatrul National erau oaspetii constanti ai localului : Macedonski, Caragiale, Constantin Nottara, Matei Millo, Constantin Bacalbasa . Aici se aflau vesti si se scriau articole pentru gazete, se recitau poezii si se facea critica literara. Toata lumea vorbea tare. Aici se facea marea politica, liberalii aflati in opozitie veneau in cafenea sa puna tara la cale.

La etaj si-a desfasurat activitatea inca din 1855  Clubul Roman, primul club deschis in Bucuresti. Societatea fusese infiintata de printul Dimitrie Ghica, cel supranumit Beizadea Mitica.

Dar cafeul Fialkowsky era si locul glumelor si farselor in spiritul timpului.

Intr-o vreme  La Fialkowsky isi avea cartierul general Ionel Isvoranu, fost ofiter de cavalerie, unchiul lui Alexandru Marghiloman, care era el si cu banda lui, un fel de teroare a Bucurestilor. Cateodata, el si ceata lui luau scaunele de la Fialkowsky, le duceau pe trotuar, chemau cativa vanzatori de ziare si le dadea ordin sa ridice poalele femeilor care treceau. Si cum pe vremea aceea cocote erau putine, cele mai multe victime erau femei maritate care de multe ori erau la bratul barbatilor. Dar cine indraznea sa se opuna lui Ionel Isvoranu ? .

La Fialkowsky, in prezenta a numerosi chibiti, isi facea partida de table profesorul Alecu Boranescu, profesor de matematici la Liceul Sf Sava [in acei ani, liceul se gasea in capatul Caii Victorii, pe locul unde este noul magazin Ferrari]. Conul Alecu iubea glumele triviale si de multe ori, intrebat pe ce miza vor juca partida, raspundea in doi peri : jucam pe un c t. Intr-o zi, cu sprijinul cofetarului sef care se oferi sa prepare ceva special pentru conul Boranescu, cativa colegi de cafenea i-au facut o farsa de care s-a vorbit apoi multi ani.

Inainte sa inceapa jocul de table, ca de obicei profesorul propuse : Sa jucam pe un c t.

- Bine, coane Alecule, dar cine castiga sa-l manance chiar aici.

- Sa-l manance, ma , se invoi conul Alecu, partida incepu si profesorul castiga.

- Sa vie c tul conului Alecu, comanda invinsul. Atunci, chelnerul aduse pe farfurie o prajitura care imita perfect miza invocata mereu de conul Alecu, dar acesta se supara si o arunca pe jos crezand ca e ceva veritabil :

- Sunteti niste mitocani si am facut rau ca v-am dat nas ! striga profesorul si pleca furios.

Intr-o zi, in cafenea aparu Cilibi Moise, un evreu analfabet, vanzator ambulant de maruntisuri, tata a numerosi copii, dar vestit pentru glumele sale pline de miez si pentru aforismele sale care faceau inconjurul capitalei [ 'un Anton Pann evreu', asa il califica George Calinescu]. Ca niciodata, negustorul purta niste ghete noi si frumoase despre care fu intrebat de unde le-a luat. Moise statea la o masa si isi admira ghetele, apoi ridica un picior si raspunse :

- De la  <Steaua Albastra>, in Ulita Frantuzeasca.

- Si cat ai platit ?

- Sase lei.

- Sase lei ?!?

- Ma, nu minti ?

- Sa n-am parte de copii .

Toti fugira pe data sa-si cumpere ghete de calitate la pret de chilipir, apoi revenira dezamagiti si furiosi :

- Magarule ! Ai ras de noi si te-ai jurat si pe copii

- Stati, domnilor, raspunse evreul, eu nu v-am mintit. E adevarat ca o pereche costa 12 lei, dar eu va aratasem doar gheata dreapta care costa 6 lei.

O fotografie facuta in 1880 dinspre sud, infatiseaza masiva Casa Fialkowsky si Teatrul National :

In 1898 proprietarul Fialkowsky moare iar cafeneaua, cofetaria si clubul de la etaj se inchid.

In 1901, doar pentru cateva luni Caragiale deschide la parterul cladirii Beraria Cooperativa, iar in toamna aceluiasi an ia in locatie Beraria Gambrinus aflata doar la doi pasi, pe Str Campineanu (***).

Apoi, pana la Primul Razboi, in Casa Fialkowsky a fost deschisa Beraria Teatrului, apreciata si ea de actori si scriitori.

O parte a spatiosului parter al cladirii a fost inchiriat unor magazine ; cel mai cunoscut este cel de Mode al Eugeniei Pantazi palarii de dama :

In anii interbelici in Casa Fialkowsky a functionat restaurantul de lux Elysee.

La etaj a si-a avut sediul Clubul Partidului Poporului [partidul fusese infiintat in 1918 de generalul Alexandru Averescu] :

Intr-o fotografie a anilor  30  vedem arcadele Teatrului National si fatada Casei Fialkowsky seara ; deja reclamele cu neon incep sa inlocuiasca pe cele clasice :

In 1938 imobilul Fialkowsky a fost demolat si in locul sau Societatea de Asigurari Adriatica a construit un bloc de birouri dupa proiectul arhitectului Rudolf Fraenkel [acelasi arhitect a mai proiectat si Blocul Cinema Scala] :

Dupa darea in folosinta, la etaje erau birourile de comenzi ale Uzinelor Resita [ SOCOMET ], iar la parter o agentie CFR. In perioada comunista birourile au fost sediul institutului IPROMET, iar la parter era un magazin de electronice.

Bucurestii Vechi

calea victoriei

imagini vechi

Piata Teatrului (2). Casa Torok Fialkowsky

Piata Teatrului (4). Hotelul Brofft

Piata Teatrului (3). Casa Vanic

Pe locul blocului numit Romarta, dupa numele magazinului care a fost multi ani la parter, a fost o veche casa mentionata inca inainte de 1850.

Casa era asezata pe coltul Caii Victorii cu Str Regala (azi Str Ion Campineanu), vizavi de Fialkowski, situata a langle de la Place du Theatre (Ulysse de Marsillac). Revenim cu schema Pietei, asa cum arata acum 150 de ani casa este dreptunghiul verde :

Pe planul din 1871  al maiorului Papazoglu, vedem aceasta casa sub numele de Hotelul Lazar, impreuna cu Casa Torok-Fialkowsky si Teatrul National (XXX) strajuind Podul Mogosoaiei (puncte albe) si Piata :

Primul proprietar pe nume Peretz vinde casa lui Iorgu Perdicari, iar acesta, dupa o vreme,  lui Anton Vanic, politician si membru in Consiliul Municipal. Vanic va inchiria casa.

O fotografie facuta in 1869 de la etajul Pasajului Roman [Baer] ne arata, in stanga, casa cu fatada bogat ornamentata :

Casa Vanic, fotografiata dupa 50 de ani din acelasi unghi deja se vede silueta Hotelului Continental :

Printre primii chiriasi ai Casei Vanic este mentionata Libraria si Editura E.Graeve. Apoi, la parter a functionat un birt, iar la etaj, Hotelul Lazar.

In 1871  in Hotelul Lazar a avut loc primul Congres al Presei romanesti. A fost de fapt un congres al presei liberale radicale, avand ca platforma rasturnarea guvernarii conservatoare, opozitia fata de principele Carol si de apropierea tarii de Imperiul German, independenta nationala, crearea unui sistem bancar national :

Peste putin timp, in locul Hotelului Lazar gasim Hotelul Englitera.

In anii 1880-1881, la etajul Casei Vanic se muta Clubul Partidului Conservator si redactia ziarului conservator Timpul condus de Grigore Paucescu, la care au lucrat Eminescu, Caragiale si Slavici [anterior redactia ziarului fusese in Palatul Dacia-Romania, care exista si azi pe Calea Victoriei, colt cu Str Lipscani]. Aici, la Clubul Conservator, aveau loc sedintele partidului, in care s-au luat decizii de cea mai mare importanta pentru dezvoltarea socio-economica a Romaniei independente.

Inainte de 1900, la parterul cladirii se infiinteaza pravalia lui Dragomir Niculescu, bacanie de lux cu preturi pe masura, care timp de 50 de ani va fi vestita si cautata pentru  delicatesele ei.

Dragomir Niculescu fusese ucenic al faimosului bacan Coltescu, care avea pravalia vizavi de Casa Golescu [Palatul Domnesc, apoi Palatul Regal], in casa Cretzianu. [Bacania lui Coltescu era atat de vestita si de apreciata pentru bunatatile pe care le oferea, incat, odata la Palat s-a primit o scrisoare adresata astfel : 'M.S. Regelui, la Palatul Regal, in fata bacaniei lui Coltescu'  !!!].

Printre atatea delicatese, la Dragomir Niculescu se puteau servi pe loc  vestitele pateuri cu ciuperci si berea Loewenbrau.

Doctorul Constantin Balaceanu Stolnici isi aminteste : in jur de ora pranzului, multi mai ales domni se inghesuiau la bacania-bodega a lui Dragomir Niculescu, la incrucisarea Caii Victoria cu Str Regala, peste drum de Hotelul Continental Aici gaseai toate bunatatile culinare, de la icre negre si languste, la stridii, pateu de ficat de gasca, cega, morun etc. si toate bauturile, inclusiv vinurile frantuzesti si sampaniile cele mai prestigioase. Puteai sa le cumperi sau sa-ti oferi o gustare ca la Maxims [celebru restaurant parizian] De altfel, multe din delicatesele de la Dragomir Niculescu erau aduse direct de la Paris cu Orient Expresul :

In 1915 Vanic, proprietarul casei moare, iar mostenitorii vand casa Bancii Sindicatului Agricol Ilfov :

Dragomir Niculescu ramane chirias al noilor proprietari.

In  1935-1936  Casa Vanic impreuna cu toate cladirile alaturate ei, pana la Piata Palatului, sunt daramate.

In zilele demolarii Casei Vanic, ziaristul Constantin Ioannescu a scris : a fost o casa in care s-au hotarat acte mari in viata partidului conservator, unde s-au petrecut fapte istorice, unde a gandit o lume de valori politice ale tarii. De casa aceasta e legata atata risipa de infaptuire, cata ar ajunge sa umple volume intregi de istorie politica veneau fruntasii partidului la Casa Vanic [Clubul Conservator]  care avea intrarea principala prin Calea Victoriei, cu o scara necajita, intunecoasa. Am vazut acolo pe Lascar Catargiu, pe Gheorghe Cantacuzino Nababul, pe Take Ionescu, pe generalul Manu .

Pe locul Casei Vanic si al Restaurantului Epurescu ce era in spate, pe Str Regala, s-a construit un bloc dupa proiectul si sub antrepriza L. & K. Schindl, la parterul caruia Dragomir Niculescu isi redeschide bacania intr-un spatiu extins :

Piata Teatrului incadrata de noile imobile, la sfarsitul anilor 30 :

Nu numai pe Calea Victoriei au avut loc prefaceri in anii 30 ; pe Str Regala, in locul Hotelului Regal se construise Hotelul Stanescu [numit apoi Hotel Negoiu], iar pe locul vechiului Hotel Union de la 1860, se ridicase altul modern ambele au fost construite inainte de Blocul Dragomir Niculescu ; in fundal vedem Blocul Carlton dominand bulevardul :

Octombrie-noiembrie 1940, filtru organizat de Politia Legionara pe Calea Victoriei, in fata la Dragomir Niculescu :

OBSERVATIE :

Comparand doua imagini, pe cea din 1869 cu cea din 1919, sesizam ca in decursul celor 50 de ani fatada casei fusese modificata (simplificata) :

Episoadele cu imobilele care margineau Piata Teatrului National vor continua.

9 Comments

Comments are closed.

adresa e-mail : dan.bucurestiivechi@gmail.com

Arclite theme by digitalnature | powered by WordPress

Entries (RSS) and Comments (RSS) TOP

Episoadele despre Piata Teatrului, acest loc odinioara plin de viata, vor continua.

*** Despre Beraria Gambrinus, cea in care I.L. Caragiale isi plasa deseori personajele schitelor, puteti citi in articolele lui Radu Oltean :