Romantismul

Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII in Europa, care s-a intins pana in secolul al XIXlea si care se regaseste mai mult in artele plastice (1790-1840), literatura(1795-1848 - acum este inventat termenul de poesis - care este un mod direct de exprimare a sentimentelor, trairilor si gandurilor) si muzica (etapa principal intre 1820 si 1850). Initial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai tarziu forma unei miscari. Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umana, iubirea tragica, ideile utopice. Daca secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate si ratiune, inceputul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emotie si de eul interior.

Anumiti autori neoclasici alimentasera deja un sentiment asa-zis romantic inainte de raspandirea sa efectiva, fiind numiti de aceea pre-romantici. Printre acestia se afla Francisco Goya si Bocage.

Casper F.D. - "Der Wanderer.."

Romantismul apare initial in zona care va fi mai tarziu Germania (miscarea a avut si ea o importanta fundamentala in unificarea germana prin miscarea Sturm und Drang) si in Anglia. Temele centrale ale romanticilor sunt sentimentul, suferinta, individul si trairile personale cum ar fi sufletul, in special sufletul suferiind. Romantismul a aparut ca o contrareactie la monopolul creat de filozofia iluminismului si regurile stricte impuse de clasicism. In primplan stau emotiile cum ar fi dor, mister si secret. Romanticul cauta sa depaseasca regulile impuse de natura si sa se regaseasca in absolutul ascuns in spatele misterelor si a fantasticului. Contrar curentelor artistice precedente, iluminism si Sturm und Drang (curent aparut in Germania; foarte apropiat de romantism ca si ideologie), care incearca prin opera lor sa educe omul de rand prin literatura, romancierii incercau vindecarea sufletului prin arta, prin trairile interioare. Ca si scene de desfasurare a scenelor romantice sunt folosite natura(elementu principal, vazuta ca o oglinda catre lumea visului, lucul unde omul

se poate regasii in forma sa primara), ruine medievale (ca semn al distrugeri, al vechimi, al timpului), vechi mituri si povesti.

Pictura romantica

Primele manifestari romantice in pictura se regasesc in cea de-a doua etapa a creatiei lui Francisco Goya. El marcheaza pragul intre pictura iluminismului si cea a romantismului. Toata linistea si ordinea care aparea in picturile sale (ca pictor al curtii regale din Spania) se pierd odata cu boala care-l lasa fara auz. Izolarea in care se trezeste ii trezeste un alt simt; acela de critic. Picturiile sale ulterioare sunt umplute de ironie cum are fi "Familia lui Carol al IV-lea" - pictura facuta pentru insusi Regele Carol din Madrid. El priveste societatea spaniola cu un ochi lucid. Scriitorul Ernest Hemingway exclama la vederea tabloului: 'Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat dispretul pe care il nutreste pentru ei. Trebuie sa fi geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa ca pictorul curtii il condamna in ochii intregii lumi'.

In indatoririle sale de stat, dar si in cele conjugale, regele este inlocuit de Manuel Godoy, tanarul si ambitiosul sau premier. Pentru acest om infatuat, urat de poporul spaniol care il numeste macelar ('chorizero'), Goya picteaza celebrele tablouri La Maja Desnuda ('Maja dezbracata', 1799-1800) si La Maja Vestida ('Maja imbracata', 1800-1803). Maja Desnuda este unul din rarele nuduri din pictura spaniola si totodata unul din cele mai renumite. Spre deosebire de Venus la oglinda a lui Velzquez, Goya prezinta goliciunea in mod fatis, aproape provocator. Senzualitatea clara si direct simtita nu poate lasa privitorul indiferent. Tocmai din acest motiv Godoy comanda o doua panza mai conventionala, de aceleasi dimensiuni, care prezinta o Maja imbracata, si acopera cu ea tabloul cu Maja dezbracata. Siretlicul a fost descoperit si in anul 1813 Inchizitia confisca ambele tablouri. Identitatea persoanei pictate a fost inconjurata de o aura de legende, multa vreme s-a spus ca artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba, modificand evident fizionomia, frumosul cap al femeii dand impresia ca a fost lipit de trup, ca si cum Goya ar fi pictat trupul iubitei in asa fel, incat sa nu poata fi recunoscut de alti ochi. Probabil lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy, legendele insa au o viata lunga.

In ultima perioada a vietii incepe sa caute perfectiunea in sine, iar totul primeste o aura bolnava, muribunda, si apare o noua tema, efecteel distructive ale trecerii timpului. O pictura cu tematica neoclasica, prezinta o serie de emotii pentru spectatorul pe care il face sa se simta nesigur si speriat. Goya creeaza un joc de lumini si umbre care accentueaza situatia dramatica reprezentata. Cum ar fi "Batranele" sau "Timpul" (Hasta la Muerte), "Asta-i cel mai rau!", "Din ce cauza voi muri?" " Saturn devorandu-si copii(imaginea din stanga)"

'Pentru a putea sa-si dezvolte geniul, a trebuit sa riste ca arta lui sa inceteze sa mai placa'

Andr Malraux

Caspar David Friedrich a fost unul dintre cei mai reprezentativi prictori ai romantismului tanar. Operele sale cuprin in general peisaje din natura, natura avand adesea un caracter metafizic-trascendent. El intrupeaza imaginea romancierului tipic. Era introvertit, legat de natura si religios. Adesea picturile sale au un caracter melancolic. Pentru el, natura este oglinda sufeltului. Individul se regaseste in ea, se implineste. Simbolurile folosite de el sunt violetul - care creeaza o stare de vis, de melancolie, de depresie; o reflexie a sufletului suferiind; Omul ca un copac al vietii si ca observator (ideea Copacului singuratic) care apare in picturile "Der Wanderer ber dem Nebelmeer" (Calatorul peste Marea de Ceata) si "Der Mnch am Meer" (Calugarul la Mare). In pictura Der Wanderer ber dem Nebelmeer figura intoarsa cu spatele este autorul si are ca scop accentuarea atentiei acordate actiunii din fata sa. El se regaseste deplin in natura. Interesant de adaugat ideea autoruli de liniste absoluta. Acea liniste reprezinta izolarea autorului de lume si dedicarea sa deplina naturii.

"Si totul e liniste-liniste-liniste in jurul meu"

Caspar David Friedrich

O alta pictura remarcabila este "Das Eismeer" (Marea de Gheata - imaginea de sus) care simbolizeaza prin marea inghetata in care se scufunda un vapor, pierderea sperantei a patriotiilor. In acea perioada picturiile sale se remarca prin fundal luminat si primplan intunecat.

Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin excelenta. In perioada de debut a sa, Delacroix era considerat un pictor cu o influenta daunatoare. De la "Dante si Vergiliu in Infern" - debutul artistic la Salon - pana la ultimile sale tablouri, creatia lui Delacroix este obiectul neincetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, conceptia sa referitoare la arta de a picta, precum si tehnica ii irita pe receptorii contemporani ai operelor de arta. Reactiile publicului sunt foarte violente, iar critica ii stigmatizeaza lucrarile si-l acuza de 'masacrarea mascata a picturii'.

In anul 1824, se poate privi la Salon tabloul "Macelul din Chios"(stanga). Sursa de inspiratie a tabloului este de natura istorica. In luna aprilie a anului 1822, populatia greaca din insula Chios a fost masacrata de armata Inaltei Porti, cum era numit pe atunci imperiul otoman. Hecatomba infricosatoare a cutremurat intreaga Europa. Pregatindu-si tabloul, Delacroix a scos informatii din cartea locotenentului Voutier, ofiter francez, care a luptat in randurile grecilor si a scris in anul 1823 'Amintiri din actualul razboi grecesc'. Intr-adevar, Delacroix realizeaza o revolutie in pictura. Culorile lui socheaza. Renunta la tonurile stinse ale primelor sale panze, foloseste culori noi, pure si intense: albastru cobalt, verde smarald, rosu aprins. Delacroix doreste sa exprime caracterul cutremurator al temei si cauta indelung o abordare cat mai dramatica a intregii scene. Creeaza o compozitie zguduitoare, in care reuseste sa transmita emotii diferite: resemnarea extrema din privirea barbatului cu legatura rosie pe cap, disperarea femeii cu turban, care sta la picioarele lui, caracterul nemilos al cotropitorului otoman.

Forta si tragismul tabloului se concentreaza pe chipul batranei femei in rochie rosie. Ochii ei exprima o nefericire profunda, asemanatoare celei pe care o vedem pictata in acelasi an in tabloul intitulat "Orfana in cimitir"       si care, mai mult ca sigur, a fost un studiu de pregatire a scenei macelului.

Critica se refera la acest tablou cu raceala sau doar moderat, dar Delacroix isi gaseste deja cativa aparatori, in timp ce tanara scoala romantica il ridica direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberati de sub jugul conventiilor, doresc sa dea glas liber trairilor personale. Aceasta aspiratie ii este proprie si lui Delacroix.

'Nimeni si nimic nu ma impiedica sa percep lucrurile asa cum vreu eu'

Eugène Delacroix

Totusi pictura care la marcat ca o adevarata valoare este "Libertatea conducand poporul". Actiunea se petrece la Paris, in fundal, in partea dreapta se vede catedrala Notre-Dame. Siluetele principale din prim-plan sunt despartite de restul revolutionarilor printr-un nor de fum. Eugène Delacroix reda in mod realist imbracamintea si personajele. Reprezentantul orasenilor este barbatul cu joben, imbracat in negru. In multime, in plan secund, se vede palaria in colturi a studentului de la Politehnica. Baiatul din dreapta femeii simbolizeaza copilul parizian al strazii, pe care Victor Hugo il va imortaliza mai tarziu in 'Mizerabilii' (1862) sub numele de Gavroche. In partea stanga, barbatul cu sabie si taranul de la picioarele lui simbolizeaza populatia Parisului. In felul acesta Delacroix creeaza o compozitie cu un subtext extrem de sugestiv: intregul popor se ridica impotriva despotismului.

Si totusi, realismul tuturor personajelor contrasteaza cu figura centrala a tabloului. Femeia care se catara pe varful baricadei este foarte clasica, iar imbracamintea si pozitia in care pozeaza ne trimit la modele antice. Opera nu este primita favorbil de critici. Femeia care intruchipeaza libertatea este numita de unii "precupeata".

Tabloul va fi cumparat de Ludovic Filip, noul rege al Frantei din propriile fonduri, la pretul de 3000 franci. Ulterior, tabloul va fi daruit nou-infiintatului Muzeu Luxembourg, care va expune artisti contemporani. Opera lui Delacroix va fi lasata numai pentru cateva saptamani, deoarece guvernul se teme ca amintirea sugestiva a confruntarilor de strada care l-au instaurat, poate din nou sa starneasca spiritul de protest. Abia in anul 1855, cu ocazia Expozitiei Mondiale, publicul va putea in sfarsit sa admire capodopera lui Delacroix.

Aceasta este probabil opera romantica cea mai cunoscuta.

"Cautarea de exotic, de neprimitor si de salbatic va reprezenta o alta caracteristica fundamentala a romantismului. Exprimarea senzatiilor extreme, paradisurile artificiale si naturaletea in aspectul sau rudimentar, lansarea in 'aventuri' si imbarcarea in nave cu destinatia polilor, de exemplu, i-au inspirat pe anumiti artisti ai romantismului. Pictorul engelz William Turner a reflectat acest spirit in opere precum Furtuna pe mare unde aparitia unui fenomen natural este folosit pentru atingerea sentimentelor mentionate mai sus.