Construirea opiniei publice. Rolul Mass-Media

D. Teoria "Spirala tacerii"

Elisabeth Noelle-Neumann a formulat, in 1974, ipoteza "spirala tacerii", in efortul de a intelege rezultatul alegerilor din 1965 din Germania, castigate de Partidul Crestin Democrat. Teoria "spirala tacerii" sustine ca persoanele care percep ca sunt in minoritate resimt o presiune din partea celorlalti, se asociaza opiniei majoritare sau tac, nu isi exprima propriile opinii. Aceasta teorie aserteaza ca in societatile democratice in care opiniile sunt diseminate prin mass-media "punctele de vedere percepute ca fiind minoritare vor fi excluse de catre o tendinta tot mai puternica de autocenzura, astfel ca opiniile majoritare dobandesc o atentie crescuta si o legitimare in randul maselor". Conform acestei teorii, deci, in formarea opiniei publice se face apel la o serie de procese psihosociale: diseminarea opiniilor in societate (proces prin care mass-media intervine ca factor de schimbare a opiniilor, atitudinilor si comportamentelor), perceptia climatului opiniei, autocenzura.

Teoria "spirala tacerii" se bazeaza pe patru premise diferite, la care se adauga o a cincea, care se refera la asocierea primelor patru: a) societatea face uz de amenintarea cu izolarea fata de indivizii devianti; b) indivizii simt permanent teama de izolare; c) din teama de izolare, indivizii incearca permanent sa estimeze care este climatul opiniei; d) rezultatul estimarii le influenteaza comportamentul, mai ales in public, in special prin manifestarea sau ascunderea unor opinii (prin exprimare verbala sau tacere). Asadar, aceasta teorie prevede:"Daca o persoana crede ca propria opinie coincide cu opiniile aflate in declin, este mai putin inclinata sa o exprime public. Drept rezultat, opiniile percepute drept dominante devin si mai puternice, in timp ce declinul celorlalte se accentueaza".

In formarea opiniei, influenta mass-media este extrem de importanta si potrivit acestei teorii. Cum bine precizeaza Septimiu Chelcea, oamenii observa mediul lor de viata cu ajutorul a "doua perechi de ochelari: ochelarii proprii si ochelarii mass-media. Pentru ca experienta proprie (observarea directa) are limite spatio-temporale, ramane de neocolit apelul la observatia indirecta, la ochelarii mass-media". In unele cazuri, informatiile din mass media sunt cele mai importante, daca nu singurele de care beneficiaza publicul. Iata un caz revelator! La intrebarea "Dumneavoastra, personal, cunoasteti un caz de coruptie, altul decat cele care au aparut in mass-media?", pusa intr-un sondaj realizat de Metro Media Transilvania in 2002, doar 12% dintre cei chestionati au raspuns afirmativ: adesea vedem, deci, nu ceea ce avem inaintea ochilor, ci ceea ce mass-media ne arata.

E. Teoria - "Paza la bariera"

Aceasta teorie vizeaza "influenta preluarii in mass-media a rezultatelor sondajelor de opinie publica". Ea se fondeaza pe asumptia ca orice material prezentat pentru publicare in mass-media trece printr-un proces de gatekeeping, de acceptare sau de respingere de catre gatekeeperi, a caror selectie se face pe baza urmatoarelor criterii: a) prestigiul institutelor de sondare a opiniei publice. In preajma alegerilor electorale, de pilda, apar institute obscure, a caror prezenta poate indica o tendinta de manipulare. Nu este cazul institutelor recunoscute deja in Romania: CURS (Centrul de Sociologie Urbana si Regionala), Metro Media Transilvania, CSOP, IRSOP; b) importanta problemei sociale care a generat curentele de opinie puse in evidenta prin sondaj. Cand apar in mass-media date din sondaje pe probleme putin semnificative, putem sa ne punem intrebarea daca nu cumva este vorba despre o incercare de manipulare; c) claritatea curentelor de opinie puse in evidenta prin sondajele de opinie.face ca datele sa fie preluate in mass-media. Daca sunt preluate date care doar aproximeaza o distributie normala a raspunsurilor, avem temei sa ne indoim de buna-credinta sau de competenta gatekeeper-ilor; d) proximitatea, apropierea dintre datele sondajelor de opinie publica si importanta pe care o acorda oamenii problemelor puse in discutie; e) consonanta: mai curand sunt preluate in mass-media rezultatele sondajelor care sunt conforme cu asteptarile si stereotipurile cetatenilor decat rezultatele unui sondaj care le contrazic; f) continuitatea datelor influenteaza decizia de a fi preluate in presa: efectuarea sondajelor pe aceleasi probleme sociale, cu o anumita periodicitate, mareste sansa de a fi incluse in fluxul mass-media; g) necesitatea ca rezultatele sondajelor sa se incadreze firesc in ansamblul comunicarii; h) valorile socio-culturale ale societatii si gatekeeper-ilor influenteaza decizia de includere in mass-media a rezultatelor obtinute in sondarea opiniei publice.

Ce se poate spune, deocamdata, despre presa romaneasca? Faptul ca aceasta inca preia "selectiv" datele din sondajele de opinie publica, adica: reformuleaza intrebarile, comenteaza numai unele variante de raspuns, schimba uneori sensul datelor, incadrandu-le diferit, dand preferinta aspectelor negative. Cu un cuvant, nu de putine ori presa manipuleaza!

Relatia dintre sondajele de opinie si presa trebuie sa ia in calcul diferentele dintre ele. Conform lui Everett Carl Ladd, presa presupune o informare rapida, aloca un spatiu restrans materialelor publicate, formuleaza concluzii ferme si este permanent in cautare de informatii noi. Prin contrast, culegerea informatiilor in sondajele de opinie publica se desfasoara pe o durata relativ lunga( de pana la doua saptamani) si publicarea in presa a rezultatelor intarzie. Apoi, datele din sondajele de opinie publica au un anumit grad de incertitudine. Dar, daca specialistii in sondarea opiniei sunt primii care se indoiesc de rezultatele investigatiei lor, ziaristii se pronunta intotdeauna cu certitudine. In fine, ceea ce pentru un ziarist poate sa apara ca ceva banal, de pilda, mentinerea la cote inalte a increderii in unele instuitutii ale statului (biserica, armata), pentru cercetatorii mentalitatilor, opiniilor si atitudinilor sociale poate sa constituie un fapt extrem de interesant. Ziaristul urmareste noutatea, ceea ce socheaza; omul de stiinta cauta sa afle ceea ce este constant, repetabil, previzibil.

In ce consta, propriu-zis, influenta sondajelor de opinie asupra publicului Despre o asemenea influenta nu se poate vorbi decat in cazul in care acestea sunt preluate in mass-media sau intra in discursul oamenilor politici. Aceasta intrucat sondajele de opinie publica nu ajung direct in constiinta publica: semnificatia lor depinde in intregime de insertia lor in cadrul mass-media si al discursului elitelor. Numai ca, asa cum precizeaza Barry Sussman, "liderii politici, de obicei, ignora rezultatele sondajelor de opinie care nu aduc informatii despre scopurile lor politice". Tot asa, cand opinia publica nu convine intereselor elitelor, acestea au capacitatea de a ignora sondajele de opinie. Ne putem, totusi, intreba: de unde stiu elitele politice care este problema maselor intr-o problema de interes public? De la elitele non-guvernamentale, din informatiile transmise de experti (consilieri, de pilda), or prin consultarea grupurilor de interese (de pilda, in Romania, prin intermediul negocierilor dintre guvern, sindicate si patronat: se presupune ca sindicatele si patronatul ar transmite oficialitatilor opinia unor grupuri aflate in competitie; astfel s-ar putea afla care este starea opiniei publice). Desigur, se adauga mass-media, care transmite informatii atat guvernului, cat si publicului, societatii civile. Se considera adesea ca opiniile editorialistilor ar reprezenta opinia publica ("confuzia jurnalistica"). Apoi, nu pot fi neglijate aprecierile facute de reprezentantii desemnati in alegerile electorale: parlamentari, primari, consilieri etc., adevarate repere ale opiniei publice pentru elitele guvernamentale. In fine, publicul: scrisorile adresate factorilor puterii politice, telefoanele puse la dispozitie de catre oficialitati, publicului, ca si sondajele de opinie publica.

Cum se aplica teoriile (prezentate deja) vizand influenta mass-media asupra opiniilor, atitudinilor si comportamentelor?

Teoria "glontului magic", se pare ca ramane valabila in situatii paradoxale. De pilda, cazul relatat deja -privitor la ascensiunea unui lider extremist, precum C.V.Tudor, in alegerile prezidentiale, turul II, din anul 2000. In cazul teoriei vizand "fluxul comunicarii in doua trepte", in atributiile liderilor de opinie, in cazul preluarii de catre mass-media a rezultatelor sondajelor de opinie publica, s-ar cuveni sa intre lamurirea notiunilor prea putin familiare publicului larg, precum "marja de eroare", "nivel de incredere", "esantion", "sondaj de opinie" etc. Furnizorrii de opinie , avand o cultura sociologica adecvata, ar putea atrage atentia asupra importantei trendului si a comparatiei cu rezultatele sondajelor de opinie publica realizate in aceeasi perioada in alte tari. Liderii de opinie, in acest caz, ar trebui sa releve ca o deplasare in sus sau in jos cu doua sau trei procente a increderii in liderii politici, in general, a opiniilor nu inseamna o schimbare reala, data fiind marja de eroare pe plan mondial (de +/-3%) a sondajelor de opinie.

In cele mai multe cazuri, teoria "stabilirea ordinii de zi" ofera o explicatie satisfacatoare procesului de influentare exercitat prin preluarea de catre mass-media a sodajelor de opinie publica. Daca in presa sunt preluate rezultatele unui asemenea sondaj, de pilda cu referire la coruptie, oamenii, chiar daca se vor raporta diferit la aceasta problema, se vor gandi la acest fenomen si vor discuta despre el. Desigur, aici isi poate face loc si manipularea, de pilda, prin preluarea si difuzarea rezultatului unui asa-zis sondaj de opinie publica pe o pseudoproblema (care abate, de fapt, atentia de la problemele reale). Si teoria "spirala tacerii" are aplicatie in problema influentei sondajelor de opinie asupra publicului. In barometrele de opinie publica efectuate trimestrial in Romania, la intrebarea "Cata incredere aveti in urmatoarele institutii?"(se arata lista), Biserica s-a plasat totdeauna pe locul intai, cu procente variind intre 76%, in 1997, decembrie, si 88% -in mai 1998. Rezultatele Barometrului de opinie publica au fost publicate pe prima pagina a cotidienelor centrale. Oamenii au aflat care este opinia majoritara. Conform acestei teorii, ei se vor asocia opiniei dominante si aceasta va deveni si mai puternica. In lucrarea amintita, Septimiu Chelcea aminteste si in legatura cu asa-numitul "efect de regrupare in jurul invingatorului" (sau in jurul invinsului). Intre teoria "spirala tacerii" si efectele de regrupare exista, fireste, asemanari, fiind vizat acelasi proces de emergenta a opiniei publice prin sporirea continua a numarului celor care se asociaza opiniei majoritare. Exista insa si diferente, semnalate chiar de catre Elisabeth Neumann: 1. Motivatia asocierii, in cazul teoriei "spirala tacerii", este data de teama de a nu fi izolat, in timp ce efectul de regrupare in jurul invingatorului se bazeaza pe tendinta de conformare; 2. Timpul alocat pentru asociere este si el diferit: "spirala tacerii" presupune o perioada de timp mai mare pentru ca opinia majoritara sa devina si mai dominanta (crestere graduala), spre deosebire de "efectul regruparii in jurul invingatorului", care se refera la trecerea brusca de la o pozitie la alta. In plus, precum subliniaza Edward Barnays, "efectul bandwagon , al regruparii in jurul invingatorului, poate opera intr-o maniera negativa, prin inhibarea cursului normal al luarii unei decizii democratice".