Cultura media si "animalul media"

Cultura media si "animalul media"

"Devenim ceea ce percepem." (Mc Luhan)

Sub pecetea epocii confuze pe care o traversam, dealtfel generatoarea avalanselor angoaselor postmodernitatii, "hibridizarea culturala a omului global" (Zygmunt Bauman) nu mai apare ca o falsa alarma in contextul proliferarii haotice a "comunicarii mediate". Mai ales ca noi purtam o "dubla ereditate", codul cultural fiind, in descendenta opiniei lui Edgar Morin, echivalentul sociologic al codului genetic. Si daca influenta asupra "stocului erediatar" nu poate fi negata, este indiscutabil faptul ca substitutia nici nu poate fi gandita, chiar daca ne indreptam spre o unica civilizatie - world culture.

In pofida uriasei audiente, a bombardamentului informational ce sufoca Planeta, mijloacele de comunicare in masa "fabrica" non-comunicare. "Feed-back-ul e anemic, interactiunea comunicativa slabeste pe masura ce ne instalam, deloc confortabil, in Evul Media". Fenomenul mediatic, deschizand accesul "la lume", transforma realitatea in "fenomen discursiv", fabulatoriu, scenarizat, spectacularizat. Rachieru specifica faptul ca nimeni nu ar putea nega rolul media in fortificarea modernitatii, devenind astazi, in lumea simultaneitatii, mediu de existenta ce modeleaza organizarea sociala si confisca hedonistic cotidianul, punand in joc exersatele tactici ale seductiei. Observa ca suprainformarea coexista cu dezinformarea, ca intinse zone de "subdezvoltare comunicationala" rezista prin distributia inegala a puterii si a resurselor, sau ca difuzarea, chiar planetara fiind prin globalizarea pietelor, asculta orbeste, odata cu cresterea presiunii competitionale, de logica vitezei si a profitului.

Fenomenul mediatic intra, asadar, in cursa frenetica a consumului, bucurandu-se de o larga penetranta si adresabilitate. Media devine insa comerciala, epidermica si "culinaristica", propunand - pe suportul hightech - un suvoi de modele si imagini-ghid, sfarsind prin a infantiliza publicul, indobitocit prin soap-operas si publicitate stupida. Adrian Rachieru face o succinta enumerare a viziunilor unor cunoscuti analisti ai fenomenului media: "Daca Terry Eagleton visa la o improbabila cruciada morala, Jean Baudrillard nu ezita sa observe ca, fantasmatica azi, comunicarea este victima unui exces de comunicare. Insa cultura comerciala il ingrijora pe Leavis inca in anii 30, dand tonul preocuparilor de Cultural Studies prin grupul din jurul revistei Scrutiny". Din pacate, conchide Rachieru, globalizarea mediatica, plonjand in simultaneism, nu inseamna si receptarea unei "societati comunicative", iar "animalul media" (omul terminal) este o "masina de privit", captiv al culturii media, de rang mediu si extensie planetara, televizorul fiind medium-ul predilect intr-un univers "dilatat". S-ar parea ca C. W. Mills nu s-a inselat cand anunta, cumva profetic: "istoria care il afecteaza in prezent pe fiecare om este istoria mondiala". Si daca sub trend-ul mondializarii difuzarea este, inevitabil, supranationala (civilizatia fiind, astfel, o expansiune exterioara a culturii), comunicarea globala ne face partasi la un insidios necolonialism cultural (Michel de Certeau), sincronizarea insemnand un cosmopolitanism ieftin, pagubos si culturaliceste alienant.

Rachieru lanseaza ipoteza unei culturi globale, sustinand ca exista, neindoielnic, evenimente mediatice cu impact emotional la scara Planetei si elite "infidele" care circula in lume afisand o "identitate cosmopolita", amenintandu-ne - pe fundalul relativismului dizolvant al postmodernismului - cu uniformizarea si insecuritatea. Globalizarea marginalizeaza doua treimi din populatia lumii iar civilizatia noastra, departe de a fi "un tot", pare frisonata de intrebari nelinistitoare. Cine gestioneaza procesul si care ar fi costurile globalizarii? A scapat de sub control sub presiunea "fortelor anonime", instaurand "noua dezordine mondiala" (sintagma lui Kenneth Jowitt). Incertitudinile de azi, in acumulare galopanta, intra in conflict cu globalismul visator, favorizand tocmai dezinsertia, dezorientarea, adica dizolvarea lumii reale sub promisiunea "transparentizarii" intr-un univers fantasmatic. O lume parcelata care stimuleaza iresponsabil reflexul consumerist. Societatea de consum isi seduce clientii si inventeaza exponential trebuinte, cultura insasi devenind o cultura de piata.

Timpul scurt este "cea mai inselatoare dintre durate", iar epoca noastra, incapabila de a-si gestiona crizele, inainteaza orbeste in viitor si se confrunta dramatic cu ceea ce s-a numit "guvernanta problemelor globale". Globalismul civilizatiei si varietatea culturilor, ramanand "marea sursa a identitatii", suporta relatia tensionala, divergenta, dintre mondializare si localizare (atomizare). Omenirea se "sparge" in grupuri si regiuni, departe de a-si defini obiectivele si de a-si castiga coerenta unei strategii pe termen lung care sa-i ofere identitate si sens.

"Intr-o epoca fluida, singurul sens globalizant pare a fi uniformizarea consumului" . "Prinsa" in navodul retelelor informatice, tehnice, financiare si comunicationale, omenirea a constientizat puterea mass media, iar productia de mesaje a devenit o adevarata industrie culturala. Daca media a remodelat societatea si sensibilitatea generatiilor transformand comunicarea intr-un "fenomen de civilizatie totala" , si celelalte media de redefinesc brutal in raport cu televiziunea. Deoarece dictatura audiovizualului in societatea mediatica, locuind in paienjenisul multimedial, este o evidenta, saltul de la logocentrism la imagocentrism inseamna accesul la un limbaj universal, placat pe fundamentalismul pietei. Leo Bogart, inca din 1956, avertiza ca expansiunea televiziunii (teletropismul) inseamna si invazia culturii "de mijloc". Microbul televiziunii generalizeaza "sindromul de duminica" (G. Friedman) si ne invita in "societatea de spectacol" (Guy Debord). Dar spectacolul mediatic, sub aparenta omogenizarii, ne condamna la sedentarizare. Cultura media se dovedeste un eficient agent al globalizarii , cu observatia ca ea promoveaza si incurajeaza "subcultura fara frontiere". Daca piata devine instanta suprema si discutia se poarta doar in termeni de audienta (rating), garantand succesul comercial, degradarea gustului public prin invazia divertismentului este o consecinta inevitabila. Mai mult, televizorul - afirma acuzator Bourdieu - este o forma pernicioasa de violenta simbolica.

Sub umbrela universalului, prin transferabilitate si accesibilitate, cultura media pare a submina nevoia de apartenenta (protejand identitatea). Rachieru concluzioneaza in eseul sau ca globalizarea mediatica , ca "industrializare secunda", inseamna chiar intoarcerea la tribalism dintr-un anume punct de vedere. "Satul planetar", anuntat profetic de McLuhan s-a ivit si rolul media a fost decisiv. Asadar, mass media nu reprezinta doar un vehicul cultural, ci chiar produc o noua cultura. Se ridica intrebarea daca aceasta va inlocui, totusi, Cultura.