Mass-media si politicul

Mass-media si politicul

In ultimele doua decenii, viata politica, in Europa, a cunoscut o serie de schimbari, atat in democratiile cu traditie cat si in societatile care au facut trecerea de la sistemele totalitare, dupa anii 1990. Multe dintre acestea se datoreaza influentelor tot mai puternice a mass-media in sfera politica.

Aceasta realitate contemporana este remarcata de cercetatorul francez Remy Rieffel, care afirma intr-o lucrare recenta : "Desi politica nu se limiteaza la arta de a comunica si la efectul mediatic, nu este mai putin adevarat ca multe decizii luate de guvernanti sunt astazi tributare modului in care le vor comenta mijloacele de comunicare in masa Relatia dinte mass-media si viata politica este deci un factor important pentru intelegerea mizelor legate de evolutia democratiilor contemporane" (Rieffel, 2008, p.11). In primul rand, dezvoltarea fara precedent in istoria media a televiziunii, dupa anii 1960, a dus la inlocuirea modelului traditional de comunicare directa, in spatiul public, dintre politicieni si cetateni cu "modelul marketing" al comunicarii, preluat din SUA.

In esenta sa, "modelul marketing" presupune ca actorii politici sa fie pregatiti de catre specialisti in relatii publice si comunicare pentru a avea o prestatie mediatica cat mai convingatoare. In discursul politic, azi preponderent mediatizat, accentul cade pe argumentele de ordin emotional in detrimentul celor rationale. Campaniile politice, indeosebi cele electorale, sunt concepute, de aceiasi specialisti, dupa modelul publicitatii comerciale, prin segmentarea pietei electorale in publicuri-tinta, in functie de parametrii demo-socio- psihografici (varsta, loc de rezidenta, nivel de educatie, ocupatie, nivel economic, clasa sociala etc.). Publicitatea politica este realizata, de asemenea, dupa principiile celei comerciale, utilizand aceleasi suporturi media si strategii de persuasiune. In aceasta situatie, imaginea politicianului este promovata in acelasi mod cu cea a produselor sau marcilor.

In mod firesc, aceste transformari au determinat o reinnoire a genurilor si formatelor jurnalistice, indeosebi in media audio-vizuala : talk-show-ul politic, emisiuni interactive cu teme politice, emisiuni de comentariu si analiza politica in care sunt invitati asa-numitii experti - analisti politici, sociologi s.a. Jean Mouchon (apud Rieffel, 2008 p.13) distinge trei modele televizuale ale comunicarii politice : modelul constrangator , in care mediatorul si personajul politic sunt omniprezenti, publicul aproape absent iar comunicarea consta in intrebarile jurnalistului si raspunsurile invitatului; modelul agorei, in care politicianul se confrunta atat cu jurnalistii cat si cu simpli cetateni, care pot sa ii puna intrebari dar nu au posibilitatea sa continue dialogul; modelul interactiv presupune ca publicul sa fie pus in legatura direct si pentru mai mult timp cu oamenii politici cei mai importanti.

Astfel, "modelul marketing" de comunicare politica a determinat numeroase schimbari in comportamentul oamenilor politici si in relatiile lor cu mass-media. Acestia utilizeaza noi tehnici de persuasiune, precum : personalizarea interventiilor, tehnica ce consta in accentuarea anumitor aspecte ce tin de personalitatea respectivului, de aspectul sau fizic, de mediul familial, hobby-uri etc.; elaborarea si utilizarea unor strategii de media planning pentru imbunatatirea imaginii, respectiv alegerea unor anumite tipuri de media si a anumitor canale ( publicatii, posturi de radio, TV) in care se programeaza interventiile; teatralizarea functioneaza impreuna cu personalizarea si evidentiaza faptul ca politicienii si-au asumat roluri de adevarati actori, intr-o dramaturgie si scenografie atent construite cu ajutorul unor specialisti, care ii invata sa arate bine pe micul ecran, cum sa vorbeasca, cand si cum sa rosteaca fraze care vor retine atentia, precum si alte strategii de media training. De asemenea, modificarea retoricii politice consta in inlocuirea artei oratorice traditionale, odinioara apanajul marilor politicieni, cu interventii calibrate in functie de necesitatile comunicarii media. Drept consecinta, discursurile si interventiile politice sunt construite conform unei logici mediatice, indeosebi televizuala, in care primeaza, pe de o parte argumentele emotionale, urmarind seductia receptorilor iar pe de alta parte, elementele vizuale - de la infatisarea fizica, element care poate oferi carisma personajului politic, gesticulatie si alte mijloace de comunicare nonverbala, pana la obiectele si simbolurile vizuale utilizate in campanie. Sondajele de opinie sunt instrumente de care tin cont si pe care le utilizeaza politicienii, deoarece ii constrang sa tina cont de rezultatele acestora. Practica generalizata a sondajelor de opinie este strans legata de evolutia moderna a media, totodata ele fac necesara prezenta constanta a oamenilor politici in media si duc la o "tehnicizare" a politicii, precum si la existenta unor noi specialisti utilizati de media (sociologi, psihologi, analisti).

Toate aceste fenomene au dus la redefinirea politicii conform standardelor mediatice iar viata politica se desfasoara tot mai mult in aria publicitatii si a marketingului, conchide Rieffel (2008, p.18).