ROMANII SI TELEVIZIUNEA

Romanii si televiziunea

Nevoia de siguranta

Societatea romaneasca a trait dupa 1989 sub semnul incertitudinii.

Procesul de decomunizare a societatii romanesti a fost extrem de dificil. Fiecare zi insemna negarea celei precedente. Fiecare ora putea aduce schimbari majore in mersul societatii in ansamblu dar si in traiectoria personala a membrilor sai.

Dupa o perioada indelungata in care lucrurile se schimbau imperceptibil, in care, odata intrat pe un fagas, drumul individual suferea devieri minore, in care scoala, acoperisul deasupra capului si locul de munca erau asigurate de stat, fiind prin aceasta sigure si putin susceptibile de a crea surprize si, prin urmare, drame la nivel individual, oamenii s-au vazut intrati (mai mult fara voie, sau, ca sa fiu mai exact, fara constientizarea adevaratei dimensiuni a revolutiei pe care au sustinut-o) intr-o epoca a schimbarilor, uneori radicale, ale reperelor care reprezentau inainte puncte fixe de raportare. Pe plan economic, social si al mentalitatii, toate lucrurile au devenit fluide. Oamenii au inceput sa simta cum li se scurg printre degete toate acele elemente de care erau inainte atat de siguri.

Incet, viata individului a inceput sa depinda din ce in ce mai mult de variabile care nu mai puteau fi controlate. Si daca, inainte, aceste variabile depindeau de un atotputernic dar extrem de greu schimbator sistem politic, acum, aceleasi variabile isi pierd treptat orice contact cu logica simpla, a cetateanului de pe strada. Sondajele de opinie au aratat ca cea mai prezenta este nesiguranta, teama de ziua de maine, de schimbarile neprevazute care ar putea schimba radical viata fiecaruia dintre noi. Ne temem de boli si de preturi, de razboaie si de somaj, adica exact de acele lucruri care depind intr-o masura atat de mica de noi dar ale caror efecte sunt atat de devastatoare pentru echilibrul interior.

Intrebati daca siar dori un serviciu stabil dar cu salariu mic sau unul care sa le aduca venituri mari dar incert ca durata, cei mai multi romani ar alege prima varianta. Dorinta de siguranta este mai mare decat teama de saracie. Omul are senzatia ca, oricat de rea ar fi situatia, se poate obisnui cu ea, ii poate face fata atit timp cit nu sufera modificari bruste.

Nevoia aceasta de stabilitate a fost pe undeva satisfacuta de televiziune. Cu caracterul ei usor conservator, cu programele ei care se schimbau de doua ori pe an intr-o proportie insignifianta televiziune a devenit unul dintre factorii de echilibru, unul dintre reperele fixe ale romanilor.

Televiziunea a devenit un elemente previzibil. Toti stim ca la ora X incepe serialul nostru preferat, ca la ora Y incep stirile. Chiar daca viata noastra este total bulverasta intr-o zi, televiziunea ramane imperturbabila iar telenovela incepe fix la aceeasi ora ca si ieri. Senzatia de familiar, de obisnuit, de siguranta ii face pe oameni sa astepte cu nerabdare intoarcerea acasa si deschiderea televizorului. Reintalnirea cu personajele cunoscute care n-au facut nimic de ieri pana azi, in absenta ta, cu rubrica meteo care este difuzata mereu la sfarsitul buletinelor de stiri, cu talk-show-rile care te asteapta ca sa-ti dezvaluie ce mai e nou si la ce te poti astepta maine, este asteptata de mai toti romanii. Esti acasa.

Te simti printre lucrurile cu care te-ai obisnuit, printre oamenii pe care ai senzatia ca ii cunosti si orice schimbare este anuntata din timp cu surle si trambite ca sa nu te ia prin surprindere. Va dati seama ce linistiti ar fi romanii daca ar fi siguri ca-si vor regasi a doua zi locul de munca, asa cum sunt siguri ca-l vor revedea pe Marius Tuca a doua seara la televizor ? Daca ar sti ca-si vor primi salariile pe 15 ale lunii, asa cum telenovela incepe la ora 17 si 15 minute ?

Daca ar observa ca aceste salarii ar creste asa cum creste durata unui talk-show, numai pentru ca ei, telespectatorii, doresc mai mult ?

Sursa de informatii

Televiziunea ramane cea mai importanta sursa de informatii. Marea

majoritatea a romanilor afla despre lucrurile care-I intereseaza de la televizor.

De la cursul dolarului pana la cantitatea de zapada ce se va asterne, de la cuantumul noului salariu minim pe economie pana la marca noii masini pe care si-a cumparat-o o vedeta, televziunea iti ofera toate informatiile de care ai sau ti se pare ca ai nevoie. De la o epoca in care informatia era de doua feluri: oficiala sau sub forma de zvon, am trecut intr-o era a informatiei care circula libera, prin intermediul mass-media. Totul se poate afla si totul este din surse sigure, nemaiexistand acea nesiguranta care insotea zvonurile. Informatiile se repeta, exista reluari ale emisiunilor si, informatiile importante sunt reluate si imbogatite la intervale scurte de timp, astfel incat nu le poti rata. Cu singura conditie de a privi programele televiziunii. Daca este adevarat ca televizunea este cea care iti poate transmite informatiile vitale pentru viata ta, tot atat de adevarat este si faptul ca se naste astfel o dependenta de acest mediu de comunicare, de valorile pe care acesta le impartaseste si de criteriile in baza carora unele informatii sunt transmise si altele nu.

Asa cum spuneam, este imposibil sa transmiti o informatie pura, adica lipsita de orice elemente care sa nu o pozitioneze cumva in sistemul

informational deja existent. Cu alte cuvinte, e practic imposibil sa dai telespectatorului o informatie fara ca ea sa contina si instructiunile de folosire. Mai mult, insiruirea informatiilor in anumite secvente duce la construirea de succesiuni logice, usor de asimilat de telespectatori si usor de reprodus. Astfel, o informatie intr-un anumit ambalaj va fi reprodusa la nevoie de telespectator, cel mai probabil, in acelasi ambalaj.

Informatia inseamna putere. Asta au invatat-o si cei care gestioneaza

informatia si multi dintre cei care o primesc. Un om cu multe informatii este un om mai greu de influentat. Este un om care poate poate prevedea pericolele si care poate lua mai usor decizii. Este un om care isi poate controla viata. De aceea, este perfect explicabila fascinatia fata de acea sursa de informatii, fata de cea care ne transfera din puterea ei, transmitandu-ne o parte (nu stim niciodata cat de mare) din informatiile pe care le obtine.

Televiziunea este categoric un fenomen. Dar, spre deosebire de un

fenomen natural care se produce, provoaca pagube si apoi dispare, televiziunea este un fenomen in continua desfasurare si progres. Este un fenomen care se autocreeaza. S-a produs, a influentat societatea, societatea a influentat fenomenul, care s-a modificat, a reinfluentat societatea si asa mai departe, ca un bulgare de zapada. Astazi e greu sa ne dam seama cine pe cine influenteaza mai mult: televiziunea societatea sau invers ? Multi considera ca, fiind parte integranta a societatii, televiziunea nu poate exercita un efect de schimbare asupra acesteia decat concomitent cu modificarea principiilor dupa care ea insasi actioneaza. Ca televiziunea este doar o oglinda care trebuie sa reflecte ceea ce societatea arata. Ca, in fapt, televiziunea nu este decat societatea redusa la dimensiunea unei cutii. Mi-e greu sa fiu de acord cu acest lucru. Privind strict momentul de fata, putem spune cu precizie ca televiziunea este o creatie a societatii ? Eu as inclina mai mult spre a doua varianta. Eu cred ca televiziunea a devenit un organ aparte, un supraorgan care controleaza, in primul rand, prin importanta pe care i-o dau oamenii, tot ce se intampla in restul organismului.

Incet, incet, televiziunea a devenit un pol in jurul caruia se invart celelalte sectoare ale existentei societatii. Este inteleptul satului la scara planetara. Nu exista nici un exemplu in istoria omenirii de creatie a societatii care sa ajunga sa controleze intr-o asemenea masura modificarile prin care trece insasi societatea.

Sigur ca se poate argumenta ca inventarea bombei nucleare a schimbat profund relatiile dintre state si, implicit, perceptia asupra universului cunoscut. Dar bomba nucleara este pentru multi o notiune abstracta. Ironic, multi au vazut cum arata o astfel de bomba din imaginile difuzate la televizor.

Societatea isi trimite reprezentantii (alesi de cele mai multe ori pe criterii subiective si gresite) sa construiasca un organism ce poate fi folosit in evolutia acelei societati. Un organism prin care societatea sa-si exercite controlul asupra ei. Un instrument prin care societatea sa perpetueze ceea ce are bun si sa elimine ceea ce are rau, un instrument de autodecantare. Dar organismul nou creat are o viata a lui si, brusc, capata constiinta propriei valori, a rolului pe care il poate juca si al mijloacelor care ii stau la dispozitie pentru a-l juca. Isi ia rolul in serios si decide ca influenta pe care a capatat-o s-a datorat in primul rand adevarului pe care il detine si pe care, cu marinimie, il impartaseste oamenilor. De aici pana la a avea pretentia ca este cel chemat sa aduca ordine in societatea moderna nu este decat un pas. Pe care televiziunea a inceput sa-l faca din ce in ce mai des.

Sigur ca, privind obiectiv, televiziunea are o influenta atat de mare mai ales pentru ca oamenii sunt atat de dornici de a pasa altora responsabilitatile: de a gandi, de a trage concluzii, de a decide.

Televizunea este o super putere

Pasiune, care a pus stapanire pe aproape intreaga populatie terestra. Nu este un simplu fenomen care ne afecteaza viata cateva minute sau zile ci este o pasiune care ne controleaza modul de a gandi si de a reactiona. Practic, majoritatea pasiunilor sunt acum intermediate prin televiziune. Este un fel de pasiunea pasiunilor. Deschizi televizorul si interesul tau special pentru un subiect sau lucru este satisfacut. Este cunoscut faptul ca numarul tinerelor care se inscriu la gimnastica creste sensibil dupa Olimpiade. Ca apetitul pentru muzica este stimulat de numarul crescand al canalelor specializate care te invata cum sa-ti placa un anumit gen.

Ar fi nedrept sa nu privim activitatea televiziunii si prin prisma ajutorului pe care il da telespectatorului in a se descurca intr-o lume din ce in ce mai confuza, guvernata de legi din ce in ce mai haotice si contradictorii.

E greu sa nu observam ca, mai ales in Romania ultimilor 10 ani,

televiziunea a fost motorul principal al unei revolutii care ne-a scapat de un

regim dictatorial, a fost cea care i-a impiedicat uneori pe conducatori sa ia decizii care ne-ar fi afectat pe toti pe termen lung sau i-a fortat sa renunte la

afaceri oneroase din care profitau numai ei, a creat in oameni convingerea ca ceva depinde si de ei.