Introducere in mass media

Introducere in mass media

Presa raspunde unor nevoi si aspiratii, clare sau difuze, ale indivizilor si colectivitatilor - fiind modelata astfel de solicitarile sau de asteptarile acestora - simultan, ea exercita o seama de influente asupra vietii sociale, modificand actiunile indivizilor si grupurilor.

Mass media a devenit , in lumea moderna a secolului XXI, un fel de centru gravitational care in raport cu care se pozitioneaza toate celelalte segmente ale societatii: sistemul cultural, economic, politic, ideologic tehnologic, sistemele si subsistemele sociale. Cei care fac presa sunt, de obicei, persoane influente, vedete sau personalitati ale vietii cultural si stiintifice.

Relatia dintre mass‑media si societate se poate pune in termeni de consecinte globale (functiile presei), de influente precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile presei). In limbajul uzual si chiar in unele lucrari de specialitate, termenul "functie" cumuleaza frecvent cele trei posibilitati enumerate mai sus. Asa cum observa Denis McQuail, aceasta notiune poate fi folosita cu sensul de "scop, de consecinta ori de cerinta sau asteptare, si poate capata si alte intelesuri"; in sfera comunicarii de masa, spre exemplu, "sintagma functia de informare a presei se poate referi la trei lucruri foarte diferite: acela ca presa incearca sa informeze oamenii (scop), acela ca oamenii afla ceva din presa (consecinta) sau acela ca presa poate sa informeze oamenii (rezultat sau asteptare)".

Astfel, expresia "functia de informare a presei" poate fi tradusa prin trei sintagme diferite:

a) drept urmare a activitatii presei, publicul este informat - functie;

b) presa are misiunea de a informa publicul - rol;

c) prin informatiile pe care le distribuie, presa influenteaza gandirea si comportamentul publicului - efect.

In primul caz, faptul ca "presa ne informeaza" apare ca o consecinta a existentei sistemului mass‑media. Aceasta consecinta deriva din functionarea globala a mass‑media (nu numai a unui segment al lor) si nu este legata in mod direct de o intentie (declarativ asumata si precis directionata), putem gasi informatii chiar si in acele mesaje care nu au ca scop principal informarea, cum ar fi filmele de divertisment, concursurile TV, programele de varietati, integramele, clipurile muzicale etc. Este evident ca presa nu ar exercita o asemenea functie daca nu ar exista, ca o premisa a acesteia, o dorinta si o cautare de informatii, ca expresie a unor necesitati elementare ale omului. Astfel, raspunzand nevoii indivizilor de a controla mediul lor imediat si deci de a sti ce se petrece in lumea in care traiesc si satisfacand aceste nevoi prin produsele pe care le ofera, mass‑media genereaza, ca o consecinta a activitatii lor, faptul ca publicul este informat. Ansamblul fenomenelor aparute in procesul satisfacerii unor nevoi poarta numele de functii. In Dictionarul de sociologie, functia este definita prin "contributia pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerinte a sistemului din care face parte, contribuind la mentinerea si dezvoltarea acestuia" .

In al doilea caz este vorba de o cerinta imperativa, presei i se atribuie, inainte chiar de exercitarea actiunii sale, misiunea, rolul de a informa. Acest lucru este considerat o obligatie a institutiilor mass‑media, ceva ce trebuie realizat, indiferent de obstacolele sau de conjuncturile concrete in care presa lucreaza. In jurul conceptiilor referitoare la rolul pe care presa trebuie sa‑l joace s‑au construit patru mari "teorii" (modele) ce au organizat, intr‑o paradigma generala, numeroasele sarcini atribuite de‑a lungul istoriei sistemelor de comunicare de masa: modelul autoritarist (bazat pe misiunea de sustinere a structurilor de putere existente), modelul totalitarist (bazat pe misiunea de mobilizare a maselor pentru indeplinirea proiectelor puterii), modelul liberal (bazat pe misiunea de a facilita accesul publicului la informatii si divertisment) si modelul serviciului public (bazat pe misiunea de a realiza educatia civica si informarea corecta).

In cel de‑al treilea caz, faptul ca activitatea presei are ca rezultat informarea indivizilor apare ca un produs imediat al functionarii unui segment al mass‑media. Aceasta inseamna ca ne confruntam cu actiunea unui ziar, canal, program, mesaj care‑i influenteaza intr‑un anumit fel pe o parte din cei care intra in contact cu el. Acest tip de actiune concreta a mass‑media poarta numele de efect. Analiza efectelor a consumat, timp de peste 50 de ani, aproape intreaga energie a cercetatorilor din domeniul comunicarii de masa: ei au stabilit ca efectele presei pot atinge nivelul cunostintelor, emotiilor, atitudinilor sau comportamentului individual; ca ele vizeaza persoana, grupul, institutiile sociale, intreaga societate sau cultura unui segment al acesteia; ca pot fi intentionate si non‑intentionate; ca actioneaza pe termen scurt sau pe termen lung etc. Efectele nu raspund in chip necesar unor nevoi generale ale indivizilor si colectivitatilor si nici nu se "justifica" prin contributii specifice la mentinerea ori la dezvoltarea sistemelor sociale. Din contra, o seama de efecte ale mass‑media au condus la fenomene nefunctionale. Astfel, unele cercetari arata ca, in urma expunerii tinerilor la programe TV ori la filme excesiv de violente, poate creste tendinta acestora spre un comportament agresiv si asocial; la fel, unele studii sustin ca audientele pot fi manipulate prin difuzarea, la scurt timp inaintea alegerilor, a unor informatii privind viata privata a unui candidat etc.

Prezentarea de mai sus releva faptul ca intre rol (misiune, derivata dintr‑un proiect global, la limita dintr‑o filosofie social‑politica), functie (consecinta, conturata in urma corelarii dintre nevoile societatii si oferta mass‑media) si efect (forma de influentare, datorata unei actiuni determinate a mass‑media), distanta conceptuala este mai mult decat evidenta. Deoarece mentinerea ambiguitatii si folosirea inadecvata a acestor termeni poate genera confuzii si interpretari hibride, se doreste ca acele persoane care se considera specialisti mass‑media sa utilizeze notiunile de fata cu precautie si cu respect pentru semnificatia lor exacta.