Jurnal de practica - Prima TV

Jurnal de practica - Prima TV

Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii

Ultima zi la Prima TV

Ultima mea zi la Prima TV. Si scriu jurnalul de practica de la un calculator din redactie. Deja totul mi se pare atat de familiar, ma simt ca si cand as veni aici de 5 ani.

Dupa trei saptamani de stat printre reporteri, operatori, editori, soferi, make-up artisti, stilisti, cei care se ocupa de garderoba sau chiar femeile de serviciu de la Prima, am reusit sa simt pe pielea mea cam ce inseamna sa lucrezi la stiri in televiziune. Chiar daca ai idee despre ce e vorba intr-un departament de stiri, nimic nu se compara cu a trai fizic printre oamenii stirilor, a te simti asemenea lor.

La filmari

Imi amintesc ca in prima zi cand am ajuns in sediul Prima TV a trebuit sa plec la filmare dupa      numai un sfert de ora. Nu mai facusem asta niciodata, dar mi se parea atat de normal. Mi-am dat seama atunci ca munca de reporter intra pe lista mea de lucruri preferate.

In total, am fost la aproximativ 12 filmari - din cate imi amintesc, cu sapte echipe diferite:

- la spitalul Marie Curie, pentru un reportaj despre lipsa unui computer tomograf(CT) in incinta spitalului, absolut indispensabil, mai ales pentru copiii care sosesc la urgente;

- la Stefanesti, cand au luat sfarsit alegerile castigate de Anghel Rababoc, candidatul PNG, am fost sa luam pulsul, sa vedem daca vor mai fi si alte scandaluri.

- la Directia Politiei Rutiere (Biroul Politiei Rutiere Autostrazi), pentru o stire in care se punea accentul pe nesiguranta autostrazilor din Romania in comparatie cu cele din Ungaria.

- la Muzeul Satului, unde se deschidea targul de mestesugari;

- la Primaria Capitalei, unde s-a ales viceprimarul Bucurestiului, Razvan Murgeanu.

- la un liceu (am uitat care) in a doua zi de bac;

- la Politia Capitalei/Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, pentru un sincron cu seful politiei;

- la Izvorani, la noua baza sportiva, unde erau asteptati gimnastii si judacanii sa isi ridice costumatia pentru Jocurile Olimpice;

- la o fabrica unde se preconiza ca ar fi un incendiu, dar in final arsesera doar niste gunoaie;

- la statia de metrou Piata Unirii 2, unde s-au luat voxuri si sincroane despre caldura din mijloacele de transport;

- la Directia Nationala Anticoruptie (DNA), unde l-am asteptat pe Mihai Stoica, care era angrenat in ancheta privind transferurile unor fotbalisti romani;

- la Guvern, pentru o sedinta.

Spre sfarsitul perioadei de practica am stat mai mult in redactie, dar asta mi-a dat ocazia sa vad ce fac si ceilalti jurnalisti care nu pleaca pe teren si, pe langa asta, sa ma imprietenesc cu cat mai multi. Azi chiar am servit tot departamentul cu bomboane si asa chiar am facut cunostinta cu toti.

Vorbeam mai sus despre oamenii stirilor. Oamenii stirilor nu sunt numai prezentatorii sau reporterii, ci tot "arsenalul" care lucreaza in departament, toti pe care i-am enumerat la inceput. Este deja un cliseu ceea ce tocmai am spus, dar, privit mai de aproape, atmosfera din redactie face mai mult decat o aglomeratie de oameni competenti si dezbinati. Din punctul de vedere al unitatii, al elementului uman, Prima TV poate avea un plus. Profitul nu este pus neaparat mai sus decat viata angajatilor. Nu sunt neglijate nevoile lor. De exemplu, in fiecare zi Prima isi serveste angajatii cu fructe, apa si cafea gratuite, un gest care mi se pare destul de omenesc.

Munca in TV nu este usoara, asa cum o vedem si ni se pare din canapeaua de acasa. De multe ori reporterii merg in mijlocul violentelor, cei care sunt filmati arunca cu pietre in ei sau vor sa-i ia la bataie. Mie nu mi s-a intamplat, insa Laura Vasiliu, o reportera cu care am mers de cateva ori la filmari, mi-a povestit de incidente recente cum ar fi sinuciderea surorii lui Nadine, unde mama acesteia a dat cu pietre in cei de la televiziune, sau la Stefanesti, unde multimea a reactionat la fel. Cel care priveste stirea la televizor nu-si da seama ca reporterul care se afla aproape de eveniment este tot un om, cu teama pentru viata lui, si ca isi risca pielea in mod real, fara sa primeasca vreun titlu de erou pentru asta. De multe ori, reporterul nu este primit in mijlocul evenimentelorsau nu reuseste sa stranga destul material pentru stirea respectiva, sa ia declaratia cea mai importanta, iar timpul preseaza.

De multe ori, ca jurnalist in televiziune, ajungi acasa la 11 noaptea nemancat, faci un dus, de-abia apuci sa dormi si ziua urmatoare esti in picioare la 7 sa o iei de la capat. Dar foarte mult conteaza daca iti place ceea ce faci, daca ai satisfactie. Eu, cel putin, am simtit cat de obositor poate fi numai sa fii pe langa cei care fac stirile, dar asta nu m-a facut sa fiu mai putin atrasa de televiziune.

Bineinteles, si banii pe care ii primeste un salariat in tv sunt un factor important: multi mi-au spus ca televiziunea e o porcarie, dar nimeni nu mi-a spus ca si-a dat demisia si peste o zi pleaca.

Concluzie

Dupa aceste trei saptamani, cred ca am idee despre ceea ce inseamna televiziune si cu ce se mananca ea. Teoria s-a transformat in realitate, desi uneori nu prea concorda una cu alta. In fond, cred ca scopul unei perioade de practica, de training, este sa te faca sa SIMTI cum este, sa vezi realitatea, care conteaza mai mult decat ce scrie in carti, pentru ca realitatea prezinta mai multa actualitate si acuratete decat orice carte.

Rebeca Dobrica,

grupa 4, anul I