Managementul editorial

Managementul editorial

Managementul editorial presupune o gandire pe termen lung si o strategie ce corespunde filozofiei a unei publicatii. "Efectele" unui program de management editorial se regasesc intr-un control (zilnic, saptamanal) al numarului de pagini, ceea ce permite un control al costurilor de productie si de distributie, convergenta continutului informational cu interesele cititorilor, masurarea raportului (zilnic, saptamanal) intre stiri si publicitate si pe termen lung intarirea reputatiei publicatiei.

In procesul complex al managementului editorial se iau in calcul trei dimensiuni importante: calitatea, consistenta si avantajul competitional.

Calitatea unei publicatii este conferita de perceptia segmentelor de cititori carora se adreseaza. Este aceasta considerata o publicatie cu un continut informational credibil, necesar relationarii cititorilor cu lumea, o publicatie legata de comunitate si aflata in slujba comunitatii, onesta fata de publicul sau? Acestea sunt indeobste intrebarile la care raspunde managementul unei publicatii pentru a integra publicatia intre anumite standarde ale calitatii.

Consistenta se refera in principal la continutul ziarului: informatii bogate, verificate, distinctia clara intre articolele / paginile de informare si cele de opinie, marcarea grafica a rubricilor fixe si evidentierea lor in asa fel incat sa se faca distinctia intre rubricile fixe si sectiunile editoriale specifice ale fiecarei zile. Consistenta este sustinuta de design si de precizia tipografica care sa raspunda obiectivelor lecturii eficiente si lizibilitatii maxime. Astfel, atat cititorii, cat si clientii de publicitate devin fideli ai publicatiei.

Grija pentru consistenta actului editorial se poate concretiza prin monitorizarea zilnica a sectiunilor editoriale, a anunturilor proprii si a anunturilor publicitare si realizarea periodica a analizei de continut. Aceasta analiza reprezinta un suport important in momentul / momentele in care se preconizeaza modificari ale strategiei editoriale a publicatiei.

Avantajul competitiv constituie un indice al gradului in care o publicatie este necesara publicului sau lectura ziarului este doar o indeletnicire secundara. Avantajul competitiv poate fi relevat prin analiza de continut a ziarului si a publicatiilor concurente. Daca se constata ca exista puncte forte ale competitorilor in defavoarea publicatiei, atunci strategia editoriala trebuie modificata, in sensul contracararii pozitiei competitorilor. De asemenea, odata identificat avantajul competitiv al publicatiei, strategia manageriala va pune accent pe punctele slabe, in orice caz nu este indicat sa te "culci pe-o ureche", cum expresiv spune o vorba romaneasca.

Termeni-cheie

Competitori: Competitorii directi sunt acele publicatii cu aceeasi piata si frecventa de aparitie. Competitorii indirecti sunt acele ziare care apar pe alte piete, cu aceeasi sau cu alta frecventa de aparitie.

Analiza de continut: Termen generic care desemneaza un ansamblu de metode de analiza a documentelor, cel mai adesea textuale, ansamblu ce permite explicarea sensului sau sensurilor acestora si / sau felul in care ajung sa se constituie ca sensuri. Se disting in principal      doua mari genuri de analiza de continut: analizele cantitative si analizele calitative (Alex Muchielli (coord.), 2002, p. 83-85).

Analiza de continut este o metoda statistica, fiind, ca atare, cea mai potrivita atunci cand lucram cu un numar foarte mare de unitati sau cu un sistem complet de mesaje, de exemplu, publicitatea TV, presa populara, caricaturile politice publicate inaintea alegerilor.

.Partea cea mai problematica a analizei de continut este categorizarea, adica modalitatea de a alege si clasifica unitatile de contabilizat. Exemple tipice sunt: cuvinte, centimetri / coloana, rasa, clasa sociala si varsta, femei sau barbati, casatoriti sau necasatoriti, ocupatia etc " (Concepte fundamentale, 2001, p. 360).