Modelul "spiralei tacerii'

Modelul "spiralei tacerii'

Aceasta perspectiva de interpretare a fost lansata de cercetatoarea germana Elisabeth Noelle-Neumann, care s-a consacrat, din 1965, studierii:

a)      modului in care opinia publica este modelata de diferiti factori si

b)      felului in care ea modeleaza reactiile si conceptiile membrilor colectivitatii.

Noelle-Neumann sustine ca presa are o putere deosebita de a influenta opiniile indivizilor, fiind instrumentul prin care societatea, in ansamblul ei, controleaza comportamentul fiecarui individ in parte. In esenta, teoria "spiralei tacerii' se bazeaza pe cinci premise:

a)      oamenii se tem de izolare, doresc sa fie primiti si integrati in colectivitatile care-i inconjoara;

b)      societatea are tendinta de a marginaliza indivizii care au un comportament deviant sau care au valori diferite de cele acceptate de majoritatea membrilor ei;

c)      frica de izolare ii indeamna pe oameni sa evalueze permanent starea, directiile, fluctuatiile opiniilor comune;

d)      aceste evaluari afecteaza reactiile in public ale indivizilor, care incearca constant sa se conformeze liniei generale de comportament si de gandire a colectivitatii;

e)      pe baza acestor procese de adecvare si renuntare la elementele distonante se creeaza si se mentine opinia publica majoritara.

In lumea moderna, mass-media reprezinta "locul' unde se dezbat marile probleme ale unei societati; presa are un prestigiu social considerabil, iar opiniile pe care jurnalistii sau colaboratorii lor le exprima reflecta, in ochii receptorilor, tendintele dominante ale opiniei publice. "Mass--media constituie principalul element de referinta in exprimarea si distribuirea opiniilor. Mesajele presei sunt concepute ca un fel de martori ai distribuirii opiniilor legitime, fiind utilizate de indivizi ca indicatori selectivi pentru a determina cine este in drept sa vorbeasca public (opinii legitime) si cine trebuie sa ramana tacut. Mediile, mai exact comunicatorii (ziaristii), sunt cele care au puterea de a decide si de a defini ceea ce este important si legitim in judecarea diferitelor evenimente sau elemente ale vietii publice'. Pentru ca nu au cum sa controleze ansamblul dezbaterilor si pozitiile tuturor centrelor de opinie, oamenii pot sti daca in sanul societatii exista si alte idei dominante; ei cred ca presa exprima valorile majoritatii si, in consecinta, isi raporteaza ideile si atitudinile la acest termen de referinta.

Cei care nu-si regasesc punctele de vedere in continuturile transmise de presa vor avea tendinta sa se retraga din dezbaterea publica, de teama ca, mergand contra curentului, vor fi marginalizati. Ei vor "tacea' si, cu cat opiniile transmise de mass-media vor fi mai diferite de parerile lor proprii, cu atat vor fi mai tacuti, mai absenti din dezbaterea publica, alunecand astfel pe o "spirala a tacerii'.

Puterea mass-media de a impune o anumita opinie poate conduce la doua fenomene:

a)      Crearea unei minoritati tacute: in acest caz, grupurile care nu se regasesc in discursul mediatic reprezinta categorii izolate; ele se retrag din dezbatere, iar pozitia lor "tacuta', chiar daca se exprima prin vot sau prin alte instante, nu afecteaza miscarea generala a societatii. Eliminand minoritatile din dezbaterea publica (prin privilegierea ideilor dominante), mass-media isi abandoneaza misiunea democratica si conduc la o uniformizare a discursului social.

b)      Crearea unei majoritati tacute: frecvent, mass-media exprima puncte de vedere care nu reprezinta marea masa a oamenilor obisnuiti, ci ideile unor lideri sau ale jurnalistilor, care monopolizeaza spatiul si timpul dezbaterilor. Daca ideile unei minoritati sunt sustinute de presa, respectiva minoritate devine foarte activa (deoarece se vede confirmata de autoritatea mass-media), in timp ce majoritatea, simtindu-se marginalizata, se retrage din dezbatere si incepe sa alunece pe pantele "spiralei tacerii'. Clivajul dintre minoritatea vizibila, exprimata de mesajele mass-media, si majoritatea invizibila, fara acces la dialogul social, se poate mentine ascuns perioade lungi de timp, pana in momentul cand o alta forma de expresie sociala, care garanteaza anonimatul indivizilor (votul ori revolta), va aduce la lumina adevarata atitudine, adevaratele interese si pozitii ale maselor.

Spre exemplu, discursul presei romane din perioada alegerilor legislative si prezidentiale din 1992, dominat de cuvantul elitelor intelectuale, a marginalizat vocile celorlalte categorii sociale, impingandu-le catre o "spirala a tacerii'. Dupa cateva luni de tacere, majoritatea si-a spus cuvantul prin vot, contrazicand toate evaluarile jurnalistilor si intelectualilor, adica ale minoritatii care monopolizase spatiul si timpul mass-media.

In concluzie, modelul "spiralei tacerii' sustine ca, "atunci cand teme controversate se afla in dezbatere, directia pe care o urmeaza opinia publica, directie ce poate influenta guvernul sau indivizii, este in chip decisiv modelata de presa'.