Opera jurnalistica-un mesaj transmis in diferite forme

Evenimentul si mass media

Filtrarea informatiilor in mass media

Genurile jurnalistice - astazi demodate?

Bibliografie obligatorie

Coman, Mihai. Manual de jurnalism, vol.l, Iasi. Editura Polirom, 2005, pag.31-49

Rosca, Luminita, Productia textului jurnalistic, Iasi, Polirom, 2004,p.109-114

Lapusan, Aurelia, Genurile presei, University Press Ovidius, 2002,p.38-49

Lapusan, Aurelia, Petre, Raluca, Tehnici de redactare in presa scrisa, University Press Ovidius, 2005, p.9-23

Hartley, John, Discursul stirilor, Iasi, Polirom, 1999, pag.21-24

Facultativ

Aubenas, Florence, Benasayag, Miguel, La fabrication de l'information.Paris, Editions La Decouverte, 1999,pag.34-40

Martin-Lagardette, Jean-Luc, Le guide de l'ecriture journalistique, Editure Syros, 2000,pag.19-28.

Morizio, Claude, La recherche d'information, Paris, NATHAN Universite, 2002, pag.70-77

Gaillard, Philippe. Tehnica jurnalismului, Bucuresti, Editura stiintifica, 2000, pag.57-60.

Popescu, Cristian Florin, Manual de jurnalism.Redactarea textului jurnalistic.Genurile redactionale, Tritonic, 2005, p.13-34

De comentat in scris:

In 1980, un ziarist roman l-a intrebat pe Salvador Dali "de ce are 
Romania o cultura minora'. Maestrul  era uluit. "O tara care l-a dat
pe Eminescu, pe Enescu, Brancusi, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, pe Emil Cioran, nu are o cultura minora. Ce ofera astazi Franta,
Germania, chiar Spania, in domeniul culturii? Nu, Romania nu are o cultura minora', a raspuns Dali.

De recunoscut personajul din fotografia din attach

Prelegere

Opera jurnalistica-un mesaj transmis in diferite forme

Munca jurnalistului pare la prima vedere extrem de simpla. Pamantul este planeta unde se petrec totdeauna enorm de multe evenimente care merita a fi cunoscute. Jurnalistii merg sa vada aceste lucruri si sa povesteasca. La baza jurnalismului exista curiozitatea prezentului. O curiozitate interesanta, necesara, obligatorie, practica: sa stii ce se intampla pentru a profita de circumstante avantajoase, a ocoli dificultatile sau pericolele, daca au loc, sa ai posibilitatea prin cunoastere corecta sa te implici. Dar exista o maniera proprie jurnalistilor de a scrie si de a prezenta evenimentele? Exista in textul jurnalistic un specific? Categoric, da. Forma finala a unui text jurnalistic este rezultatul activitatii de colectare, de selectie, ierarhizare si condensare a informatiei. Textul jurnalistic nu este nici proces verbal, nici dare de seama, nici relatarea unui subiect la colt de strada.

La inceput a fost cuvantul. Gandirea, sentimentele se exprima prin limbaj. Tocmai de aceea cuvantul, fraza, unghiul de abordare, planul textului, atitudinea autorului raman tipare fundamentale.

Care este rolul media? Un serviciu de comunicare pus in slujba a doi stapani, realitatea si publicul.[2]

Noi, ziaristii, stim sa sugeram realitatea prin cuvinte. Dar cuvantul, arma si instrumentul de toate zilele ale ziaristului, se cladeste undeva in interiorul nostru si pana sa apara pe hartia de tipar acesta a suferit un proces de selectie mental, a fost ales dintre alte cuvinte, pana a ajunge la expresia considerata cea mai plastica.

Un jurnalist este un receptor si un difuzor de informatii.[3] El isi procura o baza de informatii asumandu-si rolul de intermediar intre cel care detine informatia si marele public. Dar ce este informatia? Cea mai simpla definitie pare a fi cea de "oxigen al democratiei" . Si in continuare, " o necesitate pentru cetateni si un element esential al unei bune conduceri.

Ce este evenimentul? Un fapt socialmente semnificativ. El este de doua feluri: anticipat si construit.

Este anticipat de jurnalist si construit de actorii care organizeaza realitatea(PR,politicieni).

Evenimentul mai poate fi real sau proiectat si modul lui de editare contureaza tipurile de jurnalism:de prestigiu sau audienta, de scandal/popular, de infromare/divertisment, toate insa exprimand pozitia lui fata de realitate.

Scrisoare cititorului necunoscut

de Grigore C. Moisil

Tie iti scriu, tie pe care nu te cunosc. Nici nu stiu unde stai, nici nu stiu cum arati. Esti tanar sau batran? Ai ochii albastri sau negri? Esti semet sau garbov?/./ Esti dintre aceia care ma intreaba, cum ma intreb eu insumi, ce trebuie sa facem, ce trebuie sa fiu ca mai binele sa vina mai repede. Sa-l aducem mai repede. Ma intrebi ce ai gresit si ti-o spun: nu ca un frate care te mustra si te ajuta, nu ca un tata ce plange in ascuns greselile pentru care striga la tine. Ca un profesor batran care te invata sa gandesti, cum sa faci o regula de trei simpla, cum sa faci sa nu-ti explodeze caldarea cu chimicale. Te invata sa gandesti: cum sa te duci la doctor, cand te musca un caine; cum sa rabzi, cand te musca un om; cum sa te aperi, cum sa ataci, cum sa astepti.

Dar mai mult scriu matematica. Si atunci, din lumea intreaga, eu nu stiu pentru cine scriu. Nici pe ce continent se afla, nici in ce limba isi canta durerile, nici cu ce sabie se rascoala, la ce icoana se roaga, in ce cer isi pune speranta. Dar stiu ca ai privirea dreapta, caci ti-s ochii plini de simboluri. Si stiu ca ai gandirea dreapta, caci mintea ti-i plina de teoreme. Nu stiu nimic despre tine, dar te stiu ca pe mine.Matematica e arta discretiei.

Iti scriu ca sa-ti urez pentru anul cel nou. La mine-n tara peste cateva zile incepe un an nou. La mine in suflet in fiecare clipa incepe un an nou.

Iti urez sa ai curajul sa-mi intinzi mana.

Eu nu stiu, cand imi citeai cartea daca te dogorea soarele sau daca te amortea crivatul. Nici tu nu stii despre mine. Dar ne intelegem cand demonstram o teorema, caci demonstram la fel.

Iti urez, imi urez sa gandim la fel.

In noaptea anului nou, cititorule necunoscut, sa stii ca o sa ma gandesc la tine. Si sa stii ca-n fiecare clipa ma gandesc la tine, caci pentru tine scriu.

Ideea "formarii informatiei" s-a pus prima data in anii '80, in paralel cu dezvoltarea practicilor de lucru autonome, necesitate rezultata din controlul continuu al cunostintelor si al dorintei de a sti. Este perioada in care s-au format in Franta primele modele de cercetare documentara si de lansare a unei noi discipline . Au fost lansate trei directii: intelegerea si clarificarea subiectului, cautarea si tratarea informatiei si comunicarea informatiei.

Sociologul Abraham Moles defineste informatia ca fiind cantitatea de originalitate, de imprevizibil pe care o aduce un mesaj. Filtrarea informatiilor in mass media nu este un demers facut la intamplare, in functie de subiectivitatea autorului. Ea tine de natura informatiei, a canalului de transmisie- presa scrisa, radio, televiziune - si de tipul de text pe care autorul are intentia sa-l transmita.

Un alt teoretician, Francis Balle, ofera un model general de tratare a informatiei in presa scrisa utilizand drept criterii de analiza a filtrarii informatiei:

Originalitatea mesajului,

Gradul de inteligibilitate a acestuia,

Gradul de implicare a publicului,

Profunzimea psihologica a informatiei scrise[8].

Sa le dezvoltam pe rand:

Originalitate in practica jurnalistica inseamna selectia acelor informatii demne de interesul publicului care contin noutati, sunt neasteptate, neobisnuite care trimit la schimbari in raport cu o traditie statuata conventional sau care modifica perceptia comuna a realitatii.

Inteligibilitatea presupune accesibilitatea publicului la mesajul transmis. O informatie, oricat de inedita ar fi, nu va fi receptata de cititori daca textul care o contine nu va fi redactat intr-un limbaj accesibil publicului caruia i se adreseaza. Cristalizarea mesajului se face in jurul unor cuvinte cheie.

O inteligibilitate crescuta necesita o anumita redundanta. Dupa cum se stie, redundanta inseamna orice surplus de informatie transmisa fata de strictul necesar si care asigura exactitatea informatiei, termen folosit in principal in telecomunicatii, dar adaptat de lingvisti. In definitia acestora, redundanta inseamna: inutilitate de expresii, de cuvinte si de imagini pentru exprimarea unei idei.

Gradul de implicare a publicului in evaluarea informatiei ofera argumente jurnalistului in alegerea unei specii sau a alteia, dar si a spatiului rezervat. Carui public i se adreseaza informatia culturala? Sau un eveniment editorial medical? Nu inseamna ca ar fi vorba despre o informatie mai putin importanta decat alta, economica, bunaoara, sau politica ci doar de cuprinderea si satisfacerea interesului publicului.

Exista un psihism al publicului care recepteaza informatia si care este impresionat mai mult sau mai putin de ceea ce i se ofera. Un singur exemplu: impactul unei tragedii de proportiile celei petrecute in America la 11 septembrie 2001 nu este nici pe departe acelasi cu furtul unor gaini de pe strada Dezrobirii. In plus, sa nu omitem faptul ca receptarea unui asemenea eveniment de senzatie ieftina tine de gradul de cultura si de nivelul de instructie a publicului.

Cateva precizari se impun: Mijloacele de comunicare sunt sisteme sociale. Prima componenta semnificativa a sistemului social al comunicarii de masa este publicul. Acesta este diferentiat, dar pastrand anumite relatii de interdependenta.

Marele public a fost totdeauna pasionat de evenimentele extraordinare care intrerup monotonia vietii cotidiene: evenimente naturale - inundatii, eruptii vulcanice, cutremure, comete, fapte umane: asasinate misterioase etc. Spre exemplu, in articolul program al ziarului "Dimineata", care aparea in februarie 1904, era consemnata misiunea noii publicatii:" va fi un ziar care sa apara in zori de zi, in calea oricarui cetatean, in orice colt al tarii.pretutindeni, si sa-l initieze in tot ce s-a petrecut de ieri si pana azi, peste zi si peste noapte."

Sa nu uitam ca orice persoana are dreptul la libertatea de a solicita, primi si comunica informatii si idei de orice fel, fara a tine seama de frontiere, oral, in scris sau in forma tiparita, sub forma de arta, sau prin orice alt mijloc de comunicare la alegere, asa cum orice persoana are dreptul la opinie fara nici un amestec.

Operele jurnalistice se pot grupa in clase in raport cu apartenenta lor la un gen jurnalistic.

Genul ziaristic este o grupare de opere ziaristice, avand comune modalitatile de prelucrare a informatiei si a opiniilor despre ea, precum si atitudinea, tonul, stilul, maniera de prezentare a faptelor si ideilor.

Ele sunt, ca si genurile literare, categorii ale prezentarii.

Prezentarea presupune:

-forma externa adica structura (corelatia dintre continut si forma)

-forma interna (atitudine, ton, stil, maniera de infatisare a faptelor si ideilor)

Despre acelasi eveniment, pe una si aceeasi tema, teoretic, s-ar putea scrie: stiri, articole, reportaje, anchete sau pamflete.

Asadar, opera jurnalistica imbina aspectul estetic (structura si stilul, ceea ce se rezolva prin alegerea genului) cu cel stiintific (folosirea argumentatiei, a unor metode stiintifice de cercetare si abordare) si mai ales cu cel politic (evaluarea si determinarea cresterii influentei mesajului publicatiei, a postului de radio,TV, in lumina politicii generale a editorului).

De retinut, deci, ca fiecare gen ziaristic se caracterizeaza prin:

-continut informational-ideatic

-insusiri structural -compozitionale

-particularitati stilistice

Din aceste consideratii, genurile presei pot fi clasificate in:

-genuri informative

-genuri comentative

Genurile informative

Au ca principala sarcina difuzarea informatiei care trebuie sa fie rapida, corecta si concreta. Ele sunt stirea, reportajul, interviul, cu derivatele lor. Le vom studia in cursurile urmatoare.

Genul informativ fundamental este stirea.

Ea raspunde la intrebarile: Cine? Ce? Cand? Unde? De ce?

Stirea informeaza, orienteaza, formeaza si educa. Cum? Prin selectia evenimentelor tratate. Ea poate fi, functie de amploare, bref ( flash), stire multipla, minuta, relatare, nota, fotoinstantaneul.

Structura unei stiri este influentata, considera profesorul John Hohenberg, de cinci factori: dimensiunea stirii, timpul si spatiul la dispozitie pentru a o realiza, experienta redactorului si natura mijlocului de comunicare. [11]

O alta specie informativa este Reportajul- in el se simte implicarea reporterului si folosirea mijloacelor plastice, specie numita deseori in presa scrisa Cursiv.

Interviul dezvaluie evenimentele de actualitate prin intermediul dialogului.

Genurile comentative sunt: Articolul, Ancheta, Cronica, Documentarul, Pamfletul, Eseul.

Ele comunica fapte si vehiculeaza idei.

Retinem, de asemenea ca genurile functioneaza ca un sistem in care elementele speciilor se pot interfera. Asa sunt reportajul- ancheta, reportajul -interviu, interviul -pamflet, ancheta -pamflet, foto-ancheta, foto-cronica.

Exista elemente specifice pentru fiecare canal de transmitere in parte. De exemplu, in presa scrisa, uzual, stirea incepe cu raspunsul la intrebarea Cand? spre deosebire de aceeasi stire la radio si TV care trebuie sa dea raspuns inainte de toate la intrebarea Ce? - Ce s-a intamplat?

Optiunea pentru un gen sau altul apartine in principal gazetarului, dupa realizarea documentarii tematice, sau redactiei, in raport cu necesitatile numarului de ziar in curs de elaborare. Pe langa cunostintele despre specificul si cerintele fiecarui gen in parte ziaristul isi formeaza si isi dezvolta aptitudinile in vederea folosirii creatoare a cunostintelor de specialitate. Numai in acest fel poate redacta operativ, inteligibil, convingator si variat.

Este evident ca fiecare situatie, fiecare eveniment are particularitatile sale si care nu totdeauna se incadreaza perfect in limitele definitiei unui gen sau altul, inovatiile fiind rodul efortului creator, talentului, spiritului gazetaresc al reporterului. Sunt insa teme, evenimente si idei care cer sa fie tratate in special prin anumite genuri.

"Ce mai poate ramane dintr-o pagina de gazeta in care nu se gaseste sarcasmul unui pamflet, emotia profund omeneasca a unui reportaj, noutatea unei stiri? afirma Geo Bogza. Iar F.Brunea Fox completa: "Temele realitatii le gasim pretutindeni. Trebuie doar sa stii sa te apropii de ele in mod firesc, sa le descoperi, sa nu le scoti din maneca. Du-te si vezi! Subiectele nu sunt, par doar nesemnificative. E usor sa impresionezi cu subiecte elefantine. Dar trebuie sa stii sa scrii si despre un ac. Ochiul reporterului e ca un ochi de musca: un ochi multiplu."

Genurile jurnalistice - astazi demodate?

Sa precizam de la inceput: regulile presei izvorasc din interiorul practicii, ele sunt norme atata timp cat societatea mai are nevoie de ele. Sau cat timp vor fi spulberate prejudecatile unui timp sau altul, ale unui spatiu sau altul.

A redacta pare mai degraba un proces tehnic ce se supune unor reguli, unor principii. Redactarea textului de presa tine de valoarea mesajului transmis si nu de originalitatea scriiturii.[12] Jurnalistica, textul de presa se scriu pentru astazi si pentru acum. In afara publicului nu exista presa. In acest context, mai sunt astazi abordabile speciile jurnalistice sau moda magistralei electronice duce la o unica forma de exprimare jurnalistica - text ilustrat, de dimensiuni liliputane pentru a servi omului ocupat, in permanenta criza de timp? De ce ar mai trebui studiate genurile presei in afara istoriei presei ?

Argumentele pro le aduc sociologii si politologii. Primul ar tine de faptul ca astazi, comparata cu SUA, Europa are inca multe slabiciuni: nu este inca federala si nici nu vorbeste aceeasi limba, desi majoritatea statelor europene au aceeasi moneda euro, nu are de trei sferturi de secol o retea de distributie mondiala si nu a obisnuit lumea cu tipul sau de cultura de masa. Dar Europa este primul consumator de mass media din lume si ar putea deveni si primul producator.[13] Europa a cunoscut perioade dese de creativitate, modelul ei de serviciu public a fost luat deseori chiar de americani.

In acest context, jurnalistica europeana pastreaza specificitatea ei: nu a renuntat nici la reportaj, nici la interviu, din contra a diversificat speciile jurnalistice dand fiecareia loc in pagina sau in emisiune, innobilandu-le prin semnatura publicistilor de marca. Iar noi, romanii, suntem europeni si vom ramane in Europa, oricate modele de peste ocean ne-ar fi mai la indemana.

Fara sa numeasca speciile jurnalistice altfel decat stire, interviu, comentariu, articol si reportaj, un teoretician al scolii franceze, Philippe Gaillard, consiliaza in ce priveste scriitura de presa ca apartinand sferei actului de creatie, care da originalitate si impact demersului jurnalistic." Structura compozitionala de tip jurnalistic tinteste sa obtina cea mai buna intelegere posibila si cu cel mai mic efort din partea cititorului. Oricare ar fi procedeele, si se pot mereu gasi altele noi, ele au drept scop sa puna in evidenta punctele cele mai frapante ale unei informatii."

In mass media moderne, pe masura ce noi si noi institutii aduc informatiile gata culese la redactii- este vorba de agentii de presa, posturi de televiziune de tip CNN ori Euro News, Internet- se creeaza trei categorii de jurnalisti- cel in picioare - debout, a carui activitate majora este cautarea informatiilor, jurnalistul investigator si calator, care se bucura de peste un secol de un mare prestigiu reprezentand in contact cu autoritatea si comunitatea locala institutia in sine, si cel de birou - assis, care prelucreaza informatiile primite de la agentii, de la corespondenti, care colecteaza apelurile telefonice etc. Aceasta departajare apartine astazi oricarei redactii mari, in Romania cele mai multe sunt adaptate, hibrid, la nevoile unor publicatii paupere, ce nu-si mai permit sa asigure transport propriu la orice eveniment si nici o schema prea lejera de reporteri. In acest fel, genurile jurnalistice sunt in multe cazuri produse improvizate, aflate la indemana secretarilor de redactie, unii din ei nedibaci, deseori, fara simtul terenului si al realitatii concrete.

Stirea

La 18 ianuarie 1844 Sfatul administrativ al tarii a prezentat proiectul infiintarii tobei pentru strigari la mezat si pentru publicitatea stirilor oficiale pe aceasta cale.

Stirile de actualitate sunt ratiunea de a fi a tuturor mass media.Ele stimuleaza atasamentul publicului, ele au creat mitul de "a sti tot".[16]

Nae Ionescu, om politic si gazetar roman, scria in "Cuvantul" in 1927."Prea sunt multe imponderabile in viata noastra publica. Asa de multe, incat prevederea in materie de politica incepe sa fie riscata atunci cand depaseste perioada de 24 ore. De aceea si ziarul nici nu poate propriu-zis sa faca consideratii asupra situatiei, ci se multumeste sa inregistreze evenimentele zilei sub infatisarea anchetei politice. Sunt inca unii cititori care nu sunt lamuriti asupra acestor anchete politice. Ei asteapta ca tot ceea ce se scrie in reportajele politice sa se si intample. Ca si cum un ziarist care aduna stiri ar avea pretentia sa-si insuseasca meseria Iuliei Poloneza, sau a unei ghicitoare in cafea. Nu, reportajul politic nu face decat sa inregistreze ce se pune la cale, ce se intentioneaza, ce se crede, ce se vrea de diversi oameni politici/./Cititorul se poate intreba la ce bun atunci aceasta informatie, daca ea nu inchide o prevedere? El va gresi insa daca va condamna "genul" de gazetarie. Reportajul politic este caracteristic presei romanesti. Si el indeplineste functiunea de a pune publicul la curent cu mecanismul intim al vietii politice, cu toate miscarile tactice ale diferitelor personalitati si formatiuni. Prin aceasta ziarul romanesc face educatie tactica cetateanului si contribuie la diminuarea efectelor nefaste ale democratie. Caci un om prevenit face cat doi."

Stirile nu sunt sinonime cu evenimentele, ci relatarea lor este scrisa pentru cei care nu au fost de fata.[18]

Valoarea de informatie a faptelor, evenimentelor si intamplarilor ("news value") o dau reporterii.

Luminta Rosca stabileste cele doua acceptii sub care se prezinta definitia stirii in limba romana: o sinonimie cu substantivele: informatie, noutate, veste si, prin extensie, cunoastere, cunostinta. In jargonul jurnalistilor stirea este asociata "celui mai scurt text cu finalitate informativa, destinat unei receptari rapide, care transmite de obicei informatii de ultima ora". Si mai precis, "informatie demna de publicat de un anume ziar, post de radio sau de televiziune; eveniment cu valoare de stire."[19]

Stirea a fost descrisa drept tipul de text cu cel mai scazut grad de implicare a instantei de enuntare(Charaudeau,1997)".[20]

Davin Randall, [21] face o clasificare a stirilor care apar in presa scrisa:

Stiri despre ce se spune-stiri, apeluri, chemari, furnizate de obicei de politicieni

Exp. Iliescu crede ca liderii PD-L se intalnesc la Cluj

Stiri despre ce se spune ca se va intampla sau s-a intamplat dar oferite din surse diverse

Exp.Purtatorul de cuvant al PNL ia pozitie fata de afirmatiile lui Vadim Tudor

Stiri despre ceea ce s-a intamplat in relatarea directa de la fata locului, articolele documentate de reporter care sunt evenimente reale, ce pot fi dovedite.

Exp.In accidentul de cale ferata au murit 10 persoane.

Contabilizarea acestor stiri dimensioneaza gradul de profesionalism al publicatiei. Daca publicatia are mai multe stiri din ultima categorie si mai putine din prima dovedeste profesionalism, audienta,respect fata de cititor.

Valoarea de informatie mai este data de:

Proximitatea temporala. O informatie este cu atat mai valoroasa cu cat este mai proaspata.

Proximitatea spatiala. Stirile locale sunt mai interesante pentru publicul din acelasi areal geografic.

Raritatea si unicitatea. Parabola cainele muscat de om este suficient de sugestiva pentru a sublinia necesitatea de a selecta acele evenimente care sunt neobisnuite, singulare, speciale.

Personalitati. O stire este mult mai interesanta daca se refera la o persoana cunoscuta sau o personalitate decat la un necunoscut.

Impact si consecinte. Valoarea de informatie creste proportional cu interesul manifestat de cat mai multi cetateni - cititori, ascultatori, telespectatori. Oamenii se lasa mai impresionati de spectrul social, de nevoile si problemele comunitatii.

In planul informatiei, evenimentele nu sunt, deci, fapte din real reflectate fidel, ci constructii simbolice ale acestora, materializand discursuri sociale preexistente si larg impartasite.[22]

Chiar daca se refera la publicistica de agentie, iata, in rezumat, o definitie a stirii care merita retinuta:" produsul -amiral, regina balului, steaua dupa care se alearga din zori si pana seara. La urma urmei, viata noastra incape intr-o suita spectaculoasa ori de tot banala de stiri. Stau acolo, ca niste casete facute sa adaposteasca si sa conserve boabele de roua ale respiratiei evenimentiale. Stiri bune, stiri rele. Palpitatii ne dau si unele si celelalte.Dar ne simtim mai in stare sa purtam suprasarcini de stiri bune decat doze, fie si simbolice, de stiri usturatoare.Chiar daca doar stirea rea face sarea si piperul ziarului de cautare.

Nu ziaristul alcatuieste meniul de informatii al zilei.El il poate influenta prin optiune si dozare.Nu si prin croirea punctelor de plecare.

Din ce se naste stirea?Din mesajele pe care evenimentul la zi ni le lasa la dispozitie.Redactorul va face efortul de a le culege si pune in miscare.Vestea ca atare capata pasaport de acces la opinia publica pe seama efortului gazetaresc.Turnata in forme potrivite, ea ajunge pe cai specifice la cetateni.Nu direct, ci prin intermediul vehiculelor comunicationale- ziarul, radioul, televiziunea.De la o vreme incoace a intrat in actiune un mijloc polivalent- multimedia."[23]

Este foarte clar. Scrierea jurnalistica nu coincide cu cea literara. Daca scriitorii doresc sa treaca in posteritate, ziaristul nu are alta ambitie decat aceea de a fi citit si inteles de contemporanii sai in momentul in care ei desfac un ziar. Acest aspect fugitiv al presei modifica considerabil modul scrierii. De aici si explicatia indispensabilei rapiditati cu care se redacteaza articolele dorite pentru a fi publicate a doua zi.

Ce este un ziarist? Ziaristul profesionist este cel care are drept ocupatie principala, regulata si retribuita exercitarea profesiunii la una din publicatiile din oras, la o agentie de presa sau la o institutie media.

Jurnalistul este un tehnician - sau un artizan, apropiat de un artist - care trebuie sa lucreze asupra unei materii prime numita fapte. El le cauta, le triaza, le trateaza pentru a le reda semnificatia intr-o forma agreabila, usor asimilabila, bine perceputa.[24]

Informatia este un element practic de strategie. Ea da putere. Ea permite sa fie pregatite si orientate actiunile cetatenilor. De aceea ea trebuie sa fie cea mai corecta, cea mai adevarata, cea mai completa posibil. Exista in acest sens o dubla responsabilitate pentru jurnalist: scrierile sale trebuie sa provoace reactii, desi el nu poate in mod real sa anticipeze, nici sa masoare importanta informatiei. Prima responsabilitate se refera la faptul ca informatia raportata trebuie sa fie adevarata, precisa, utila, completa. Exista si o responsabilitate etica: informatia, daca poate servi intereselor particulare, nu poate deservi interesul general.

Nu exista informatie in sine.Orice informatie este determinata, in parte, prin atentia celor carora le este destinata.Jurnalistul este deci obligat sa cunoasca profilul si nevoile acelora pe care ii determina sa citeasca demersurile lui.

Selectia stirilor depinde esential de jurnalist.De profesionalismul lui de a alege, de discernamantul cu care imparte evenimentele in stiri sau nonstiri, de gradul lui de cultura, de disponibilitatea lui de perceptie si mai ales de cunoastere a publicului sau, de educatia pe care o are, de sex. Alaturi de acesti factori intervin si altii externi care depind de relatiile dintre jurnalist si restul echipei redactionale, de deschiderea pe care o are secretarul general de redactie si redactorul sef sau editorul, de contextul social politic, de cadrul juridic in care opereaza mass media.

De ce studiem atat de amanuntit genurile si speciile publicistice? Cunoasterea si folosirea judicioasa a tuturor este una din conditiile esentiale ale unui act gazetaresc echilibrat si eficient. Oricat de interesanta ar fi tematica, oricat de deosebite ar fi evenimentele, un ziar care foloseste putine genuri gazetaresti ramane un ziar cenusiu, greu accesibil. Nici un gen nu este mai important decat altul, dar aceasta varietate nu trebuie sa fie rodul intamplarii sau expresia unor preferinte subiective ci trebuie sa aiba un caracter functional, sa exprime diversitatea talentelor redactionale, cunoasterea temeinica a ecourilor pe care le poate trezi in randul publicului.

Tehnicile jurnalistice pun la dispozitia redactorului un evantai de forme foarte diferite care pot fi clasate in patru genuri, dupa teoreticienii francezi: genul informativ, comentativ, articolele de fantezie sau umor, si genul elaborat. Toate aceste genuri au functii specifice.

Concluzii

Informatia, astazi, mai ales intr-un areal geografic restrans, intr-o comunitate dependenta de diversi factori economici si dominata de politic, reverberand dureros in social, este cenzurata si manipulata in mare masura. Ziaristul, se stie, este totdeauna dependent de sursele de documentare. Din pacate, drumul a capatat un singur sens, de la cei care detin puterea si, implicit, informatia, catre devoratorii de stiri- jurnalistii. Situatia s-a acutizat in ultimul timp prin marea cerere de informatie si prin ofertarea ei diferentiat, in functie de interese clientelare, de costurile ei, de prestatia calificata a birourilor de presa de la cabinetele parlamentare, societati economice, institutii etc. Ziarele devin, cu incetul, sintezele unor comunicate de presa prin care, regulat si abil, mai marii locului transmit vointa lor catre mase. Stiri bune despre ei si compromitatoare despre ceilalti. In teritoriu, agentiile de presa sunt slab reprezentate si ca atare si informatiile vin greu, reculese din presa locala.

Ce trebuie facut?Simplu: un sistem propriu de relatii prin purtatorii de cuvant, documentarea de la fata locului, refuzul de a scrie pelicaneste despre orice se da drept comunicat de presa.

Tema pentru seminar

Depistarea stirilor dintr-un cotidian, la alegere. Decuparea textului si montarea stirilor in caietul de practica, precizand sursa.