Evolutia presei scrise in Romania dupa perioada de tranzitie

Evolutia presei scrise in Romania dupa perioada de tranzitie

Dupa decembrie 1989 s-a produs o adevarata explozie a informatiei, fenomen care nu s-a regasit in nici un alt sector al societatii romanesti. Tranzitia de la hipercentralizare, de la controlul absolut al Partidului Comunist, de la cenzura dura a informatiilor la libertate absoluta s-a produs in doar cateva saptamani. Cele cateva cotidiane centrale publicate in ultima decada a regimului comunist numarau patru sau sase pagini fiecare. Explozia dupa 1990 s-a materializat intr-o crestere exponentiala a numarului publicatiilor, cotidianelor si al periodicelor, deopotriva in capitala si in alte orase, editurilor, posturilor de radio si de televiziune, al agentiilor de stiri, toate acestea fiind proprietati private. Doar agentia nationala de stiri ROMPRES - fondata in 1949-, Radiodifuziunea Romana - fondata 1928 - si Televiziunea Romana - fondata 1957 - si cateva alte institutii au ramas in sectorul public. Principalele cotidiane deseori au depasit, in 1990, tiraje de 1 milion de exemplare pe zi, dar in prezent acestea au tiraje cuprinse intre 100.000 si 200.000. Fata de cele 24 de edituri de stat existente in 1989, acum exista peste 3000 de edituri particulare.

Principalele cotidiane nationale, in functie de numarul cititorilor, sunt "Adevarul", Romania Libera", "Evenimentul Zilei", "Jurnalul National", "Curentul", "Ziua", "National", "Curierul National", "Cronica Romana", etc. Exista de asemenea si cotidiane in engleza si franceza, cum ar fi "Nine O'Clock" si "Bucarest Matin", si o serie de saptamanale, ca "Romanian Economic Observer", "Romania Libera" (in limba engleza), "Romanian Business Journal", "The Business Review" si reviste lunare "Curierul Romanesc" (destinat romanilor din afara granitelor).
In ultimii 2-3 ani, presa scrisa s-a extins si in alte orase ale Romaniei, atat in ceea ce priveste numarul de cititori cat si in influenta pe care o au. De asemenea, revistele ilustrate saptamanale sau lunare s-au inmultit in detrimentul revistelor de cultura sau de stiinta (totusi mai exista saptamanale, precum "Romania literara", cu o traditie de 30 de ani, sau revistele " si "Dilema", care au aparut dupa Revolutie si au reusit sa-si pastreze cititorii fideli).

In prezent sunt editate circa 1 550 de ziare si de publicatii, dintre care 100 sunt cotidiane si 170 sunt publicatii in limba minoritatilor etnice, in special in maghiara si in germana. Anual, editurile lanseaza circa 7 000 de titluri pe piata, avand un tiraj total de aproape 20 de milioane de copii.

Am inceput cu aceste date statistice pentru a evidentia de la bun inceput evolutia "cantitativa" a presei scrise din Romania dupa evenimentele din 1989. Astfel, presa scrisa, depaseste un moment dificil in ceea ce priveste "libera exprimare". Instaurarea comunismului a insemnat pentru presa acceptarea si promovarea unui tip de discurs total neadaptat societatii civile si nevoilor sale de informatie si de cunoastere. In contradictie cu presa scrisa dinaintea comunismului, unii jurnalistii se transformau in propagandisti, iar scriitura lor era disimulata, mobilizatoare si falsa. Mesajele mass-media facilitau indoctrinarea cu idei comuniste, eliminand aproape complet rolul sau de informare, de cunoastere si de indrumare a opiniei publice spre alte orizonturi in afara celui comunist, iar perioada de tranzitie de la jurnalismul de obedienta la cel de opozitie a avut dificultati dintre cele mai diverse, de la cele de natura tehnologica, pana la cele legate de mentalitate, greu de eradiat. Printre caracteristicile regimului comunist asupra presei scrise, aspectul cel mai drastic il reprezinta cenzura, fiind suprimat, chiar inainte de publicare, orice cuvant, expresie a unei pareri, a unei idei in contradictie cu ideologia comunista.

Poate acest lucru a schimbat foarte mult valoarea presei scrise de la noi. Putin din ce a fost mai recunoastem in articolele de atitudine sociala, politica si culturala. Oricine vrea sa stie ce se intimpla in jurul lui, in viata politica, sociala sau culturala, citeste presa cotidiana cu dorinta expresa de a afla ultimele noutati. De altfel, menirea esentiala a unui ziar este de a informa cu promptitudine, de a reflecta cu profesionalism, responsabilitate si fara menajamente diversitatea evenimentelor de la noi si din lume.
O rapida incursiune prin paginile celor mai multe dintre ziarele centrale din Romania scoate in evidenta predilectia pentru senzational si comentariul profetic in detrimentul sobrietatii informative. Cel mai rau este faptul ca Romania nu mai are nici macar atatia cititori de ziare ca pe timpul comunismului. Acest lucru pare la prima vedere paradoxal atata timp cat piata de publicitate in mass-media din Romania cunoaste cea mai mare crestere pe plan mondial, audienta ziarelor e in continua scadere.

Lipsa cea mai mare din universul ziarelor este, in continuare, cea de la capitolul stiri. Agenda zilei este dominata de evenimentele create de politicieni sau de intamplarile imediate, nu de un serios jurnalism de investigatie sau macar de o preocupare programatica pentru stirile cu adevarat interesante pentru cititori. Printre subiectele de stiri care lipsesc cu desavarsire din presa generalista, sunt cele care se refera la schimbari majore in structura sociala, economica, politica si culturala a tarii. Trebuie totusi sa recunoastem si vina majoritatii cititorilor. Ceea ce nu este senzational a inceput sa nu mai atraga, iar de multe ori articole foarte bune si bine scrise pier fara a fi macar rasfoite si odata cu ele si ideea care ar fi putut prinde contur si ar fi putut da amploare dezbaterilor atat de mult nuantate in "Neamul Romanesc" de N. Iorga.

Pentru cotidienele cu tiraje mari, domeniul cultural nu ofera suficiente motive credibile pentru a fi vandut. De multe ori, nici nu exista o pagina culturala. Atunci cand exista, aceasta este redusa, fiind combinata cu programe tv sau cu mica publicitate in aceeasi pagina unde apar stiri despre diverse vedete autohtone, care nu prezinta nicio valoare sub nivel calitativ, dar care 'se vand'. De multe ori, un act cultural este redus la o simpla stire, si aceea preluata de la o agentie de presa si 'rescrisa'.

Despre cultura se mai scrie inca in "Dilema Veche" si m-am oprit la acest editorial deoarece inca mai prezinta interes. "Observator cultural" si "Litere, arte&idei" sunt percepute ca publicatii de informatie, pe cind "Dilema" nu are o astfel de imagine, deoarece conteaza calitatea articolelor si a temelor, precum si calitatea semnatarilor, spre deosebire de celelalte doua publicatii. Este singura revista post-1989 cu un format original care pune accentul pe eseu, dezba terea de idei si publicistica literara. De-a lungul timpului detin rubrici in "Dilema" scriitorii Radu Cosasu, Andrei Plesu, Mircea Vasilescu, Dumitru Solomon sau Zigu Ornea. "Dilema" a detinut si un supliment literar, revista "Vineri". Actualmente sub egida "Dilemei" vechi apare prima revista "glossy" pe teme literare, "Dilemateca".

Acest fapt poate fi perceput drept ironie pentru multitudinea de reviste glossy din Romania care sa se incadreze pe un "trend" ascendent, atat din punctul de vedere al ratei de citire, cat si al incasarilor din publicitate. Aceste reviste genereaza bani si adevarul este ca acesta este singurul motiv pentru care sunt editate. Stim cu totii ca lumea nu se reduce la machiaje si relatii. Cititoarele sunt capabile de mult mai mult pe lumea asta si exista mult mai multe lucruri care le intereseaza si preocupa. Paleta de teme si subiecte este asadar limitata. Iar daca o femeie nu lectureaza altceva decat reviste de femei, orizonturile ei vor fi si ele limitate.

As vrea sa ma opresc si asupra "Revistei 22" care s-a impus ca o publicatie ce apara valorile democratiei si drepturile omului, ajungand sa reprezinte astazi un reper de analiza politico-economica si actualitate culturala, cu tematica bogata, actuala, bine scrisa, intrunind semnaturi prestigioase. Ea a contribuit la manifestarea atat de necesara a libertatii de expresie, atat in planul politic, cat si in cel cultural. Alaturi de "Dilema" si de "Observatorul Cultural "Revista 22" face parte din categoria publicatiilor vitale pentru oamenii dintr-o anumita categorie.

Incontestabil e faptul ca avem nevoie de cultura si mai ales avem nevoie de presa scrisa sa ne prezinte si sa analizeze evenimentele culturale din tara, avem nevoie sa stim informatii despre administrarea de proiecte culturale, informatii despre finantari ale unor astfel de proiecte, informatii tehnice despre astfel de proiecte si bineinteles de informatii educationale care sa aiba rolul de promovare a valorilor, de educatie. Avem nevoie mai ales, noi tinerii, deoarece rolul formativ al acestor publicatii este aproape la fel de important ca acela informational. Avem nevoie de articole de cultura deoarece aduc spirit, educatie si cunoastere.

Evolutia presei scrise in Romania s-a bazat pe libertatea de expresie, libertate cenzurata iar mai apoi tratata gresit. Democratia nu este numai ceva teoretic, este o realitate, este o modalitate de viata sociala, de conducere politica, de manifestare a valorilor. Noi nu cunoastem inca totalmente 'gustul' adevarat al democratiei, caci cele incercate de noi, nu prea au reusit. Acest lucru se aplica relativ in cazul presei cotemporane. Presa este foarte bine controlata fie de factorul economic, fie de cel politic, fie de amandoi deodata. Peste tot in lume, ratiunile economice si politicul tind sa incalece independenta presei si suporta greu asaltul tabloidului, dar rezista in numele traditiei presei nobile. In Romania, nu numai ca aceasta traditie a fost ucisa de comunism, dar nu exista nici o educatie solida care sa spijine un astfel tip de presa.

Drept urmare, misiunea institutillor media de informare si formare poate fi pusa sub semnul intrebarii, tocmai datorita acestei libertati partiale, care ingradeste activitatea jurnalistului, punandu-l mai mult in slujba patronului de presa si nu in a publicului sau, fata de care trebuie sa-si indeplineasca misiunea de a-l informa corect si obiectiv, asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes national.

Motive exista destule pentru a scuza lipsa unor bogate articole politice, social-economice si culturale. Dam vina cand pe jurnalisti de lipsa de profesionalitate, cand pe cititori de lipsa de instruire, dar problema cea mai grava este ca presa romaneasca nu se poate trezi din perioada de tranzitie si a uitat cum a fost inainte de cea comunista.

Bibliografie :

 Sever Voinescu: "Articolele noastre", " Cotidianul",

https://www.artline.ro/1_584__Dilema_veche___la_aniversare_8080.html,

Gabriela Ademesteanu, Razvan Braileanu, Cristina Spatarelu: "SOCIETATE", "Revista 22", anul XIV, nr. 750, 20 iulie - 27 iulie 2004,

https://www.pagini.com/2/Enciclopedia?title=Presa_Scrisa

Antonia Tucheac: "Aglomerare pe piata revisteolr glossy", 27 august 2007, "Ziarul financiar",

Iulian Comanescu: "Ce, cum si de ce scade in presa romaneasca scrisa", HotNews.ro, Marti, 19 februarie 2008,

Domnita Stefanescu; "Cinci ani din istoria Romaniei", Editura "Masina de scris", 1995,

https://www.ziare.com/Cat_de_independenta_mai_e_presa_din_Romania-p31.html

Octavian Andronic: "Schimbare de garda in presa scrisa", "Buna ziua Brasov", 30 ianuarie 2008,

https://www.monde-diplomatique.ro/Asocieri-si-achizitii.html

Carmen Musat: Punct de vedere. Presa cotidiana - intre diletantism si vointa de putere", "Observator cultural",

Elena Vladareanu: "Cultura ca fapt divers", "Contrafort": 7-9 (117-119), iulie-septembrie.