Functiile limbajului jurnalistic

Functiile limbajului jurnalistic

1. Functii lingvistice si tipologie de texte jurnalistice

Fiecaruia dintre elementele implicate in procesul de comunicare ii corespunde o functie lingvistica, pe care Roman Jakobson a pus-o in evidenta prin studiile sale de lingvistica.

Cele sase functii ale limbajului evidentiate in peisajul limbilor naturale functioneaza si in limbajul jurnalistic.

Functiile limbajului puse in relatie cu informatia obiectiva, bruta, care trebuie transmisa prin textul de presa permit distingerea unei tipologii de texte. Astfel, in raport cu functiile limbajului, se pot distinge :

- Functia expresiva este centrata pe emitatorul mesajului. Ea exprima atitudinea emitatorului (jurnalistului) fata de continutul mesajului sau si fata de situatie. Tot ceea ce, intr-un mesaj scris (articol de presa), tradeaza personalitatea emitatorului (a jurnalistului) tine de functia expresiva. Textele corespunzand functiei expresive a limbajului sunt texte critice, subiective, 'impresioniste', Functia expresiva se materializeaza lingvistic prin : folosirea persoanei intai, afirmatii, repetitii ( exemplu . " Aceasta s-a apropiat de Lazarus si, cu cel mai frumos zambet din dotare i-a propus sa faca o poza impreuna" in "Click", 17 noiembrie, 2008 ; " Prin crearea de motoare cu nivel foarte redus de CO2, contribuim la protectia mediului." in "Telegraf", 17 noiembrie, 2008).

- Functia conativa este orientata spre destinatar. Tot ceea ce se refera direct la destinatar (publicul cititor) tine de functia conativa ; dintre manifestarile acestei functii, cea mai evidenta este utilizarea imperativelor. Textele corespunzatoare functiei conative sunt texte persuasive, seducatoare, 'impresive' ( exemplu : " Pentru a indeplini aceste promisiuni, PSD trebuie sa ajunga la guvernare." in "Telegraf", 17 noiembrie, 2008 ; " Afla mai multe despre ING Card Cont' ROL din catalogul ING si gaseste toate datele promotiei in regulament." in "Telegraf", 17 noiembrie, 2008)..

- Ffunctia referentiala , numita si denotativa, este centrata pe referent. Tot ceea ce face trimitere la referentii situationali sau textuali tine de functia referentiala. Textele corespunzatoare functiei referentiale sunt texte obiective, seci, fara comentarii       ( exemplu : " Un bloc de locuinte sociale cu patru etaje si mansarda, construite in zona Moldoveni din Calarasi, va fi dat in folosinta la sfarsitul anului." In "Adevarul, 20 noiembrie, 2008)

Astfel, avem de-a face cu texte impersonale, obiective, avand drept unic scop sa ofere cititorului o serie de informatii 'pure'. In principiu, in asemenea texte nu se remarca nici prezenta emitatorului, nici cea a destinatarului.

Punctand sensul acestor trei functii, constatam ca : functia expresiva este centrata pe eu, functia conativa pe tu iar cea referentiala pe el.

- Functia fatica, in jurnalism,       este centrata pe contactul psihologic. Textul care ajuta comunicarea, corespunde functiei fatice, Tot ceea ce serveste la realizarea, mentinerea sau intreruperea contactului (deci a comunicarii) tine de functia fatica. In jurnalism, aceasta functie este indeplinita, mai ales, de titluri, subtitluri, sapou, punctuatie dar si prin alte mijloace jurnalistice (culori, dimensiunea literelor, etc.);

- Functia metalingvistica este centrata pe cod. Textele care contin explicatii sau definitii corespund functiei metalingvistice. Tot ceea ce ,intr-un mesaj, serveste la prezentarea unei explicatii sau precizari privind codul folosit de emitator tine de functia metalingvistica. Uneori, destinatarul poate avea nevoie de explicatii pentru a intelege mai bine mesajul, iar jurnalistul, din intuitie, aduce precizari in legatura cu propriul sau limbaj : "adica." ; in principiu, aceasta functie este slab reprezentata in presa de informatie. Ea este ceva mai mult utilizata in presa de specialitate si de vulgarizare a cunostintelor ( exemplu . ".justitia romaneasca nu e  oarba , adica impartiala, ci  chioara , adica vede doar ceea ce ii convine. " in "Telegraf", 3 septembrie, 2008 ).

Uneori, functia metalingvistica este valorificata ca efect al ironiei mai mult sau mai putin disimulata (exemplu : "Cristian Cioaca s-a mutat pentru 29 de zile la serviciu. Dar nu la biroul sau de la Inspectoratul Judetean de Politie Brasov, ci in arestul aflat la subsolul aceleiasi cladiri." in "Libertatea", 25 ianuarie, 2008);

- Functia poetica este centrata pe mesaj. Textele care valorifica informatia prin figuri de stil corespund functiei poetice. Tot ceea ce aduce o suplimentare la sensul mesajului, prin structura textului, prin ritm, prin tonalitate, sonoritati, tine de functia poetica. In presa, functia poetica are un rol accesoriu. In jurnalism, functia poetica se realizeaza prin repetitia unor sonoritati, prin personificare, prin rime interioare, prin combinatii neasteptate de cuvinte, etc. Sloganurile publicitare si politice recurg, aproape intotdeauna, la functia poetica a limbajului. Astfel, sloganul politic ,,Sa traiti bine!" combina o formula de salut militar cu adverbul de mod care determina schimbarea salutului in urare. In felul acesta, salutul devine o urare, dupa modelul din timpul imparatilor romani.

In jurnalul de Constanta Telegraf nr. 96 (4566), din 25 aprilie 2007, pagina 16, am gasit un exemplu convingator de articol in care domina functia poetica a expresiei lingvistice. Iata un fragment din articol :

Frizerii nu fac politica

Sunt acuzat ca ma iau prea des de politicieni si ca ma fac pervers ca nu vad si nu comentez magariile frizerilor, ciubucurile ospatarilor si furtul la gramaj al gestionarilor de branza fermentata si mezeluri de tot felul. In conceptia unora, dezastrul economic national a fost provocat si intretinut de atitudinea iresponsabila a oligarhilor frizeri. In aparenta, frizerii nu fac politica dar ei pun in fiecare zi de lucru, in fiecare tura, conform graficului in vigoare, tara la cale. Sigur, nu orice frizer are acest privilegiu, ci doar cei care tund oameni importanti. Frizerii din aceasta categorie se simt extrem de importanti si de valorosi, ...sub masca lor blajina de apolitici, isi fac de cap! ...Cine tine in mana foarfeca, pamatuful, scula pentru pieptanat si crema pentru sapunit ?."

Trebuie subliniat ca cele sase functii ale limbajului nu se exclud una pe alta. Rar se poate intalni un text ,,pur", in care sa se manifeste o singura functie din cele sase. Cel mai adesea, mai multe functii se suprapun dar functia dominanta da caracteristica textului.

Clasificarea de mai sus este operationala in masura in care ea este un instrument practic de analiza sau de producere a oricarui tip de text.

2. Tipuri de mesaje in presa scrisa

Deoarece textul este purtator de mesaj, iar una dintre cele sase functii ale limbajului este dominanta textului, asta face posibil sa se distinga o tipologie de mesaje, in conformitate cu importanta functiilor reprezentate. Astfel, exista :

- Mesaj referential : a informa, centrat dominant pe referent, pe fapte, evenimente, intamplari, si situatii reale ( exemplu : " Taxa de poluare auto pentru cumpararea de masini noi a fost suspendata pentru un an, pana la 31 decembrie 2009, printr-o decizie a guvernului.", in "Adevarul", 20 noiembrie, 2008; "Inka este o bautura instant pe baza de extract de cereale-pudra." in "Jurnalul National", 24 august, 2007).

In asemenea mesaje, domina doar elementul referential ; nici-o alta functie nu vine sa dea informatiei brute vreo orientare speciala, deosebita. Totusi, aceste texte sunt rezultatul unui proiect : acela de a da unui cititor nedefinit, dar potential, un anumit numar de informatii care pot sa-i foloseasca intr-un fel oarecare. Absenta emitatorului (a jurnalistului) este voluntar : obiectivitatea este rezultatul unui efort, a unei activitati, a unei munci grele, uneori. Elaborarea unui text obiectiv arata cat de greu este sa produci un text fara sa intervii cu propria personalitate.

Noi distingem doua tipuri de texte pur referentiale : informatia si comunicatul de presa.

Informatia contine texte destinate sa ofere cititorilor cunostinte cu trimitere la referenti reali, obiecte concrete, fapte, evenimente, circumstante, cifre. A informa, in modul cel mai limpede si mai direct, presupune fapte simple si relativ putine, un anume simt al exactitatii si al obiectivitatii ca si aptitudinea de a degaja esenta unui eveniment si de a spune limpede acest lucru.

Comunicatele de presa sunt un exemplu de asemenea tip de text, destinat unei documentari rapide. Transmiterea informatiei urmeaza regulile limpezimii, laconismului, densitatii ( cel mai mare numar de informatii cu cel mai mic numar de cuvinte).

Comunicatul de presa poate sa apara artificial distins de informatie.

Acest gen de texte propun elemente mai complexe si mai numeroase decat cele continute in simpla informare. Astfel, se da o informatie in legatura cu o reuniune dar se relateaza desfasurarea ei. Comunicatul de presa poate face trimitere la referenti reali (activitati sportive, fapte diverse, reuniuni, etc.) sau la referenti textuali (de exemplu : dreptul la replica).

Facand trimitere la referenti reali, comunicatul de presa se materializeaza in texte de tip descriptive care prezinta cu precizie si fidelitate elementele referentiale si legaturile dintre ele. Comunicatul de presa se realizeaza in legatura cu un fapt (relatarea unui accident : descrierea locului si a faptelor), o actiune, (relatarea in legatura cu o reuniune, descrierea desfasurarii reuniunii), un obiect (descrierea unui tablou).

In toate cazurile pe care le prezinta, comunicatul de presa nu adauga nimic faptelor, nu analizeaza, nu emite judecati si aprecieri, nu critica, nu lauda : el expune elementele.

- Mesaj expresiv : subiectivitatea jurnalistului, centrat, cu precadere, pe aprecierile si consideratiile personale ale autorului articolului de presa (exemplu : "O incapere meschina, neprimitoare, cu ciment pe jos, unde soarele cu greu razbate printre gratiile de la fereastra, doua paturi suprapuse din fier, cu o saltea care, cel putin aparent, e tare incomoda, o masa si doua scaune. Asa arata celula in care.." in "Libertatea", 25 ianuarie, 2008 ; " In primii doi ani am avut un program draconic..Schimbarea s-a produs insa in atitudinea mea - am renuntat la ambitii profesionale..M-am simtit mai lejer si mai uman.", in "Adevarul", 20 noiembrie, 2008 ).

Expresivitatea se manifesta intr-un mesaj de fiecare data cand emitatorul isi exprima gandurile, parerile, reactiile fata de continutul mesajului. Elementele expresive indica subiectivitatea in mesaj.

In presa, diversele atitudini ale jurnalistului determina identificarea de tipuri diferite de mesaje expresive :

relatarea de presa critica este expresia unei judecati ; spre deosebire de

relatarea obiectiva, prezentarea critica include reactiile si opiniile emitatorului - jurnalist fata de subiectul mesajului transmis.

In jurnalism, este, de asemenea, necesara o distinctie intre diversele grade de subiectivitate sau de critica, astfel :

- se blameaza dezastrele produse de un atac terorist in numele principiilor umanitare ; aici nu mai este vorba de o apreciere de tipul "imi place sau nu imi place" ci de altfel de judecati, in numele umanitatii , dar

se condamna scandalurile in plina noapte, pe strada, in numele normelor de conduita, etc.

Aprecierea critica pur subiectiva a jurnalistului are o valoare limitata si ea este eficienta doar in masura in care cititorii au o anumita afinitate de spirit sau de opinie cu autorul.

In jurnalism, se disting, de asemenea, modalitati atenuante de exprimare a unei afirmatii provocatoare . Printre acestea, semnalam :

- folosirea pronumelui noi, ca plural de modestie, pentru a masca pronumele eu , mai ales cand este vorba despre o evaluare pozitiva,

- formularile impersonale de tipul : se spune, se considera, se vorbeste includ atat persoana autorului cat si ansamblul indivizilor infatisati in colectiv. Enunturile impersonale permit disimularea (ascunderea) lui eu, fara a renunta la exprimarea ideilor personale ale jurnalistului. Totusi, in presa, aceste formulari trebuie sa ramana ocazionale.

Este necesara cunoasterea acestor tehnici dar recunoasterea lor de catre cititor este indispensabila pentru a percepe, sub aparenta obiectivitatii, prezenta autorului.

Mesaj conativ : adaptarea la personalitatea cititorului, centrat pe public, punandu-l direct in discutie (exemplu : " Cu abonamentul Voce Business Nelimitat poti vorbi acum oricat, oriunde si oricand cu partenerii tai de afaceri din tara sau din strainatate." , in "Telegraf", 17 noiembrie, 2008; "In plus, pentru ca nu-i usor sa faci rost de inca un serviciu - uitati-va la stiri de ce - puneti, in loc sa munciti voi, banutii la treaba. Daca va mai raman cativa dupa toate cheltuielile gospodariei, puneti-i pe ING Card Contr'ROL, probabil cel mai bun card de pe piata.", in "Adevarul", 20 noiembrie, 2008).

Textele care contin aceste exprimari il implica direct pe destinatar in procesul comunicarii, il vizeaza nemijlocit prin continutul mesajului.

Acest procedeu este mult utilizat in textele politice si publicitare.

Implicarea directa a cititorului presupune o adaptare la personalitatea sociala si culturala a acestuia (publicul tinta). Un text jurnalistic vizeaza un anume public definit in functie de criterii precise (varsta, sex, cultura, apartenenta socio-profesionala, convingeri politice, religioase, etc.).

Cititorul va simti ca textul i se adreseaza direct doar in masura in care jurnalistul va scrie ,,pe limba lui". Asta presupune ca jurnalistul sa-si cunoasca bine cititorii, sa stie pentru cine scrie, care sunt centrele de interes ale cititorilor, ce cultura au, ce coduri personale aplica in decodarea mesajelor.

Adaptarea la destinatar se traduce prin recurgerea la nivelele de limba specifice. Aici apare limpede rolul social si psihologic al limbajului.

Cand scrie un articol de presa, jurnalistul nu trebuie sa piarda din vedere ca el are un obiectiv dublu :

- sa fie inteles, adica sa fie atent la lizibilitatea textului si la asezarea lui in pagina si

- sa fie admis, acceptat, adica sa seduca publicul prin stilul sau si prin felul in care aduce argumente.

Progresele din domeniul psihologiei sociale si din media au determinat aplicarea sistematica a unor procedee destinate persuadarii oamenilor fara ca acestia sa-si dea seama de asta : sugestii, seductie, convingere, manipulare.

Aplicand tehnici de comunicare si persuasiune avansate, articolele politice si publicitatea isi depasesc rolul de a informa si determina comportamente ale oamenilor care tin de reflexele conditionate.

Actiunea sugestiva a imaginilor, a culorilor, a formelor vin sa accentueze forta cuvintelor (sloganuri politice, publicitate).

Rolul informativ al publicitatii si al propagandei nu poate fi negat, dar trebuie sa fim constienti de mijloacele si de strategiile de comunicare aplicate, sa stim sa citim printre randurile unui mesaj politic sau publicitar, adica : sa degajam informatia, sa apreciem valoarea argumentelor si sa ne dam seama de efectele sugestive ale textului.

In relatarile de presa atentia cititorului este atrasa si mentinuta printr-o serie de efecte : surprize, asteptari, etc. Informatiile sunt adesea prezentate prin strategie romanesca :

- decuparea actiunii in acte sau episoade,

- punerea in valoare a personajelor, a decorului si a circumstantelor,

- evidentierea peripetiilor, intamplarilor, aventurilor prin rasturnari de situatii, lovituri de teatru, etc.,

amanarea voita a concluziilor prin aplicarea tehnicilor suspans-ului.

Faptele diverse, evenimentele politice sau sociale, elementele biografice ale unor personalitati sunt, cel mai adesea, prezentate sub forma de povestire.

Obiectivitatea informatiei are de suferit in urma aplicarii acestor strategii dar creste interesul cititorul.

- Mesaj fatic  : atragerea si mentinerea atentiei cititorului, in care domina grija de a stabili sau de a mentine contactul psihologic, in principal, prin titlurile si subtitlurile interogative sau continand vocative (exemplu . "Cine e Jamie ?", in "Jurnalul National", 14 martie, 2008 ; "Asa v-a venit ideea sa faceti un material de protectie ?", in "Adevarul", 20 noiembrie, 2008; "Auzi, soro: metrou la Catelu !", in "Adevarul", 20 noiembrie, 2008). Intr-un mesaj, tot ceea ce contribuie la atragerea si mentinerea atentiei cititorului tine de functia fatica.

Elementele fatice dintr-un mesaj verifica buna functionare a canalelor fizice si a contactului psihologic. Se admite ca, in scris, este greu sa se verifice functionarea canalului si a contactului psihologic pentru ca emitatorul (jurnalistul) nu poate controla atentia cititorului-destinatarului. Exista, totusi, anumite tehnici care permit o comunicare mai usoara, care provoaca sau relanseaza comunicarea. Dintre aceste tehnic retinem :

Lizibilitatea este caracteristica unui text de a fi citit usor ; facilitatea de lectura conduce la o mai mare si mai rapida intelegere a mesajului ; lizibilitatea este sustinuta de doi factori : redactarea si tipografierea.

- Redactarea se refera la alegerea cuvintelor si a structurii frazelor celor mai convenabile unei exprimari clare, adecvate subiectului tratat.

Legile lizibilitatii unui text spun ca alegerea cuvintelor trebuie sa tina cont ca cel mai usor sunt percepute :

- cuvintele scurte (deoarece cuvintele lungi cer mai mult efort pentru decodarea lor),

- cuvintele mai vechi in limba, deja cunoscute si folosite de mai mult timp (cuvintele noi se impun mai greu, nu sunt cunoscute de toata lumea si se manifesta retinere fata de folosirea lor),

- cuvintele simple sunt preferate ( cuvintele obtinute prin prefixare, sufixare sau compunere dauneaza lizibilitatii),

- cuvintele polisemantice (cu cat polisemia unui cuvant este mai mare, cu atat cuvantul este mai folosit si mai bine inteles, deci, lizibil).

In consecinta, in compunerea unui mesaj lizibil se vor evita :cuvintele lungi, cuvintele rare si cuvintele compuse.

Pe de alta parte, cuvintele cu o anumita incarcatura afectiva si cuvintele redondante (cu sensuri apropiate), repetitiile unor idei exprimate prin reformulare sau parafrazare actioneaza asupra atentiei cititorului.

Un text din care a fost eliminata orice redundanta devine prea dens, lectura devine greoaie si memorarea se face cu dificultate.

In jurnalism, exista interes pentru repetarea anumitor cuvinte capitale pentru intelegerea mesajului, pentru accentuarea articularilor dintre gandire si fraza si chiar pentru a da o nota personala mesajului.

Structura frazei este la fel de importanta pentru o buna intelegere a mesajului. Este necesara o pliere la capacitatea cititorului de a percepe imediat un ansamblu de cuvinte. Pentru aceasta, trebuie ca :

- fraza sa fie astfel construita incat articulatiile sale sa fie imediat remarcate,

- lungimea propozitiilor sa nu depaseasca capacitatea de lectura definita prin ampan (adica o fraza trebuie sa contina 10 pana la 30 de cuvinte pentru a fi inteleasa si memorata),

- cuvintele care se determina din punct de vedere gramatical sa nu fie prea departe unele de altele,

- cuvintele cele mai importante pentru intelegerea mesajului sa fie plasate in prima jumatate a frazei sau in a doua jumatate ( nu la mijlocul frazei),

- structura generala a frazei sa fie cunoscuta si sa permita cititorului sa prevada natura cuvintelor chiar inainte de a le citi ; in jurnalism, o sintaxa prea savanta dauneaza lizibilitatii in timp ce cliseele ti redundanta usureaza lectura.

- Tipografierea se refera la aspectul tehnic de scriere a textelor, la folosirea unei marimi convenabile a literelor, la buna calitate a materialului iconico-ilustrativ, la asezarea judicioasa in pagina a textelor si imaginilor, potrivirea culorilor, etc.

- Mesaj metalingvistic : a defini, a explica, centrat pe cod, vehiculeaza explicatii (exemplu : "Dintre legume se recomanda cele cu frunze verzi, care contin acid folic, cum ar fi salata, spanacul, broccoli, vinete, andive." in "Jurnalul National", 24 august, 2007; "Initiativa  Votul Verde  isi propune sprijinirea politicilor de mediu in Romania si presupune, in prima instanta, selectarea unor legi de interes pentru mediul inconjurator care au fost dezbatute in Parlament.", in "Adevarul", 20 noiembrie, 2008 ).

Metalimbajul este limbajul care vorbeste despre el insusi (gramatica, stilistica, etc.). Metalimbajul este un instrument stiintific necesar de fiecare data cand este nevoie de a defini sau de a explica cutare sau cutare aspect al limbajului (codului) folosit.

Metalimbajul nu se foloseste doar in limbajele stiintifice ci si atunci cand un limbaj vorbeste despre semnificatiile limbii (naturale) sau despre un alt cod.

Francis Vanoye il citeaza pe Roland Barthes care arata ca textele care comenteaza fotografii din jurnalele de moda constituie un metalimbaj, in masura in care ele expliciteaza "codul" vestimentar, si da ca exemplu un text care insoteste o fotografie din revista 'Elle'[1] :

'Smokingul : haina lunga, stransa pe corp, inchisa cu un singur nasture, cu despicatura la spate. Intr-o parte si alta a pantalonilor largi : o vipusca de satin ton pe ton.'

Textul de mai sus comenteaza fotografia, o explica, atrage atentia cititorului asupra detaliilor. El constituie un limbaj despre un alt limbaj, cel al vestimentatiei.

- Mesaj poetic : punerea in valoare a continutului mesajului, in care ritmul, sonoritatile si structura mesajului au tot atata importanta cat si continutul informativ pe care il vehiculeaza (exemplu: " Candidatii si-au luat Stolojanul si l-au plimbat prin piata Grivitei, piata Tomis III si piata Brotacei..Numai ca locuitorii orasului.. au inceput sa critice partidul portocaliu si oamenii lui.", in "Telegraf", 17 noiembrie, 2008 ). Mesajul poetic pune in valoare informatia, el contribuie la accentuarea si nuantarea continutului informativ.

Mesajul poetic este exprimat prin ritm, joc de sonoritati, imagini (figuri retorice).

Ritmul se refera la miscarea generala a frazei sau a textului, care rezulta din legaturile ce se stabilesc intre segmentele de lungime variabila. Ritmul rezulta din cadenta cuvintelor in fraza, el se realizeaza, de asemenea, prin revenirea unui anumit numar de silabe, sau prin dispozitia pauzelor, a intreruperilor, a accentelor care dau ritm unui text scris.

Jocul de sonoritati este, practic, nelimitat. Valoarea expresiva a sonoritatilor este in relatie imediata cu ritmul mesajului si cu sensul cuvintelor. O sonoritate capata valoare in combinatie cu alte sonoritati. Astfel, repetitiile sau combinatiile de sonoritati accentueaza sensul mesajului, uneori ajung sa-i dea chiar un al doilea sens, neexplicit, doar sugerat.

Imaginile, figurile retorice sau de stil, sunt frecvent folosite mai ales in discursurile politice si cele publicitare. Jurnalistii fac apel la marea gama a figurilor retorice pentru a realiza o relatare nuantata, expresiva.

Metaforele (exemplu : lumina spiritului, floarea varstei), comparatiile, metonimiile (exemplu : tot orasul doarme - locuitorii dorm -, studentul trebuie sa.) imbogatesc discursul cu multiple sugestii.

Figurile de stil sunt folosite pentru a limpezi sau pentru a dezvolta o idee (exemplu : pentru a sugera rotunjimea unui obiect, el este comparat cu o portocala).

Aceasta clasificare aduce servicii in analiza si redactarea de texte jurnalistice, ajuta la definirea situatiei in care se realizeaza mesajul si precizeaza natura mesajului prin identificarea functiei lingvistice dominante.

Trebuie subliniat ca, in jurnalism, functia referentiala este intotdeauna prezenta, ea se regaseste in toate textele (articolele de presa), deoarece orice text jurnalistic trebuie sa raspunda celor sase intrebari dintre care prima intrebare este ce? (cine?, unde?, cand?, cum?, de ce?). Pe de alta parte, este o evidenta faptul ca orice comunicare scrisa vehiculeaza mesaje in timp si spatiu si, pentru a fi intelese de destinatar, mesajele trebuie sa faca referiri explicite la referenti situationali.

Orice text jurnalistic se prezinta ca un ansamblu de elemente referentiale peste care se suprapun elemente componente ale altor functii ale limbajului ce variaza in functie de finalitatea mesajului.

Elementele referentiale definesc informatiile de baza din textele jurnalistice, ele definesc informatiile, continutul obiectiv, in timp ce celelalte elemente definesc activitatea de punere in forma a acestor informatii. Acest fapt conduce la concluzia ca a scrie in presa inseamna a organiza si a pune in forma un anumit numar de date.

Organizarea si punerea in forma a datelor nu se fac la intamplare, ele nu sunt 'inocente' ci manifesta finalitatea mesajului cu obiectivele sale determinante.

Jurnalistul adauga informatiilor brute o incarcatura suplimentara constituita din aprecierile sale, modul sau de a vedea lucrurile si de a descrie evenimentele.

Nu trebuie pierdut din vedere ca functiile limbajului sunt strans legate intr-un mesaj si multe dintre ele se manifesta in mod foarte indirect. Nu putem, de asemenea, afirma ca ar exista texte pur referentiale ; un texte aparent impersonal este produs de un individ, iar obiectivitatea este, de multe ori, marca unui scop subtil.

In fapt, un text jurnalistic se defineste pornind de la personalitatea emitatorului (jurnalistul) si cea a destinatarului (cititorul).

Un text jurnalistic poarta intotdeauna marca unei intentii si marca trecerii acestei intentii de la emitator la receptor. In acest sens, obiectivitatea, raceala textului, uscaciunea lui sunt ele-insele intentii si ilustreaza o anume prelucrare a informatiei.