ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE

Organizatia Natiunilor Unite a fost infiintata la 24 octombrie 1945 de catre un numar de 51 de tari care se angajau sa mentina pacea prin cooperare internationala si securitate colectiva. Astazi, aproape toate natiunile lumii sunt membre ONU - in total 192 de tari. Sediul ONU este la New York. Statele membre ONU accepta si isi asuma obligatiile prevazute in Carta Natiunilor Unite, un tratat international care stabileste principiile de baza ale relatiilor internationale.

Conform Cartei, ONU are patru obiective majore:

sa mentina pacea si securitatea internationala;

sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni;

sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile omului;

sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor.

ONU are sase organisme distincte. Cinci dintre ele - Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela si Secretariatul - au sediul central in New York. Cel de-al saselea - Curtea Internationala de Justitie - isi desfasoara activitatea la Haga, in Olanda.

Documente fundamentale ale Organizatiei Natiunilor Unite     

Carta Organizatiei Natiunilor Unite si Statutul Curtii Internationale de Justitie, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, dar si rezolutii ale Consiliului de Securitate, hotarari ale Adunarii Generale sau documente elaborate de catre Consiliul Economic si Social.     

Principalele organisme ale Organizatiei Natiunilor Unite

Adunarea Generala

Toate statele membre ONU sunt reprezentate in Adunarea Generala - "un parlament al natiunilor" care se intruneste in sesiuni ordinare sau extraordinare pentru a discuta cele mai presante probleme mondiale. Fiecare stat membru are drept de vot. Deciziile in probleme-cheie precum pacea si securitatea internationale, admiterea de noi membri si bugetul ONU sunt luate cu acordul a doua treimi din membri. Alte decizii sunt votate prin majoritate simpla. In ultimii ani, s-au depus eforturi spre a se lua decizii mai degraba prin consens, decat prin vot formal. Adunarea nu poate forta statele sa actioneze, dar recomandarile ei sunt indicatorul opiniei internationale generale si reprezinta autoritatea morala a comunitatii natiunilor.

Sesiunea anuala a Adunarii Generale incepe in luna septembrie si dureaza pana in luna decembrie a fiecarui an. Daca este necesar, sesiunea poate fi reluata sau se organizeaza o sesiune speciala ori de urgenta pe teme de interes specific.

Consiliul de Securitate

Carta Natiunilor Unite acorda Consiliului de Securitate principala responsabilitate in mentinerea pacii si securitatii internationale. Consiliul se poate reuni oricand, de fiecare data cand exista amenintari la adresa pacii mondiale. Conform Cartei, toate statele membre ONU sunt obligate sa respecte si sa aplice deciziile Consiliului.

Consiliul are 15 membri. Cinci dintre acestia - China, Franta, Federatia Rusa, Regatul Unit al Marii Britanii si Statele Unite ale Americii - sunt membri permanenti. Ceilalti zece sunt alesi de catre Adunarea Generala pentru un mandat de doi ani.

Statele membre continua sa discute propuneri de reforma in componenta Consiliului de Securitate, pentru o mai buna reflectare a realitatilor politice si economice actuale. Deciziile Consiliului trebuie luate cu 9 voturi. Cu exceptia votului in chestiuni procedurale, nu poate fi luata o decizie in cazul unui vot negativ sau al exercitarii drepturilui de veto din partea unui membru permanent.

Cand Consiliul considera ca exista o amenintare la adresa pacii mondiale, acesta discuta mai intai modalitatile de rezolvare pasnica a unei dispute, poate sugera principiile unui acord de pace sau poate media conflictul. In cazul unor conflicte armate, Consiliul incearca sa asigure mai intai incetarea focului. Poate trimite o misiune pentru mentinerea pacii cu scopul de a ajuta partile aflate in conflict sa mentina armistitiul si sa impiedice reluarea violentelor.

Consiliul poate lua masuri de implementare a deciziilor sale. Poate impune sanctiuni economice sau poate impune un embargo asupra armelor. Rareori Consiliul a autorizat statele membre sa adopte "orice mijloace necesare", inclusiv actiunea militara colectiva, pentru a asigura ducerea la bun sfarsit a deciziilor sale.

Consiliul Economic si Social

Consiliul Economic si Social, aflat in subordinea Adunarii Generale, coordoneaza activitatea economica si sociala a Natiunilor Unite si a organizatiilor din sistemul ONU. In calitate de forum central de discutie a subiectelor economice si sociale internationale si formulare de recomandari de politici, Consiliul joaca un rol-cheie in cooperarea internationala pentru dezvoltare. Se poate consulta cu organizatiile neguvernamentale, dezvoltand astfel o veriga vitala intre Natiunile Unite si societatea civila.

Consiliul are 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru mandate de cate 3 ani. Se intruneste pe tot parcursul anului si are o sesiune principala in cursul lunii iulie, perioada in care ministrii statelor membre discuta, in cadrul unei reuniuni la nivel inalt, problemele economice, sociale si umanitare majore.

Consiliul de Tutela

Consiliul de Tutela a fost infiintat pentru a asigura supravegherea internationala a unui numar de 11 teritorii aflate sub tutela si administrate de sapte state membre; de asemenea, s-au asigurat toate masurile necesare pregatirii teritoriilor respective pentru auto-guvernare si independenta.

Curtea Internationala de Justitie

Curtea Internationala de Justitie este principalul organism judiciar al ONU. Cei 15 judecatori ai sai sunt alesi de Adunarea Generala si de Consiliul de Securitate. Ei iau decizii prin vot independent si simultan. Curtea dezbate disputele dintre state in baza participarii voluntare a statelor aflate in litigiu. Daca un stat alege sa participe la procedurile curtii, atunci este obligat sa se supuna rezolutiilor acesteia. Curtea emite, de asemenea, opinii consultative catre ONU si agentiile specializate ale acesteia.

Secretariatul

Secretariatul se ocupa de partea administrativa a Natiunilor Unite, in baza mandatului aprobat de catre Adunarea Generala, dar si a deciziilor Consiliul de Securitate si ale altor organisme ONU. In fruntea Secretariatului se afla Secretarul General, care are drept sarcina asigurarea managementului general.

Secretarul General al Natiunilor Unite

Din 1 ianuarie 2007, Secretar General este sud-coreeanul Ban Ki-Moon.

Secretarul General este numit de catre Adunarea General ONU la propunerea Consiliului de Securitate. Selectia persoanei care urmeaza sa ocupe aceasta functie este, din acest motiv, supusa dreptului de veto ce poate fi exprimat de oricare dintre cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate.

In baza Cartei ONU, Secretarul General indeplineste sarcinile cu care a fost mandatat de catre Consiliul de Securitate, Adunarea Generala, Consiliul Economic si Social si alte organisme ale Natiunilor Unite. Carta il imputerniceste pe Secretarul General "sa aduca in atentia Consiliului de Securitate orice problema care, in opinia sa, poate ameninta pacea si securitatea internationale".

Activitatea Secretarului General include: participarea la sesiuni ale organismelor ONU; consultari cu liderii lumii sau cu oficiali guvernamentali; calatorii in intreaga lume pentru a intra in contact cu reprezentantii tarilor membre. Toti interlocutorii sai sunt informati despre aria larga de subiecte de interes pe plan mondial, teme care se afla si pe agenda ONU. In fiecare an, Secretarul General face public un raport de activitate al institutiei pe care o conduce, document in care isi autoevalueaza activitatile, dar isi anunta si prioritatile de viitor.

Bibliografie: www.onuinfo.ro, www.un.org