Stilul publicistic: evolutie sau involutie?
Un studiu de caz.

Limba romana in presa scrisa

Ansamblul de reguli specifice limbii este susceptibil de de fi eludat, iar greselile (ori abaterile) reprezinta una dintre modalitatile de schimbare a limbii. Conceptia statica despre limba a fost inlocuita, in mod inevitabil, o data cu adoptarea metodei comparativ-istorice de studiere a limbii. Aceasta metoda, mai putin rigida, evidentiaza ideea evolutiei limbii, context in care abaterile de la norme constituie, in ultima instanta, fundamentul insusi al evolutiei limbii. Putem afirma ca innoirile lingvistice nu sunt altceva decat abateri generalizate, insusite in timp. Cu toate acesteA, ar fi o grava eroare sa punem semnul egal, in termeni absoluti, intre abatere (greseala) si modificare a limbii (evolutie lingvistica), din cel putin 2 motive:

nu orice greseala se impune;

nu intotdeauna o modificare lingvistica are la origine o greseala.

Greselile de limba se pot explica prin mai multi factori:

cunoasterea insuficienta a unei limbi;

comoditatea vorbitorilor;

analogia.

Daca primul factor mentionat intervine mai ales in cazul in care o limba data este vorbita de un strain, comoditatea vorbitorilor (legea minimului efort) reprezinta un factor intern de abatere care se manifesta cu precadere in fonetica si in vocabular"

Opinia multor specialisti este aeea ca analogia reprezinta factorul cel mai important, intrucat este forma in care se manifesta ,legea generala de regularizare si de organizare tot mai coerenta a materialului lingvistic in cadrul sistemului unei limbi[2]. O limba evolueaza insa nu numai prin modificarile de sistem produse intr-un singur plan, ci si prin diferentiere spatiala si sociala. In plan orizontal, se dezvolta diferentele regionale (apar graiurile, dialectele), iar in plan vertical se diferentiaza limbajele diferitelor grupuri sociale (limba literara, limba vorbita, limbajele tehnice, argourile etc.).

Formarea limbii literare aduce cu sine o largire a notiunii de abatere lingvistica. La nivelul limbii literare, rigoarea normelor transforma in abatere utilizarea formelor, a termenilor si a constructiilor populare sau regionale care nu au fost cuprinse in aceste norme. Aceeasi actiune restrictiva exercita normele limbii literare si asupra faptelor lingvistice proprii celorlalte variante sociale ale limbii. Abatere - din punctul de vedere al limbii literare - reprezinta si incalcarea normelor prin introducerea elementelor familiare, de limba vorbita.

Un alt tip de incorectitudine decurge din proprietatea limbii literare de a fi diferentiata in stiluri, avand fiecare, pe langa un fond lingvistic comun, un numar de elemente specifice. Din acest punct de vedere, amestecul de stiluri, folosirea in cadrul unui stil a elementelor altui stil reprezinta - in foarte multe cazuri - o abatere. Abateri de la normele limbii romane pot aparea si sub influenta normelor din alte limbi (franceza, engleza); sunt de condamnat, in acest sens, o serie de calcuri abuzive, realizate la nivel semantic, dar si pur structural.

Pornind de la aceste premise, cercetatorii de la Institutul de Lingvistica al Academiei Romane si-au propus sa monitorizeze limbajul presei scrise actuale. Au fost monitorizate cateva dintre publicatiile cu tiraj mare si impact in randurile cititorilor de presa: Adevarul, Evenimentul zilei, Gazeta sporturilor, Libertatea, Romania libera si Ziua.

Operatia de monitorizare s-a desfasurat pe o perioada de 6 luni (ianuarie - iulie 2003) si a urmarit limba romana la nivelul tuturor compartimentelor sale esentiale: ortografie-punctuatie, morfologie, sintaxa, vocabular si stilistica. O prima observatie de ansamblu, rezultata din confruntarea cu concluziile cercetarii intreprinse asupra presei audio-vizuale, se refera la numarul mai mare de abateri lingvistice inregistrate in cazul acesteia din urma. Concluzia nu este frapanta: gradul mai mare de cenzura cu privire la corectitudinea exprimarii, instituit la nivelul presei scrise, pe de o parte, si factorul spontaneitate, pe de alta parte, care intervine, de regula, intr-un discurs oral, sunt doar doua dintre aspectele ce pot fi invocate pentru justificarea realitatii inregistrate. In acelasi timp - trebuie sa recunoastem - cercetarea noastra a semnalat unele abateri nementionate pentru presa vorbita, ceea ce nu inseamna ca astfel de fapte de limba nu pot sa apara si la acest nivel.

Ortografia si punctuatia

Cele mai frecvente abateri de la normele de punctuatie apar - in presa scrisa - in cazul folosirii virgulei. Se inregistreaza aici doua situatii opuse: fie virgula este folosita in exces, fie nu apare deloc in contexte unde prezenta ei se impune. In prima situatie, cele mai multe exemple de folosire abuziva a virgulei privesc acele cazuri in care autorul articolului simte nevoia sa ia o pauza: in interiorul frazei, inainte de conjunctia coordonatoare copulativa si (cf. Faza a continuat, si Radoi a marcat); pentru izolarea conjunctiei insa in interiorul propozitiei (cf. fara sa se intample, insa, ceva semnificativ); dupa conjunctia adversativa dar (cf. Dar, presedintele irakian,, neaga categoric) sau dupa adverbul respectiv (cf. care au 6, respectiv, 4 puncte). Cazurile ,,clasice" de folosire incorecta a virgulei intre subiect si predicat, respectiv intre verbul copulativ si numele predicativ sunt, in general, evitate.

O evidenta manifestare de snobism lingvistic o constituie revenirea la ortografia etimologica, in cazul unor imprumuturi vechi, perfect asimilate sub aspect fonetic si grafic (cf. blitz / blit; cocktail / cocteil; iceberg /       aisberg etc.). Oscilatiile in scrierea anglicismelor se manifesta prin coexistenta unor forme paralele reprezentand: grafia etimologica si grafia fonetica (cf. high-life ['haj-lajf]: high-life (forma cea mai frecventa in presa actuala), dar si hailaif; 2 variante ortografiate fonetic (cf. hamburger ['hAmburg r : hamburgher, dar si hamburgar, alaturi de grafia etimologica (hamburger). Cuvintele straine - in speta anglicismele - sunt marcate, de regula, in presa scrisa prin diverse procedee grafice: ghilimelele, scrierea cu italice si cratima (intre cuvant si articol sau desinenta); sunt insa si situatii in care caracterul ,,strain" al unui termen sau altul nu este precizat in nici un fel.

Nu putem sa nu remarcam alt tip de greseli de ortografie - data fiind frecventa acestuia in presa actuala - si anume, erorile de tehnoredactare si de culegere: cu greu gasesti in presa romaneasca un articol in care sa nu existe omisiuni de litere, silabe si chiar cuvinte intregi!

Abaterile de la nivelul morfosintaxei, constatate de lingvisti, sunt numeroase si grave; majoritatea partilor de vorbire (flexibile si neflexibile) furnizeaza exemple in acest sens.

Cele mai multe si mai interesante aspecte au fost relevate in utilizarea articolului posesiv-genitival. Astfel sunt de notat, in primul rand, exemplele care ilustreaza ,,confuzia" intre articolul posesiv si articolul hotarat (feminin) (cf. demersul de recuperarea banilor, comisia de protectia muncii). Daca in unele cazuri se remarca prezenta redundanta a articolului genitival (cf. cf. absenta a lui Andrei Pavel), in altele, dimpotriva, acest articol este omis (cf. intalnirea Delegatiei Permanente si parlamentarilor). Cat priveste acordul articolului posesiv cu substantivul, atragem atentia asupra realizarii defectuoase a acestuia, anume cu substantivul cel mai apropiat, iar nu cu cel la care se refera (cf. inregistrarea in evidentele contabile ale unor cheltuieli nejustificate). O confuzie frecvent intalnita in presa romaneasca actuala este aceea dintre articolul posesiv-genitival si prepozitia a (,,de, pentru"), in structuri cu numerale / alti cuantificatori care preceda substantivul (cf. cunoscator al 15 limbi straine sau posesor al numeroase medalii).

La substantiv sunt de semnalat o serie de aspecte referitoare la gen si la numar: confuzia de gen (de ex., n./fem. pl., in loc de masc. pl., cf. nametile / nametii) sau aparitia a doua morfeme de plural (pentru acelasi substantiv) (cf. capatani, dar capatanele; remarci, dar remarcele). Referitor la ultimele exemple oferite, trebuie spus ca oscilatia intre cele doua morfeme de plural evidentiaza o tendinta de evolutie a limbii romane; astfel, in romana contemporana, in locul desinentei -e la pl. fem., este preferata desin. -i. Uneori, o serie de substantive sunt articulate (enclitic) fara nici o justificare, in timp ce altele - insotite de anumiti determinanti - se utilizeaza in forma nearticulata (cf. mediere intre partile prin convocarea unui consiliu de familie, respectiv cu zambete condescendente ale celor prezenti). Si declinarea cazuala pune probleme; se constata, astfel, utilizarea dativului, in locul acuzativului cu prepozitie, uneori aceste structuri aparand ca rezultat al traducerii literale dintr-o alta limba (cf. opozitia Frantei oricarei noi rezolutii asupra Irakului / opozitia fata de), sau intrebuintarea nominativului in loc de genitiv (nedeclinarea substantivului respectiv) (cf. soldatii celei de-a 4-a Cavalerie aeriene); astfel de erori de flexiune au fost semnalate si pentru presa audio-vizuala. Suparatoare este si succesiunea ambigua si artificiala de dative si genitive (cf. trasaturile apropiate categoriei alimentelor ale acestui produs).

Fenomenul cel mai frapant, inregistrat si pentru presa vorbita, in cazul adjectivului, il constituie atribuirea de grade de comparatie unor adjective care, datorita sferei lor semantice, nu se utilizeaza decat la forma de ,pozitiv' (cf. un agent inervant chiar mai letal sau reduceri foarte graduale).

Numeroase sunt si exemplele care ilustreaza ,dezacordul' pronumelui personal cu substantivul substituit (rezultatul este aparitia unor constructii anacolutice, cf., de ex., drept dovada a acestui fapt il constituie modul in care deputatul). Nu putine sunt cazurile in care cliticele, inclusiv cele clitice cu rolul de a anticipa substantivul, au fost omise (cf. ii apara si acopera sau legea permite consumatorului / legea ii permite consumatorului). Probleme deosebite pune si pronumele (adjectivul) nehotarat, utilizat intr-o serie de contexte negative, unde se impunea intrebuintarea pronumelui negativ (cf. orice sistem nu va putea oferi / nici un sistem sau toti n-au nici o problema / nimeni, nici unul nu are nici o problema). Fenomene de dezacord (cu substantivul la care se refera / pe care il insotesc) ne intampina adeseori, in presa actuala, inclusiv in cea audio-vizuala, in cazul pronumelui relativ si al adjectivului pronominal de intarire (cf. serviciilor persoanei pe raza caruia sau insasi tatal copiilor). Mult mai interesanta este insa ,,odiseea" pronumelui relativ care, la nivelul unor fraze mai lungi, in care intrebuintarea gresita (invariabila) a relativului da nastere la constructii ancolutice (cf. ,,Tarile care asteptam sa faca progrese in acest domeniu"// tarile pe care le asteptam sau tarile de la care asteptam).

Utilizarea inadecvata a diatezei, a timpurilor si a modurilor verbale sunt cateva aspecte mai interesante care ne-au retinut atentia la verb, aspecte care se regasesc si la nivelul presei vorbite. Concret, este vorba despre fenomene ca: intrebuintarea formei active pentru diateza pasiva: cf. cercetarile continua de catre / cercetarile sunt continuate de catre; sau utilizarea unor substantive-infinitive lungi (nefiind vorba despre verbe agentive, ci experimentale), urmate de locutiunea prepozitionala de catre: cf. ordinul privind renuntarea de catre RAR la verificarea tehnica); utilizarea prezentului in locul viitorului sau a infinitivului in locul conjunctivului, cf. legea permite consumatorului de a denunta / permite consumatorului sa denunte, in exemplul citat fiind foarte probabila influenta fr. permettre de). Sunt de mentionat si alte fenomene, precum: omisiunea conjunctiei sa intr-o enumerare de verbe la modul conjunctiv; treceri de la o conjugare la alta, in speta, de la conj. a III-a la conj. a II-a (cf. va batea / va bate).

O alta constatare ce priveste presa scrisa a fost aceea ca sunt utilizate incorect adverbe in contexte negative (cf. nu a exclus si o noua intalnire / nu a exclus nici o noua intalnire). De asemenea, omisiunea unor adverbe negative (eventual, si a unei prepozitii) din contexte in care prezenta acestora se impunea (cf. Dinamo nu dispune de un compartiment defensiv si o linie mediana / si nici de o linie). Frecvent intalnita este intrebuintarea adjectivului in locul adverbului (este vorba, indeosebi, despre adverbele maximum si minimum utilizate cu forma de adjectiv: maxim, respectiv minim). Pentru ilustrarea acestui ultim fenomen, au fost semnalate numeroase exemple si la nivelul presei audio-vizuale.

Prepozitia este una dintre partile de vorbire care furnizeaza un numar considerabil de exemple in ceea ce priveste utilizarea inadecvata (improprie) in presa romaneasca actuala. O serie de prepozitii si locutiuni prepozitionale se intrebuinteaza incorect in contexte care impun ocurenta altor prepozitii, respectiv locutiuni prepozitionale; este vorba, in ultima instanta, despre probleme de natura lexico-semantica. De mentionat faptul ca, uneori, utilizarea inadecvata a prepozitiilor poate reprezenta rezultatul influentei unei alte limbi romanice, in speta franceza, asupra limbii romane. Este si cazul locutiunii vizavi de, cu sens local in limba romana, ea extinzandu-se insa patologic si la combinatiile cu substantivele abstracte (cf. vizavi de stadiul, vizavi de proiectul etc.). O alta constructie prepozitionala care prolifereaza in romana actuala este de o maniera; se spune si se scrie, astfel, de o maniera pasnica si durabila, de o maniera entuziasmanta, constructii artificiale si pretentioase care contravin spiritului limbii noastre.

Daca in unele situatii cercetatorii de la Institutul de Lingvistica al Academiei Romane au constatat utilizarea redundanta a unor prepozitii (cf. a sustine in clar) sau aparitia unor locutiuni pleonastice (cf. drept pentru care), alteori au constat fenomenul invers: omisiunea unor prepozitii (in special, prep. de - inaintea unor substantive care exprima unitati de masura, scrise intreg, date calendaristice sau omisiunea lui de cu sensul ,,de catre"), pe de o parte, pe de alta parte - omisiunea unor elemente componente din structura unor locutiuni prepozitionale (cf. urmare a / ca urmare a sau functie de / in functie de). Astfel de omisiuni se soldeaza adesea cu anularea coerentei frazei respective, cu aparitia unor structuri anacolutice, ambigue (cf. Ramas in criza de efectiv dupa eliminarile lui Plesan si Papura din meciul cu Astra Ploiesti, precum si a accidentarii suferite de atacantul), aspect evidentiat si pentru presa audio-vizuala. O locutiune care se foloseste tot mai frecvent in presa scrisa si vorbita din Romania, fara nici un fel de justificare lingvistica (poate doar aceea - nerecomandabila - de a evita cacofonia) este ca si; in limba romana, locutiunea amintita se utilizeaza, in mod corect, cu valoare comparativa, nicidecum cu semnificatia care i se atribuie in contexte de genul: a fost propus ca si candidat, sa ne reexaminam ca si crestini etc., contexte in care se puteau intrebuinta alte prepozitii / locutiuni prepozitionale: drept, in calitate de etc.

O serie de confuzii se produc si intre diferitele tipuri de conjunctii; astfel, conjunctia disjunctiva ori este confundata cu cea adversativa or, desi fenomenul invers (utilizarea lui ori pentru or) este mult mai frecvent, aspect care poate fi pus si pe seama faptului ca disjunctivul ori este mai familiar vorbitorilor limbii romane, raportat la or, conjunctie neologica. Unele conjunctii compuse sunt utilizate intr-o forma incorecta; este, bunaoara, si cazul lui casa, pentru care se intrebuinteaza casa, in contexte in care intre cele doua conjunctii se intercaleaza alte elemente (in ultima instanta, rezulta o structura anacolutica, cf. S-a hotarat ca aproximativ 300 de salariatisa fie disponibilizati).De mentionat si unele structuri conjunctionale pleonastice, frecvent intalnite in presa scrisa: dar insa, dar in schimb.

Erorile de la nivelul sintaxei propriu-zise privesc indeosebi acordul, topica si structurile ambigue. Comparativ cu presa audio-vizuala, unde greselile de acord inregistreaza o frecventa remarcabila, in presa scrisa acest tip de abatere se regaseste intr-o masura mai mica. Cu toate acestea, remarcam cateva dintre aspectele cele mai semnificative: realizarea acordului semantic in locul celui formal (este vorba, evident, despre situatiile in care acordul formal este recomandat de lucrarile normative actuale); inconsecventa realizarii acordului (acord semantic + acord formal, in aceeasi fraza, cf. Un grup de oameni de stiinta au efectuat vara trecuta sapaturi, unde a descoperit); nerealizarea acordului intre subiect si predicat (cf. Iar promisiunile executivului nu este decat praf aruncat in ochi, exemplu in care se face ,acordul' verbului copulativ cu numele predicativ!), intre elementul predicativ suplimentar si numele la care acesta se refera (cf. fara a avea specificat pe eticheta denumirea) sau o serie de situatii de hiperacord (cf. Inca nu sunt clare, nici acum, care sunt motivatiile acestora / Inca nu e clar care sunt motivatiile). Cat priveste topica, trebuie spus ca partile de propozitie secundare au o pozitionare nefireasca, nespecifica limbii romane: atributul substantival este plasat, astfel, la distanta considerabila de regentul sau, de asemenea, complementul - fata de verb. "tematizarea" subiectului in subordonate conditionale (subiectul este plasat inaintea conjunctiei conditionale daca!) genereaza structuri sintactice prolixe, de-a dreptul bizare, care n-au nimic a face cu topica limbii romane (cf. Starea de caldura excesiva daca va continua / Daca starea de caldura excesiva va continua.). Pozitionate inadecvat sunt si o serie de adverbe: chiar (cf. inaintea chiar a dactilografei); inca (cf. a carei identitate inca nu a fost stabilita) etc. Ambiguitatea, neclaritatea detectabile la nivelul multor fraze din presa romaneasca scrisa reprezinta, in primul rand, rezultatul digresiunilor introduse in text; se remarca, astfel, tendinta, ca in locul mai multor propozitii / fraze clare, coerente sa fie preferata o singura fraza ,,atotcuprinzatoare", aceasta in detrimentul exprimarii literare.

Abaterile stilistice din presa scrisa sunt detectabile, cu precadere, la nivelul lexicului si al sintaxei si trebuie analizate in relatie cu transformarile petrecute in limbajul publicistic romanesc dupa 1989, cand asistam la patrunderea masiva in scris a oralitatii familiare si argotice. Se pare ca limbajul comentariului sportiv este cel mai permisiv fata de formele de oralitate familiara, evidenta mai ales la nivel lexical prin cuvinte, expresii si locutiuni verbale din acest registru. Din nevoia de a soca, se folosesc forme vulgare sau formulari agresive. Concret, la nivel sintactico-lexical, retin atentia o serie de constructii bombastice (cf. echilibrul fiintei actoricesti); tautologii (cf. suprafata de luciu a apei); constructii defectuoase (in acest context al zacamintelor; la terminarea liceului, la urma); fenomenul de ,contradictio in adiecto' (cf. 5 ani de eternitate).

Oralitatea se manifesta prin digresiuni, paranteze, repetitii, constructii eliptice, enunturi fragmentare, toate acestea afectand claritatea mesajului.

Abaterile / greselile semnalate in prezentarea cercetatorilor de la Institutul de Lingvistica al Academiei Romane isi gasesc o posibila explicatie (nu insa si o scuza) prin cunoasterea insuficienta a unei limbi, comoditatea vorbitorilor, analogia, dar si a altor elemente care tin de specificul discursului publicistic: viteza cu care se redacteaza, tendinta de evitare a cuvantului considerat ,banal', cautarea cu orice pret a ineditului si a expresivitatii, dorinta de a-l epata pe cititor etc.

Limba romana in audio-vizual

Cercetatorii lingvisti de la Academia Romana au constat o serie de abateri de la normele lingistice, in presa scrisa. Rezultatele unui studiu realizat de Consiliul National al Audio-vizualului si care vizeaza acelasi aspect, dar la radiouri si televiziuni, sunt de-a dreptul alarmante. Din totalul abaterilor constatate in cele 6 luni de monitorizare cuprinse in analiza frecventa erorilor constatate se distribuie aproape la fel pe toate palierele lingvistice (cf. graficului alaturat). Cele mai multe abateri sunt de dictie, ortoepie, ortografie (37%), greseli care dovedesc nivelul redus al cunostintelor lingvistice ale vorbitorilor.

Exemple : sa nu mai aibe efect (= aiba), de la saptasprezece mii cinci sute la saptasprezece mii de lei (= saptesprezece), evoluom in deplasare (= evoluam), Cluji (repetat; pron. regionala, cu j muiat), optisprezece ani (= optsprezece), astfl (=stfel)..

Greselile de dictie sunt urmate ca numar de distorsiunile in sfera vocabularului (27%). Povestirea actualitatii in limbaj familiar este scuzabila in masura in care editorii incearca sa comunice eficient adica adecvand forma mesajului la repertoriul publicului. Necunoasterea sensurilor unor cuvinte, exprimarile pleonastice, barbarismele, cliseele verbale, repetitiile sunt insa, inacceptabile.

Exemple :

i se atribuie si acestei ONU, ca sa zic asa;

cauta o modalitate de a avea un cuvant de spus, ca sa nu zic altfel;

eu am revazut acest film si toate tipetele (!);

un tanc american a gasit de cuviinta si a tras un obuz;

ala din tanc;

dar deci e vorba de o alta tragedie;

biroul ala a fost bombardat;

ala tragea cu arma;

americanii aia (discutia este bagatelizata si coborata in derizoriu, inclusiv prin limbaj)

zapada care nici ea nu ne-a slabit foarte tare

incertitudinile privind locatiile exacte ale dictatorului irakian (folosit impropriu cu sensul de ,,loc" sau ,,localizare, pozitie, termenul reprezinta un anglicism);

puteti sa-i luati sefului o cana haioasa

maxima se va cocota la 20 grade;

cum va fi vremea pe-afara;

vremea va fi super;

soarele va trece la treaba

sa vedem si alte stiri pe scurt (cliseu, incorect gramatical: va prezint pe scurt sau: urmariti si alte stiri.)

Erorile de topica, sintaxa, frazeologie au ponderea de aproape un sfert din greselile observate (22 %).

Exemple :

independenta mass-mediei (= mass-media)

primele stiri ale zilei din sport (topica)

concediul maternal se poate acorda de <catre>

medicul de familie

A tinut cura de slabire cu ceai de slabit. Decat ca ceaiul de slabit era (= Doar ca; numai ca)

acciza trebuie sa creasca pana la nivelul celei praticat deja in UE = celei din )

Cele mai putine greseli sunt cele de morfologie (14%).

din cauza cetei dense (cetii)

spera la o minune (vb. tranzitiv, deci fara prep.)

ce v-ar place sa faca (= placea)

in ultimile zile (= ultimele) (greseala frecventa)

salariul de doua virgula sapte milioane (doua milioane sapte sute)

dezapezire ( = deszapezire; corect, cu pref. des)

Ca si in cazul monitorizarii principalelor cotidiane, studiul CNA releva o "ierarhizare" a posturilor radio-tv, in ceea ce priveste frecventa si gravitatea erorilor comise. Astfel, postul TV cu cele mai putine erori consemnate este TVR 2. Realitatea TV acorda cea mai putina atentie exprimarii in limba romana. Politicile editoriale ale posturilor tv (care promoveaza, cu exceptia televiziunii publice, programe de divertisment si informatie de tip fapt divers) situeaza continuturile comunicate intr-o realitate putin comentata, usor de inteles de catre privitorul caruia i se garanteaza dreptul la "minimum de efort". Acest tip de situare in piata mass media este aducatoare de profit pe termen scurt dar poate fi paguboasa din perspectiva efectelor pe termen lung pe care le are asupra publicului:

perpetuarea unor valori care distorsioneaza reprezentarile oamenilor despre lumea in care traiesc

pierderea publicului caruia ii sunt transmise din ce in ce mai putine cunostinte prin programele tv

incidenta crescuta a comportamentelor violente cauzate de prezenta pe micul ecran a unui continuum agresiv, violent.

Raportul intocmit de CNA in urma monitorizarii principalelor posturi de radio si televiziune atrage atentia asupra situatiei de criza profunda in care se afla

limba romana vorbita la televizor si radio. In comparatie cu anul primei monitorizari a calitatii limbajului folosit la radio si tv, anul 2003 nu aduce mari schimbari in ceea ce priveste grija pentru limba a jurnalistilor din media electronice. Aproape aceleasi distorsiuni apar in observatiile monitorilor. Pericolul este ca eroarea sa devina norma prin adoptarea ei de catre un numar mare de vorbitori apartinand publicului de televiziune, in buna parte needucat. Aceasta inseamna ca televiziunile cultiva ignoranta publicului 'flatandu-l' cu exprimari sau greseli incetatenite in limbajul curent.

Calitatea discursului mediatic este influentata de doua categorii de factori:

factori interni, care tin de cultura organizatiei din care fac parte vorbitorii: nivelul scazut de cunoastere a limbii de catre angajatii televiziunilor, timpul scurt in care trebuie realizate programele, absenta unor departamente de monitorizare si evaluare a competentei lingvistice in televiziuni si radiouri (exceptia sunt televiziunea si radioul publice), politicile de programe ale mass media (orientare spre comercial: divertisment, informatie socanta, programe de "larg consum"). Modelul vedetei agramate este unul din pericolele la care sunt expusi spectatorii. In ultima instanta, lipsa acestei preocupari poate crea o falsa agenda a publicului, cu repercusiuni serioase asupra modului in care oamenii isi reprezinta lumea in care traiesc si implicit in care participa la viata cetatii.

factori externi - lipsa presiunii critice a publicului sau existenta unei presiuni voalat-critice a forurilor care normeaza folosirea limbii; presiunea cerintelor societatii de consum (televiziuni comerciale care sunt profitabile atata vreme cat satisfac cerintele publicului), majoritatea televiziunilor cunosc aceste asteptari si incearca sa le satisfaca, de cele mai multe ori cu pretul alunecarii in vulgar, scandalos, derizoriu.

Temerile legate de "pervertirea" limbii in audio-vizual au la origine Barometrul de Opinie al Fundatiei Soros Pentru o societate Deschisa, care confirma periodic faptul ca in jur de 70% dintre persoanele adulte din Romania petrec zilnic cateva ore in fata televizorului. In acest context, perpetuarea abaterilor lingvistice grave, din audio-vizual, se transforma intr-o amenintare reala la adresa limbii romane.

Sursa: Barometrul de Opinie Soros - Octombrie 2003 realizat de Metro Media Transilvania.

Cand aproape jumatate din populatie declara ca nu citeste carti si aproape o treime nu citeste ziarele, in timp ce aproape 70% din oameni se uita la televizor, atentia pentru temele impuse publicului si pentru felul in care sunt prezentate aceste teme devine foarte importanta. Publicul abordeaza un comportament de vizionare sau altul in functie de interesul pentru tema si de rolurile pe care le-a deprins social.

Televiziunile ofera spatiul pentru desfasurarea tuturor acestor roluri. Ele cultiva in special nevoia de divertisment, informatie si utilitate sociala (temele vazute la televizor pot deveni subiecte de conversatie).

In tabelul de mai jos, ponderea persoanelor care declara ca impartasesc subiecte aflate de la televizor este destul de mare. Dupa cum se vede, emisiunile care sunt selectate de public pentru utilitatea lor sociala sunt de divertisment (mondenitati), despre evenimente sportive si talk show-uri politice.

Datele prezentate demonstreaza in ce masura teme din emisiunile TV trec in viata de zi cu zi a oamenilor. Putem presupune ca modelul limbii vorbite la TV este preluat asemanator. Aceasta ipoteza poate fi confirmata prin studii sociologice ulterioare.

Sursa: Barometrul de Opinie Soros - Octombrie 2002 realizat de Metro Media Transilvania.

Cati dintre cei care nu au invatat suficient in scoala isi confirma modul eronat de folosire a cuvintelor limbii romane vorbind asa cum au auzit la televizor?