CATEGORII DOCUMENTE |
Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica | Pescuit |
Pictura | Versuri |
EMERSON,LAKE & PALMER
Discografie Emerson, Lake & Palmer
1970 Emerson,
1971 Tarkus
1972 Pictures at an Exhibition (live)
1972 Trilogy
1973 Brain Salad Surgery
1974 Welcome Back My Friends to the Show That Never Ends Ladies and Gentlemen,
Emerson, Lake & Palmer (live triple)
1977 Works Volume I (double)
1978 Works Volume II
1978 Love Beach
1979 In Concert (live) - later expanded and remastered as Works Live
1986 Emerson, Lake and Powell (as Emerson, Lake and Powell)
1987 To the Power of 3 (as 3)
1992 Black Moon
1993 Live at the Royal Albert Hall (live)
1993 The Return of the Manticore (4 disc box set)
1994 In the Hot Seat
1994 The best of Emerson, Lake & Palmer
1997 Live at the Isle of Wight Festival 1970 (live)
2001 Pictures at an Exhibition (remastered 1972 album, live and studio versions
Emerson, Lake & Palmer -
formata in anul 1970 in Bournemouth, Dorset, Acest supertrio a fost precedat de un grup a carui
afirmare mondiala avea sa soseasca mai tarziu, dupa desfiintare. Nice
a fost o formatie care in perioada de dominatie a rockului, intr-o mai mica
masura a bluesului si, mai putin, a jazzului a ales sa cante compozitii de 20
de minute, folosindu-se de acompaniamentul unei orchestre simfonice. Sufletul
si inima acestui grup a fost tanarul claviaturist Keith Emerson, un
talent deosebit. El compunea tot materialul original, el facea orchestratiile
si adaptarile din repertoriul clasic si tot el era principalul show-man.
Chiar daca in plina ascensiune, Emerson a desfiintat grupul Nice in ideea de
a forma si lansa un proiect nou. |
|
In acelasi an, Emerson si Lake
s-au intalnit la |
Randy Bachman, pe atunci in
Guess Who, cu Jimi Hendrix si Mitch Mitchell, cu Carl Palmer de la Atomic
Rooster, insa nici unul nu a acceptat oferta celor doi. Interesant este in
acest sens cazul lui Carl Palmer, un baterist foarte tehnic care din The
Crazy World Of Arthur Brown a trecut la Atomic Rooster. Acestuia nu i-a fost
clar de ce Emerson dupa ce a desfiintat un trio vrea sa formeze o componenta
asemanatoare (claviaturi, bass-voce, tobe), asa ca, avand un loc sigur in
trupa pe care o conducea Vincet Crane, a refuzat oferta lui Keith. Nu doar
Plamer a fost contrariat de intentiile celui care in urma dezmembrarii unui
grup de succes, cum a fost Nice, a mai si dat unele declaratii controversate,
de genul acesteia: 'Trei ani constituie perioada normala de viata a unui
grup, inainte ca aceasta sa se 'descarce'. Este absolut normal ca
noi din Nice ne-am despartit'. |
Pe
parcursul anului 1970 grupul a inregistrat si editat
primul album intitulat Emerson, Lake And Palmer, publicat prin casa de |
|
de efect interpretate la unul din cele mai spectaculoase
instrumente ale rockului de atunci - Moog synthesizer. Lucky Man a
'prins' imediat la public asa ca a fost editat cu succes si pe disc
single. (A fost una din cele mai solicitate piese in emisiunea 'By
Request' a postului radio 'Europa Libera', sectia romana.) |
|
In prima
parte a anului au sustinut o serie de concerte in
Europa si |
Partea a
doua a discului este mult mai lejera prin continut si forma decat prima fiind
compusa din mai multe piese. Jeremy Bender se remarca printr-un text provocator,
iar Are You Ready, Eddie? este un rock'n'roll
usurel, dedicat inginerului de sunet Eddie Offord, cu care au inregistrat
toate discurile pana cand acesta s-a transferat la Yes. Celelalte patru piese
sunt mult mai complexe, putand fi privite ca si un tot unitar. Si pe acest
disc se remarca vocea placuta a lui |
Inca de la inceputul carierei, grupul Emerson, Lake And Palmer s-a remarcat in primul rand prin aparitiile live extrem de spectaculoase. Daca pentru primele lor concerte foloseau doar 5 tone de echipament tehnic, in urmatorii ani au ajuns sa care in turnee peste 40 de tone, un amanunt impresionant pentru acea perioada. Caravana lor, formata din cateva automobile si trei camioane de tonaj greu pe care erau inscrise, in ordine, numele celor trei, serpuia pe autostrazile europene. Concertele erau sonorizate quadrofonic, la ordinul zecilor de mii de wati, prin intermediul |
|
unei mese de mixaj de30 de canale. Scena demontabila avea
20 de metri pe ea fiind instalate instrumentele: doua orgi electronice, un
pian cu coada si unul electric, impresionantul Maxi-Moog cu monitor si cateve
modele mai mici de sintetizatoare, un set de tobe proiectat de Palmer, compus
din 15 elemente, inclusiv clopote tubulare, gonguri si un clopot de
biserica de 60 de kilograme! Doar percutia cantarea doua tone si jumatate, la
care contribuia si primul sintetizator pentru tobe, construit special pentru
grup. |
|
In clasamentele anuale ale revistei Melody Maker,
pentru anul 1972, trioul a cucerit primul loc in categoria celor mai bune
formatii, primele pozitii in clasamentul intrumentistilor, au fost printre
primii compozitori, producatori etc. In total, au cucerit sapte trofee, ceea
ce, trebuie sa recunoastem, este mult, chiar si pentru un supertrio. O
situatie asemanatoare a fost si in alte poll-uri anuale ale presei de
specialitate. In iunie 1972 au intreprins primul mare turneu in Japonia,
devenind, aproape instantaneu, cea mai populara formatie in Orientul
Indepartat. De atunci dateaza si renumita si scandaloasa declaratie a |
Cand a spus asta, |
S-au maturizat si s-au dezvoltat, insa, alaturi de ei s-au ridicat si altii. La doar doua luni dupa Trilogy au aparut Close To The Edge al grupului Yes, Genesis au lansat Foxtrot, a aparut si Focus III. Yes, care inca din 1971 au atras atentia asupra talentului lor, au inceput sa straluceasca, despre Genesis se vorbea cu superlative, iar sintetizatorul, pe care se baza sunetul deosebit al grupului ELP, a fost descoperit si de alti muzicieni. Concurenta a devenit extrem de aspra, iar cei trei, parca, adormisera pe lauri. Tocmai in cel mai nepotrivit moment a aparut multumirea de sine. De aceasta situatie au profitat, intai Yes, apoi Genesis si iata ca 'dinozaurii' au fost detronati. Popularitatea lor n-a avut, insa, de suferit cand e vorba de activitatea concertistica; biletele pentru spectacolele lor se vindeau cu mult inainte de data concertului. Inca nu aveau concurenta prea serioasa in privinta show-urilor. |
|
Anul 1973 i-a gasit lucrand la urmatorul proiect
discografic, dar grupul a intreprins si un turneu
mondial ce a cuprins Japonia, SUA si Europa. Peste tot au fost primiti
triumfal. La Milano au fost, de exemplu, programate doua concerte, dar in
prima zi a plouat, iar a doua seara l-a surprins pe Lake cu un guturai ce nu
i-a permis sa cante. Fanii grupului au luat cu asalt hotelul Hilton, unde au
fost cazati muzicienii, si o asemenea isterie de masa n-a mai fost vazuta la
Milano de pe vremea grupului The Beatles. Daca publicul nu i-a parasit, a
facut-o in schimb, critica. Revistele muzicale se intreceau in cronici
negative la adresa grupului. Criticile pentru cel de-al cincilea album au
fost dezarmante. Discul a fost pregatit pe parcursul anului 1973, lansarea
lui fiind de mai multe ori amanata din ratiuni comerciale. Brain Salad
Surgery a aparut in rafturile magazinelor abia la
sfarsitul anului. Nu a atins nivelul celorlalte trei
discuri de studio ale grupului ceea ce nu insemna ca a fost lucrat in mod
superficial. Din punct de vedere tehnic, totul a fost perfect, fiind tratate
cu seriozitate maxima toata detaliile. De altfel, grupul avea deja o
experienta bogata in producing asa ca nu a putut realiza nicidecum, asa,
deodata, un disc slab. Ce a deranjat cel mai mult a fost lipsa insufletirii
artistice. Principalul vinovat: |
|
In ciuda calitatilor reale, Brain Salad Surgery a primit mai mult cronici negative decat referinte pozitive. Din pacate, presa nu s-a limitat doar la expunerea parerilor celor, mai mult sau mai putin, avizati, ci a continuat sa bombardeze grupul cu tot felul de pareri sarcastice, sa interpreteze tendentios toate declaratiile lor, ceea ce i-a determinat pe muzicieni intreruperea tuturor relatiilor cu presa. Aceasta hotarare a declansat un nou val de articole denigratoare in care au fost numiti infatuati, egocentrici, multumiti de sine, profitori pe seama nestiintei altora. In aceasta atmosfera a aparut |
albumul lor triplu cu inregistrari din concert, intitulat Welcome Back My Friends To The Show That Never Ends, Ladies And Gentlemen, care este, de fapt, un vers din textul piesei First Impression. Acest album trebuia sa incheie o perioada, sa prezinte o sinteza a tot ceea ce s-a intamplat pana atunci. Ceva aseamanator au realizat si Yes cu un an inainte editand Yessongs. In ambele cazuri s-a contat si pe un efect comercial. Criticile au fost devastatoare: rutina, perfectiune tehnica, lipsa emotiilor, robotizarea interpretarilor etc. Unii s-au hazardat chiar sa critice realizarile anterioare ale grupului, ceea ce nu era cazul. Muzica grupului ELP este complexa si ca atare trebuie sa fie foarte bine stapanita de interpreti. De altfel, multe grupuri cu o componenta mai numeroasa nu au reusit sa obtina un sound atat de plin si de variat. Pe de alta parte, orice muzica mai complicata necesita un efort mai mare din partea ascultatorului, ceea ce o face mai putin directa si spontana. Dar, oricat de bine stapanita, muzica nu poate fi lipsita de emotii. In acest caz concertele de muzica clasica ar fi fost lipsite de sens. |
Chiar daca acest pretentios set live a dezamagit intr-o oarecare masura, multi s-au impacat cu gandul ca nici nu se poate astepta mai mult de la un astfel de proiect discografic. Cine este fascinat de showurile lor va astepta cu nerabdare urmatorul concert, iar cine este dispus sa analizeze mai profund muzica lor, va astepta noile inregistrari. Iata, deci, ca interesul pentru noul album de studio a fost, in continuare, ridicat. Mult asteptatul disc avea sa fie dublu. Works - Opere, a aparaut in 1977, in perioada cand intreaga scena a rockului era inca naucita de punk. Pentru fanii grupului, pentru critici, aceasta a fost o noua dezamagire. Dupa o perioada de timp unii cronicari au revenit afirmand ca albumul este, totusi, bun, dar nu corespunde renumelui 'celui mai mare trio din lume'. Cele patru fete ale discurilor au fost |
|
impartite intre cei trei componenti, fiecaruia revenindu-i cate
una, iar ultima realizand-o impreuna. Keith Emerson si-a prezentat primul sau
Concert pentru pian, o lucrare de nivel destul de ridicat, care nu-l va plasa
pe autorul ei printre nemuritori, dar sigur va imbogati bilantul pozitiv al
realizarilor sale muzicale. Carl Palmer a dovedit inca o data ca este un
instrumentist de exceptie, dar slab la capitolul compozitie. |
In 1978 a aparut Work Volumes II, care a trecut aproape neobeservat. ELP apartinea deja de domeniul trecutului. 'Epuizati din punct de vedere creativ', dupa cum recunoaste Lake, care, privit din perspectiva timpului scurs, pare sa fie mai degraba o datorie achitata fata de casa de discuri Atlantic, care a mai investit in ei, sperand la o revenire. La sfarsitul turneului in 1978, la 30 decembrie, grupul s-a desfiintat. Anii '80 n-au fost prielnici pentru ELP. Emerson a compus cateva teme pentru coloanele sonore ale unor filme uitate, Palmer a avut o scurta perioada de stralucire cu supergrupul Asia, Lake a incercat, fara succes, sa lanseze un album solo. Au fost si tentative de a reinvia formula magica: Emerson, Lake And Powell in 1986, sau Emerson, Lake And Robert Berry in '88, dar vechea glorie nu se lasa recucerita. |
|
In 1992 a avut loc, in
sfarsit, mult asteptata reuniune, cei trei protagonisti ai acestui interesant
story muzical realizand impreuna albumul Black Moon. Discul contine piese mai
scurte, sunetul este dominat de tonul inconfundabil al orgii |
|
De exemplu, in revista britanica Q, renumita prin
recenziile publicate, discul a primit calificativul
'bun'. Nu de acelasi tratament s-a bucurat si urmatorul lor album,
In The Hot Seat din 1994, care in afara standardelor interpretative
ridicate, ceea ce, de altfel era normal din partea unor muzicieni cu o astfel
de reputatie, n-a adus nimic nou. Chiar dimpotriva: jumatate din materialul
prezentat pe acest disc este reciclat. Avem ocazia sa auzim o reinterpretare
neinsufletita a suitei Pictures At An Exhibition si o reluare neinspirata a
unei exceptionale piese a lui Bob Dylan, Man In The Long Black Coat. Aceasta
a fost, probabil, ideea lui |
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1231
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved