Olivier Messiaen (1908-1991)

Surse ale creatiei:

Debussy (mai ales prin Pell as si Mlisande

Ritmurile Greciei si Indiei antice, modurile indiene (raga)

Cantecul pasarilor

Muzica catolica franceza (incepand cu cantus planus gregorian).

Inovatii semnificative, partial expuse in tratatul de compozitie Technique de mon language musical (1944):

modurile cu transpozitie limitata (7)

ritmurile nonretrogradabile, ritmurile cu valori adaugate, personajele ritmice

noua dimensiune modala din Moduri de valori si de intensitati ce va conduce spre serialismul integral.

Tematica preferata:

profunzimea religioasa,

tema iubirii,

cantecul pasarilor.

Pentru pian:

Preludii (1929), Visions de l'Amen pentru 2 piane; Douazeci de priviri asupra copilului Iisus Cantyodjaya (1948, ritmuri indiene); Catalogul pasarilor (ciclu de 13 piese, 1956-58).

Patru studii de ritm (1949-50): Insula de Foc 1, Moduri de valori si de intensitati, Neume ritmice, Insula de foc 2. In cea de-a doua piesa sunt expuse, didactic, cele 3 voci polifonice din scriitura pianistica, cu moduri alcatuite din 36 de inaltimi, 24 de durate, 12 atacuri, 7 intensitati.

Trezirea pasarilor (1953), Pasari exotice (1955-56), 7 Haikai (1962), Culorile orasului celest (1963) pentru pian si orchestra.

Pentru orga: in 1931 este numit organist la Sainte Trinit din Paris (unde va functiona timp de peste 40 de ani); in 1932 scrie L'Ascension pentru orchestra, cu o versiune peste 2 ani pentru orga, urmeaza Nasterea Domnului (1935), Corpurile glorioase (1939), Misa de la Pentecte (1950), Cartea pentru orga (1952).

Piese camerale:

Messiaen a scris si piese pentru Unde Martenot, vioara-pian, flaut-pian (Mierla neagra, 1952), voce-pian (ciclul Harawi, 1944).

Cvartetul pentru sfarsitul timpului, 1940, pentru pian, vioara, violoncel, clarinet, cu 8 sectiuni. Armonia coloristica, sensul formei flexibile sugereaza influenta lui Debussy; in plus, gandirea componistica atat de caracteristica lui Messiaen se intrevede in ritmuri si modele ritmice palindromice extrase din ritmica Hindu, preferinta pentru ostinati ritmice; cantecul pasarilor ca sursa melodica si programatica; folosirea modurilor cu transpozitie limitata. In partea 1 a cvartetului, Liturgie de cristal, aceste elemente opereaza concomitent. In intregul cvartet se simte religiozitatea profunda a compozitorului, care-si extrage titlul din Apocalipsa (cvartetul e dedicat ingerului "care-si ridica mana catre ceruri strigand: Nu va mai fi timp"), scriind aceasta muzica in timp ce era prizonier intr-un lagar german din al doilea razboi mondial. In acel lagar a fost interpretat Cvartetul pentru prima oara, in ianuarie 1941, ca unul din cele mai impresionante documente artistice legate de razboi.

Opera Sfantul Francisc de Assisi, 1983.

Simfonia Turangalila

Scrisa intre anii 1946-1948, simfonia a fost comandata de Serge Koussevitzky pentru Boston Symphony Orchestra, care a si interpretat-o in prima auditie sub bagheta lui Leonard Bernstein, in 1949.

Titlul arata inspiratia lui Messiaen din surse extra-europene, fiind alcatuit de fapt din doua cuvinte sanscrite cu semnificatie complexa (greu de tradus, in consecinta): turanga = "timp ce zboara ca un cal in galop", "timp ce zboara ca nisipul in clepsidra", si lila - "joc", in sensul divinului joc al vietii si mortii. Continutul general al lucrarii programatice va fi extras din aceste intelesuri, simfonia reprezentand, in general, un imn inchinat bucuriei supraumane, dragostei. Tema dragostei la Messiaen - prezenta in trilogia creatiilor: Harawi, Cinq Rechants pentru cor a cappella (1948) si Turangalila (1948) - are similitudini cu cea wagneriana, cu potiunea vrajita din Tristan si Isolda, iubirea fiind indeobste fatala, irezistibila, suverana.

Patru teme principale strabat simfonia, conform unui principiu ciclic (caracteristic lucrarilor programatice romantice): "tema statuii" (o structura de acorduri masive), "tema florii" (in curbele delicate a doua linii melodice), tema de dragoste (ce imbina "masculinul" si "femininul" din primele doua teme) si o tema acordica fara semnificatie simbolica.

Ansamblul simfonic este supradimensionat, ca si durata simfoniei (aprox. 80'), si cuprinde, alaturi de orchestra mare, pianul (cu numeroase cadente solistice, dar si integrat compartimentului de percutie), unde Martenot (un instrument electronic inventat in 1928 de Maurice Martenot) si percutie ampla.

Cele 10 parti componente ale simfoniei se pot grupa in trei categorii principale: numerele 2, 4, 6, 8 au ca tematica iubirea; miscarile de Turangalila (nr.3, 7, 9) aduc o expresie mai intunecata, iar numerele 5 si 10, marcand jumatatile, sunt scherzo-uri. Derularea celor 10 miscari poate fi astfel schematizata:

1. Introducere, alcatuita din doua sectiuni legate de o cadenta a pianului, prima expunand temele "statuii" si a "iubirii", a doua constituindu-se dintr-un complex ritmic.

2. Cantec de iubire 1 contine doua elemente contrastante: un motiv rapid, pasionat, puternic (trompete), un motiv lent si tandru (corzi + unde Martenot)

3. Turangalila 1 reprezinta sectiunea episodica, expune trei teme.

4. Cantec de iubire 2 seamana cu un scherzo cu doua trio-uri care se succed unul altuia, sunt apoi suprapuse, in final lasand sa se auda temele "florii" si "statuii".

5. Bucuria de sange a stelelor este o sectiune construita ca un scherzo cu trio, unde remarcabila apare complexitatea ritmica.

6. Gradina somnului iubirii, gradina care-i inconjoara pe cei doi indragostiti dormind si se numeste "Tristan".

7. Turangalila 2 aduce expresia durerii, a mortii; predomina a patra tema, cea acordica.

8. Desfasurarea iubirii deruleaza toate temele principale, dar cea predominanta ramane a "iubirii", intr-un adevarat punct culminant al simfoniei.

9. Turangalila 3 se constituie din variatiuni ale temei introductive, compartimentul percutiei iesind in evidenta prin complexe ritmice.

10. Finalul, o forma de sonata, unde tema a II-a este o varianta mai rapida a temei "iubirii".

Alte creatii pentru ansamblu orchestral sau cameral largit:

Chronochromie, orchestra (1960); Culorile orasului celest, pian si ansamblu (1963); Et expecto resurrectionem mortuorum, suflatori si percutie (1964); Transfigurarea Senioului nostru, Iisus Christos, vocal-simfonic (1969); De la canioane spre stele, orchestra mica (1974)