Studiu de Caz

COPIII si MUZICA

I. A. Copiii in literatura muzicala

Se considera ca fiecare muzica are varsta ei, sau altfel zis, este mai mult sau mai putin pentru un singur fel de auditoriu. Gusturile oamenilor difera de la persoana la persoana, bineinteles, dar fiecare isi pastreaza in memorie senzatiile pe care le-a simtit cand era doar un copil, asa ca, de fapt, muzica pentru cei mici este o muzica de care se bucura oricine.

Majoritatea compozitiilor pentru copii au un scop didactic, dar exista, de asemenea, unele scrieri care pur si simplu vor sa reaminteasca de ce inseamna un suflet de copil, sau care sa-i incante pe cei mici, iar unele sunt realizate din pura dragoste.

C. Debussy, de exemplu, a scris suita "Coltul copiilor" (1909) pentru fiica sa Claude-Emma, sau Chou-chou dupa alint, pe care o iubea foarte mult. Avea doar 3 ani, iar piesele din aceasta suita nu sunt pentru a fi cantate de cei mici, ci pentru a aminti de clipele trecute ale copilariei. De asemenea, peste doar un an, i-a dedicat cunoscutul preludiu "La fille Aux Cheveux de Lin", pe care, prietenii spun, ca dupa ce Chou-chou a crescut, il interpreta chiar mai frumos decat tatal ei, chiar daca nu era pianista. Piesele pentru copii ar putea fi imaginate ca niste cantecele banale, dar nu este asa. Preludiul, de exemplu, este iubit deopotriva de pianisti, cat si de ascultatori. Geroge Enescu il interpreta atat la vioara, cat si la pian. Din punct de vedere muzical, este complex prin simplitate: cateva atingeri de modal, cate o intarziere in suportul armonic, melodia cu sensuri noi si vechi totodata - mici defilari de cvartete, o ritmica simpla si plina de genialitate, firul sonor de multe ori onduland singur.

Linia de realizare a "Coltului copiilor" este de o simplitate clasica. Orice ornamentare care nu facea corp cu ideea insasi a fost aici inlaturata, orice efect de dibacie tehnica nelegat de sensul muzicii, eliminat. Claritatea expunerii este egalata doar de nuantarea psihologica pe care o izbuteste Debussy, in anumite clipe alaturand duiosia cu umorul, ironia izbitoare cu prospetimea copilariei. Compozitie in 5 parti, a fost orchestrat de Andr Caplet, dar rezultatul este aproape altceva, deoarece Debussy a gandit suita pentru pian. Orchestrarea a adus, oricum, un plus de variatie - prin pizzicati, schimbari de timbruri, percutie, harpa, un colorit mai variat si mai abundent.

Leopold Mozart a scris pentru amuzamentul si placerea intregului public "Simfonia jucariilor", o piesa ce trebuie interpretata de copii, avand ca instrumente atat pe cele clasice, gen cele cu corzi si trompeta, cat si jucariile copiilor, ca si un trianglu sau o zornaitoare.

In fiecare epoca s-a scris muzica pentru copii. In baroc, J. S. Bach a scris, mai mult in scop didactic, inventiunile la 2 si la 3 voci, cat si albumul pentru Anna Magdalena Bach, a doua sa sotie. Acestea il ajutau pe tanarul muzician sa invete polifonie, armonie, contrapunct si altele.

Robert Schumann a scris in 1838 "Scene de copii" - una dintre compozitiile cele mai cunoscute, jucausa, amintind de copilarie si inocenta specifica.

Si altii, ca Musorgski sau Ceaikovski, au scris piese pentru copii, deoarece, undeva in fiecare dintre noi, mai traieste inca un copil, la fel cum si in ei a facut-o.

B. Copiii de ieri, geniile de azi

Jacqueline Du Pr

Nascuta in Oxford, pe 26 ianuarie 1945, al doilea copil al lui Derek Du Pr, contabil, si Iris Du Pr, pianista si profesoara talentata. Numele francez al tatalui vine de la stramosii acestuia din insula Channel.

Inainte de a implini varsta de cinci ani, Du Pr, arata ca ar avea talent muzical, iar intr-o zi, auzind la radio sunetul unui violoncel ii spune mamei ca-si doreste si ea unul. Incepe lectiile cu mama sa, iar la varsta de cinci ani, incepe studiul violoncelului la London Violoncello School.

Participa la numeroase concursuri alaturi de sora sa, Hilary Du Pr, flautista, iar profesorul ei, incepand cu 1955, a fost William Pleeth. A participat la masterclassul lui Pablo Casals in Zermatt, Elvetia in 1960, a studiat cu Paul Tortelier la Paris, in 1962, si cu Mstislav Rostropovich in Rusia, in 1966. Rostropovich, impresionat de aceasta copila, a declarat ca este singura violoncelista din generatia noua care a putut egala si surprinde prin propriile realizari.

La varsta de 16 ani, in 1961, Du Pr a debutat formal la Wigmore Hall, iar apoi, in 1962, a avut primul concert cu orchestra la Royal Festival Hall, cantand concertul de Elgar cu orchestra simfonica BBC, sub bagheta dirijorului Rudolf Schwarz.

Du Pr a cantat pe doua violoncele Stradivarius, unul vechi din 1677, pe care l-a folosit intre anii 1961 si 1964, si pe un model Davydov, fabricat in 1712. Ambele instrumete le-a primit in dar de la nasa sa, Ismena Holland.

Du Pr a fost vazuta in adolescenta ca o tanara nemaiintalnita, un geniu pur in arta cantatului la violoncel. Ea a fost interiorizata ca si copil, deoarece parintii aveau unele ambitii pentru ea care de multe ori o inabuseau. Era retinuta fata de mama sa si isi detesta tatal. Singura persoana din familie in care avea incredere si pe care o iubea, era sora ei, Hilary, pe care mai tarziu o tradeaza. Din copilarie, Du Pr dadea semne ca ar avea probleme mentale, cu toate ca avea multa carisma si un talent rar intalnit.

Zubin Mehta

S-a nascut in 29 aprilie 1936 intr-o familie indiana din Bombay, fiu al lui Mehli si Tehmina Mehta. Tatal, violonist si dirijor al orchestei simfonice din Bombay, nu-si dorea ca fiul sau sa devina muzician si l-a impins spre cariera de doctor. Totusi, in adolescenta, Zubin studiaza muzica cu tatal sau, dar abia la varsta de 18 ani se decide sa studieze la Viena - contrabasul. Dupa un timp, Mehta, incepe cursurile de dirijor, iar in momentul de fata este unul dintre cei mai buni si mai cautati.

Daniel Barenboim

S-a nascut in capitala Argentinei, in Buenos Aires, pe 15 noiembrie 1942, intr-o familie de evrei rusi. Tatal lui Barenboim a fost pasionat de muzica de la o varsta frageda, dar totusi, atunci cand i s-a oferit posibilitatea de a deveni un artist a refuzat in favoarea familiei.

La varsta de cinci ani Barenboim incepe studiul pianului. Ambii parinti cantau la acest instrument, fiind chiar profesori - mama invata incepatorii, iar tatal, avansatii. Astfel, micul muzician a crescut cu impresia ca toata lumea stie canta la pian.

Barenboim spune ca a fost foarte norocos sa aiba astfel de parinti, deoarece nu a fost necesar sa ia ore de la alti pianisti - a invatat totul de la tatal sau. Pana la varsta de 17 ani, acesta i-a fost, pe langa parinte, profesor, invatandu-l sa cante foarte natural si cu multa daruire.A cantat mult Bach in copilarie, deoarece tatal sau considera ca, pentru a canta foarte bine la pian, trebuie sa stapanesti in totalitate polifonia.

In august 1950, Buenos Aires, la varsta de 7 ani, Barenboim a dat primul sau recital in care a cantat o varietate de piese, printre care si una de Prokofiev. A fost incurajat si de catre violonistul Adolf Busch. La varsta de 8 ani a dat primul concert, tot in Buenos Aires, interpretand unul din concertele de Mozart.

In iulie 1952, familia pleaca spre Israel, deoarece una dintre dorintele parintilor era ca fiul lor sa creasca intr-o tara populata, ci nu intr-o minoritate evreiasca undeva in Diaspora. Barenboim, in adolescenta, a devenit interesat de psihologie. Unul dintre lucrurile care l-au impresionat a fost faptul ca, de fapt, lucrurile nu sunt niciodata in modul cum par a fi, ci cum fiecare individ le vede.

In copilarie sa, Barenboim a fost considerat un talent. Toti credeau ca va ajunge departe, lucruri care, de asemenea, s-au si adeverit.

Pinchas Zukerman

S-a nascut in 16 iulie 1948, in Tel Aviv, provenind       dintr-o famile de evrei, Yehuda si Miriam Zukerman. A studiat cu tatal sau, pe atunci violonist in Tel Aviv, clarinet, iar mai apoi, vioara. La varsta de 8 ani a fost admis la Academia de muzica din Tel Aviv, unde a studiat cu Ilona Feher.

In 1961 a facaut o vizita in Israel, unde, violoncelistul Pablo Casals si violonistul Isaac Stern, auzindu-l pe Zukerman cantand, s-au decis sa-l ajute in cariera sa muzicala, trimitandu-l sa studieze in America, la Julliard, cu Ivan Galamian. Orele cu acesta nu erau simple, deorece Galamian era foarte dur si insistent asupra studiului, iar Zukerman spune ca uneori mai fugea de la scoala pentru a se plimba pe straziele New Yorkului, deoarece se simtea prea stresat. Dupa un timp, Isaac Stern a aflat de aceste mici "aventuri" si l-a amenintat ca-l va trimite inapoi in Israel daca nu studiaza mai serios.De atunci Zukerman a devenit un copil mult mai serios.

De asemenea, el mai studiaza si viola, ajungand sa cante, la doar 20 de ani, alaturi de Du Pre, Barenboim, Mehta si Perlman.

Itzahk Perlman

S-a nascut in Tel Aviv, la data de 31 august 1945. La varsta de 3 ani incepe studiul viorii, dar la varsta de 4 ani este afectat de poliomielita, care ii paralizeaza picioarele. Tatal sau, Chaim, frizer, observa talentul sau si face in ata fel ca Perlman sa ia lectii la Academia de Muzica din Tel Aviv. In curand avea sa dea concerte in Israel, unde un cunoscut cautator de talente, Ed Sullivan, l-a vazut si a decis sa-l cheme la New York, pentru a participa la o emisiune cunoscuta in acea vreme - Star Show. Astfel, la varsta de 13 ani, Perlman debuteaza cu concertul de Mendelssohn, cantat impecabil si, de asemenea, foarte sensibil.

Astfel, dintr-un copil afectat de o boala incurabila, se va naste un mare maestru al viorii.

"Trout Quintet"

In 30 august 1969, cinci tineri solisti, toti avand sa devina muzicieni internationali de cea mai inalta tinuta, s-au intalnit pentru a canta "Trout Quintet" (Pastravul) de Schubert la Queen Elisabeth Hall din Londra. Cu aceasta aparitie, cvintetul scris de Schubert la 22 de ani avea sa devina unul dintre cele mai frumoase momente din istoria interpretativa.

Cinci muzicieni, veniti din diverse colturi ale lumii, impartasind aceeasi dragoste pentru muzica, fiecare dintre ei cu cariere solistice de exceptie, se intalnesc intr-o atmosfera de exuberanta, data de prietenia neconditionata care ii leaga pentru a materializa un vis.

Numele lor: Jacqueline du Pr, Daniel Barenboim, Pinchas Zukerman, Itzhak Perlman si Zubin Mehta vor ramane multa vreme in mintea si sufletul oricarui om care i-a ascultat.

Maxim Vengerov

S-a nascut in 20 august 1974, in Novosibirsk, Rusia. Parintii, Larissa si Aleksandr Vengerov, au fost si ei muzicieni. Tatal a fost oboist in Filarmonica din Novosibirsk, iar mama a fost directoare la un orfelinat, dar, de asemenea, si cantareata. Ea este cea care a facut muzica o parte foarte importanta in viata copiilor din orfelinat prin corul pe care aceasta l-a format si l-a condus.

Vengerov si-a petrecut copilaria in Novosibirsk,inconjurat de muzica,de cantatul la instrument. Mama sa, isi dorea ca el sa devina cantaret sau dirijor, sau poate chiar atlet.

Cand avea doar trei ani a fost dus la una din repetitile tatalui lui si a fost surprins de faptul ca tatal sau era undeva ascuns dupa instrumentele cu coarde. Maxim ii spune mamei ca el vrea sa cante in fata, sa-l vada toata lumea, ca vrea sa cante la vioara. La varsta de patru ani, cu ajutorul tatalui incepe studiul viorii, iar mama spune ca de la inceput, Maxim, a tras pe vioara destul de bine, nu a chinuit pe nimeni cu sunete false sau scartaite.

Maxim spune ca a reusit sa mearga de la inceput bine, deoarece avea tot timpul in cap vocea mamei sale, care era clara si incerca sa o imite.

La varsta de cinci ani, mama sa il duce la o profesoara vestita de vioara, Galina Turtschaninova. La prima lectie Maxim a fost primit chair daca nu avea programare, deoarece a fost confundat cu un alt copil, ce a fost trimis la Turtschaninova. Profesoara l-a admis spunand ca are talent, dar ca are maini si brate foarte mari. La auzirea acestora, Maxim a lovit-o in stomac cu pumnul pe Galina. Dupa cateva lectii, Maxim a refuzat sa-i mai cante, deoarece nu o placea. Mama sa, vazand acestea a inceput sa planga si l-a rugat sa cante. Atunci, Maxim i-a cantat Galinei 17 piese, pe care le-a invatat cu tatal sau. Galina a spus ca acest copil va avea o cariera stralucita.

In copilarie, Maxim avea un program strict. Cand venea de la scoala, se culca pana venea mama, iar apoi, de la ora 7 sau 8 incepea studiul, ce dura pana la 7-8 ore. Maxim spune ca isi iubeste mama foarte mult si ca facea tot ce spunea ea si pe langa asta, dupa studiu, il lasa sa se dea cu bicicleta, care era placerea lui.

Dupa ce Maxim a cantat prima data in public, la varsta de cinci ani, fiind aplaudat si-a dorit ca aceste aplauze sa nu se termine.

Familia era destul de saraca, iar cateodata, din cauza frigului, Maxim trebuia sa studieze cu manusi, iar tatal lui, a cerut ajutor unor prieteni, deoarece Maxim avea nevoie de un pian si prietenii l-au ajutat facand rost de unul si aducandu-l acasa la familia Vengerov.

Maxim spune ca isi aminteste ca mama sa mai facea rost din cand in cand de cate o caseta cu Michael Jackson si se bucura foarte mult, deoarece ii placea cum canta acesta.

Cateodata, deoarece studia mult, Maxim se enerva auzind ca unele concerte se anuleaza din lipsa de fonduri si in momentele de nervozitate, isi rupea arcusul.

La varsta de 7 ani, Maxim a fost dus in Moscova sa studieze, dar, din lipsa de bani a trebuit sa se intoarca in Novosibirsk. Ajuns inapoi Novosibirk, incepe studiul cu vestitul profesor Zakar Bron. Acesta dorea ca elevii sai sa invete program mult, in timp scurt. Maxim spune ca odata, Bron l-a pus sa invete unul din concertele de Paganini, intr-o saptamana si apoi l-a pus sa cante cu orchestra.

La varsta de 10 ani a participat la concursul Wieniawski, pe care l-a castigat. La 11 ani, Maxim a cantat in deschiderea celei de-a opta competitie Tchaikovsky. La 12 ani a inceut sa dea concerte in Europa.

La varsta de 13 ani, Maxim s-a mutat in Londra, deoarece Zakar Bron a devenit profesor acolo, iar apoi s-a mutat in Germania cu mama sa, unde Bron a dorit sa deschida o scoala de muzica.

In urmatorii ani, Maxim a trebuit sa predea si ore de vioara, pentru a-si ajuta familia cu bani. Mutandu-se in Europa, ca sa-si urmeze profesorul, l-a ajutat foarte mult, deoarece l-a introdus in lumea muzicala, iar acum, Maxim Vengerov este unul din cei mai cautati violonisti

C. Valoarea sufletului in lumea muzicii

Desi sunt nevrednica si inca foarte neinvatata, voi incerca sa tratez o tema din ce in ce mai delicata - fara a avea intentia sa ofensez pe cineva - in zilele noastre, tendinta oamenilor de a refuza prezenta lumii spirituale, a Lui Dumnezeu, este din ce in ce mai mare, astfel incat, din pacate, educatia omului isi pierde bazele puse in "cei sapte ani de acasa", iar parintii uita rolul important pe care il au in educatia copilului. Ei il influenteaza, mai ales prin exemplul personal - fapt ce necesita mult control si cunoastere de sine insusi.

Si pentru ca vorbeam mai sus de traierea spirituala , imi permit sa va aduc la cunostinta cateva dintre parerile profesorului Costion Nicolescu:

Spiritul este analitic, critic, adesea taios, spre patrundere.

Ce inseamna, de fapt, cultura? Cultura adevarata, vine din cercetarea Creatiei. Ea, initial, apartine total Lui Dumnezeu, desi mai apoi omul de dezvolta colaborand cu harurile primite de la El.

Cum ar trebui sa fie dezvoltata cultura? Pai, cam asa cum face taranul care-si cultiva pamantul: ara, seamana, ingrijeste, culege, se bucura cu ai sai de roadele sale, mai da si la altii daca-i prisoseste. Alteori, el este cel care primeste de la altii. Nu este o mare filosofie, ci una simpla, fireasca, la indemana tuturor.

Asadar, si muzica, un important element al culturii, are un rol foarte imporant in creearea unei ambiante propice pentru dezvoltarea si educarea spiritului si este bine ca intelegerea si creearea ei sa fie inceputa de cand omul paseste cu pasi mici si nesiguri pe drumul vietii sale. Astfel, s-a observat - in mai multe cazuri - ca primii pasi pe care ii face un copil in muzica sunt bineveniti alaturi de operele unor compozitori precum: Vivaldi, Haydn, Mozart etc. (in special muzica pre-clasica si clasica) - in care se reveleaza sentimentul sincer al acestora si a caror caracter se bazeaza pe simplitate. Acest mod de a privi lucrurile poate fi calea dintre sufletul interpretului, sentimentele sale, ideile acestuia si muzica pe care o are la indemana.

Sper ca prin cele aratate mai sus sa-i fi indemnat pe cei prezenti aici la o mai mare deschidere spre cultura, dar ca, mai ales, am aratat importanta culturii - a muzicii, in viata omului inca din frageda pruncie.

D. Importanta profesorului in viata elevului

Mintea copilului este ca o panza alba a unui pictor, pe care fiecare dintre noi lasam o urma, unii doar culoare, altii pun conturul, iar ultimii definesc atmosfera sufletului. O culoare extrem de importanta in peisaj o pun profesorii, alaturi de cei ce ii iubesc.

Fiecare profesor este altfel, de aceea si modul de predare nu este identic, insa pedagogia recomanda cadrelor didactice mai multe modalitati de lucru, avand ca fundament indelunga experienta in practica predarii diferitelor discipline, cunoscute sub numele de metode de invatamant.

In functie de continutul si caracterul, atat practic cat si emotional, metodele de invatamant care-si gasesc des aplicarea in predarea muzicii sunt: explicatia, conversatia, demonstratia, exercitiile si auditia muzicala.

Explicatia este metoda care se aplica mai ales in predarea noilor cunostinte. In lectia de muzica, aceasta metoda nu trebuie inteleasa ca un mod de expunere prelungita, care sa duca la plictiseala. Datorita caracterului practic al muzicii, aceasta se imbina armonios cu conversatia, demonstratia, exercitiile si auditia muzicala.

Adeseori profesorul, printr-o explicatie mult prea lunga sau prin prea multe informatii date elevului intr-un timp prea scurt de asimilare, risca sa piarda atentia elevului, precum si interesul. De aceea, pentru a se face inteles, intre explicatie si trecerea la alt subiect, trebuie sa lase timp conversatiei.

Conversatia este o metoda de invatamant deosebit de activa, obtinandu-se astfel participarea activa a intregii clase. In general, conversatia este bine sa fie combinata cu demonstratia, aplicata la cantece si exercitii.

Banda Anca

Metoda demonstratiei consta in prezentarea, de catre profesor, a unor activitati sau elemente muzicale pentru a fi percepute de catre elevi prin simturi. In perceperea elementelor durata, inaltime si intesitate, pe calea demonstratiei, profesorul conduce gandirea elevilor spre descoperirea acestora in diferite cantece, exercitii sau fragmente muzicale. Pentru consolidarea cunostintelor este recomandata auditia muzicala.

Auditia muzicala este modalitatea cea mai eficienta de infaptuire a educatiei si culturii muzicale a elevilor. Cantecele destinate auditiilor muzicale trebuie sa fie foarte valoroase din punct de vedere artstic, pentru a servi drept exemplu si pentru a dezvolta spiritul creativ al elevului.

In unele dati, sunetele au fost cele ce au atras in vraja muzicii, copiii. Orice miniatura muzicala trezeste in copii interesul si curiozitatea pentru nou, astfel incat multi dintre artistii mari si-au inceput cariera prin simpla auditie a unor piese ce noua n-i s-ar parea copilaresti.

Creativitatea joaca un rol extrem de important in viata micului artist. Ea este una dintre capacitatile cele mai importante ale fiintei umane. Am invatat din propria mea experienta ca imaginatia si creativitatea incep a se dezvolta din frageda pruncie. Cantecele de leagan ale mamei si mai apoi, cu inaintarea in varsta, cantecele precum: "Melc, melc", "O vioara mica de-as avea", "Bate vantul frunezele", "Podul de piatra s-a daramat", "Ceata lui Pitigoi" au contribuit mult la dezvoltarea simtului meu artistic precum si a iubirii fata de muzica. Cantecul etse cea mai elementara si mai accesibila forma muzicala, ce are o mare putere de patrundere in sufletul elevilor, deoarece este bazata pe corelatia dintre versuri si muzica, ceea ce ajuta copilul sa inteleaga discursul muzical mai usor.

Este recomandat ca parintii sa nu inhibe spiritul creator al copilului prin impunerea unor activitati sterile, neagreate de copil sau prin atrofierea talentului creator din lipsa de utilizare. Un alt aspect de asemena important este sprijinul neconditionat, atat din partea parintilor precum si din partea prietenilor si a celor din jur. Odata cu inaintarea in varsta, copilul va deveni adult, iar probleme nu vor intarzia sa apara, facand astfel sustinerea, sprijinul si increderea trei elemente esentiale.

Muzica este o arta sacra, iar ca dascal, sa dezvalui unui copil aceasta arta, ai nevoie de multa iubire, rabdare si dedicatie muzicii, precum si copiilor. Este greu sa modelezi mintea unui invatacel, insa odata acest proces infaptuit, rezultatele, or sa faca sa dispara toate greutatile inceputului.

Influenta muzicii in viata copilului

Muzica actioneaza pozitiv asupra dezvoltarii copilului, mai ales daca aceasta este armonioasa si melodioasa. S-a observat faptul ca muzica are un efect linistitor, calmant asupra copiilor, de aceea este recomandata la orice varsta.

Stim ca muzica lenta, armonioasa cu tonalitati joase confera stare de relax si chiar sedativ asupra adultilor. Spre deosebire de muzica cu ritmuri rapide, tonalitati diferite, zgomotoase, ce nu este pe placul oricui si care creste adrenalina dand o stare de agitatie si uneori chiar discomfort. Acest lucru nu difera foarte mult nici in randul copiilor mici.

Cel mai des intalnite sunt cantecele de leagan, folosite de majoritatea parintilor sau bunicilor folosite atunci cand incearca sa adoarma copilul seara, sau atunci cand copilul se trezeste noaptea si incepe sa planga. Unele mame prefera sa le cante copiilor, acest lucru fiind indicat din doua motive: unul din motive este acela ca nou-nascutul recunoaste vocea familiara a mamei cu care deja s-a obisnuit, iar un altul consta in faptul ca de cele mai multe ori, cantatul are un efect pozitiv, antidepresiv si asupra mamei. Desi un recital nocturn este obositor uneori pentru mama, cintecele de leagan interpretate de aceasta par sa fie mai eficiente decat cele inregistrate pe CD.

Bibliografia:

Claude Debussy, Viata si Opera - Romeo Alexandrescu - Editura Muzicala, Bucuresti, 1967

Dictionar de mari muzicieni - Univer enciclopedic, 2006

Vietile marilor compozitori - Harold C. Schonberg - Lider, 2003

Robert Schumann: Life and Death of a Musician - Worthen John, 2007