ARIA VIOLETTEI - ANALIZA de Verdi

ARIA VIOLETTEI

ANALIZA

In Aria Violettei, Verdi isi structureaza discursul formal pe principiul ''relatiei de terta'' .Astfel, terta devine atat elemental de baza al materialului motivic, cat si reper al succesiunii armonice -succesiune strans legata de evolutia frazeologica. In acest sens, recitativul ce precede prima sectiune a ariei are un pronuntat caracter expozitiv. "Intentia" aplicarii principiului de terta este exprimata inca de la nivelul primelor doua fraze ( masurile 1-11):

Ex.1

Din exemplul de mai sus observam ca motivul se formeaza din celula melodica x (tricord descendent) prin repetarea acesteia cu o terta mica mai sus, conturand fizionomia acordului lab do mib. Forma variata a acestei repetitii este determinata de catre celula ritmica z (ritmul punctat), celula ce se afla la baza motivului Aceste doua motive ce alcatuiesc fraza antecedenta a se relationeaza prin contrastul confruntarii: melodic descendent ----- - ascendant ; ritmic - fragmentare (prin pause) ---- -totalizare.

In masurile 4-6 , prima interventie a orchestrei, celula motivica x apare inversata si secventata descendent la interval de terta pe formula ritmica de tip anapest ce o consideram ca noua entitate izvorata din unitatea initiala z , numindu-o: z impreuna, aceste doua entitati celulare formand motivul 1 . Orchestra marcheaza clar momentul jonctiunii ce apare concretizat prin procedeul modulatiei cromatice asociata cu schimbul enarmonic. Cromatismul este reprezentat de celula melodica y. Ostinatoul notei mib in masura a treia o impune pe aceasta ca tonica in raport cu acordul de sexta napolitana din masura 4.

Sextacordul sol# si mi (masura 4) devine dominanta in la minor prin completarea stratului armonic superior, completare realizata doar liniar (melodic) prin pilonii fa re si sol# . Subliniem deci , din punct de vedere tonal, caracterul modulant, deschis al frazei antecedente.

Raportul intervalic dintre fundamentalele celor doua entitati armonice (lab do mib si mi sol# si) ce fixeaza limitele frazei antecedente este de terta mare.

Acordul micsorat cu septima micsorata sol# si re fa desfasurat melodic in pianissimo (mas.5) are o foarte mare importanta in economia acestei prime articulatii muzicale , prin reaparitia sa in masura 18 in forma enarmonica si re fa lab justificand caracterul conclusiv al ultimei fraze (mas. 19-21) prin incadrarea frazelor medine.

Conturul melodic al frazei pe care o consideram de tip median (masurile5-10) reprezinta o inversare fata de cel al frazei antecedente. Contrastul dintre cele doua motive este la nivelul ritmului este unul prin confruntare a doua facturi diferite , din punct de vedere melodic motivul 1 este continuat printr-un contrast derivat - cele doua motive avand material celular comun: pulsatia celulei z imbraca conturul melodic al celulei x metamorfozata in formula unei cambiate de mers ascendent ce se conjuga cu forma originala. Rezolvarea pe la a sensibilei sol# (mas.5) este pasagera: la - optime de pasaj incadrata intr-un segment de passus duriusculus ascendant, dezvoltat din multiplicarea celulei melodice y (y ). Pe de alta parte, la la# devine interpretabila ca fiind treapta mobila in forma inversata a celulei motivice x.

Motivul 1 defineste melodic fizionomia cvintsextacordului sol# si re# mi a carui inversare transpusa va sta la baza ariei in fa minor: reb do lab fa.

Din punct de vedere tonal, fraza mediana1 (m1) , spre deosebire de antecedenta sa, debuteza printr-o instabilitate armonica de tip dominantic ce se manifesta la nivelul primului motiv, ca apoi sa se resolve la finalul celui de-al doilea motiv pe sextacordul do mi la , acord minor in relatie de terta cu acordul major lab do mib avand terta ca element comun.

Stabilitatea fragila a sextacordului va deveni punct de plecare in evolutia tonala la nivelul urmatoarelor doua fraze pe care le consideram de tip consecvent m 2 (masurile11-15) si m 3 (masurile 16-18) , evolutie pluripodica ce isi concretizeaza prin cele doua "repere" modulatorii caracterul asimetric: m 2 - Fa major - 5 masuri respectiv, m 3 - sib minor - 3 masuri.

In concluzie, acest recitativ ce deschide prima sectiune a Arieii Violettei, reprezinta o forma monostrofica structurata pentafrazic, criteriul armonic avand in aceasta structurare un rol primordial.

Ex.2

Evolutia armonica a acestei articulatii se inscrie deosebit de plastic intr-un "cerc al tertelor":

Ex.3

Remarcam ,in cercul de mai sus, relatia de opozitie dintre fa minor si Fa major, contrast exploatat in dramaturgia motivica a acestei prime sectiuni.

Ne aflam in fata unei forme strofice mari, bistrofic dublu - compus prin juxtapunerea strofelor mici A, A', B, B'.

A B A B

A A A' B B' A A A' B B1

8 8 8 8 8 8 8 8 8 8

a c a c a c a c a c a c a c a c a c a c

4+4 4+4 4+4 4+4 4+4 4+4 4+4 4+4 4+4 4+4

fa fa fa -Do Fa Fa fa fa fa-Do Fa Fa

Strofele mici, reprezentate prin simboluri in tabelul de mai sus, sunt caracterizate prin periodicitate structurala, fiind perioade suimetrice, patrate, inchise tonal cu exceptia strofei A'care este deschisa tonal datorita secventei ascendente la interval de terta , secventa modulanta:fa-Do, facand trecerea spre Fa.

Aceasta sectiune are o introducere de 4 masuri la orchestra, ce pot fi grupate 3+1. Primele trei se remarca prin noutatea celulei ritmice reprezentate de triolet, celula ce va face parte din fizionomia frazei consecvente a perioadei A.

Ex.4

Cea de a doua mare sectiune din Scena si aria Violettei este reprezentata de al doilea recitativ urmat de a doua arie.

Recitativul are la baza evolutia armonica de la: Fa (mas.1-2) - re (mas.3-4) - Do (mas.5-6) - do (mas.7-8)- fa (mas.9-10) - contradominanta din Mib urmata de cvartsextacordul cadential (mas.13-14) a carui rezolvare marcheaza momentul de coloratura al cadentei. Aceste momente de coloratura anticipeaza caracterul de bravura al ariei in Lab major, contrastant fata de caracterul de interiorizare al profilului motivic in fa minor sau de candoare -Fa major.

Orchestra va expune acest nou segment ce se dezvolta din materialul celular initial (ex.4), o prima perioada a carei simetrie este dezechilibrata prin eliziunea a ultimei masuri a frazei consecvente, nerezolvarea sensului armonic , intreruperea brusca a discursului melodic printr-un gest retoric de oprire pe pauza cu fermata.

Forma acestei sectiuni (Allegro brillante) ar fi:

INTRODUCERE-BISTROFIC CU REPRIZA MICA-CODA

C C'

a c a c a1 c a c

4+3 4 + 4 4+6

O repriza a strofei mari B insa in Lab (Alfredo) cu schimbare de tempo(Andantino) urmata de repriza recitativ-coloratura (Violetta) (Allegro) dinamizeaza formal dramatizandu-l.

Revenirea la TempoI in manera Aria da capo reediteaza bistroficul cu repriza mica descris mai sus , de aceasta data Coda este mult mai amplificata ,caracterul de bravura atingand aici apogeul.