Tinuta fizica

TINUTA FIZICA

Tinuta fizica face parte din patrimoniul individual si ca atare nu este usor a fi modificata. Cu toate acestea, daca este vorba de defecte fizice minore si mai ales de deprinderi necorespunzatoare, trebuie depuse eforturi, prin exercitii repetate, în vederea obtinerii unei tinute fizice corecte. Astfel, tinuta recomandabila în timpul mersului este pozitia dreapta a corpului, însa degajata, nefortata, o balansare armonioasa a bratelor in limitele fixate de jocul normal al coatelor, pasi potriviti si o pozitie naturala a umerilor nici adusi în fata, dar nici trasi înapoi în mod ostensiv(DEX Ostensiv - care cauta a se arata, a se remarca; care nu se ascunde.). În societate este gresit sa te sprijini de spatarul unui scaun sau de un perete, sa tii mâinile în buzunare sau sa te joci nervos cu bricheta, batista sau un alt obiect. De asemenea în timpul unei conversatii este nepoliticos sa-l apuci de rever sau de nasture pe interlocuitor, pentru a-i ataca parerea, sau sa-l aprobi batândul pe umeri ori lovindu-l cu cotul. Asezarea pe scaun trebuie facuta cu unele precautii. Simple gesturi care insotesc uneori asezarea pe un scaun, fotoliu sau canapea, astea pot sa denote o stare de plictiseala, fie satisfactia de a fi cucerit un loc pe care nu esti dispus sa-l cedezi atât de curând. Asemenea gesturi trebuie evitate. Totodata sunt contrare bunului gust: asezarea brutala pe scaun, strângerea genunchiului între mâini, sprijinirea capului pe spatar, batutul cu degetele în bratele scaunului sau fotoliului, aerul de a fredona gândind la ceva, întoarcerea picioarelor catre interior sau desfacerea exagerata a genunchilor. Este o greseala si încrucisarea genunchilor la prea mare înaltime. La femei este de preferat încrucisarea partii de jos a picioarelor, astfel încât rochia sa poata acoperi perfect genunchii. Folosirea mâinilor într-o conversatie poate fi uneori utila, fara sa se ajunga însa la gesticulari excesive. Constituie greseli evidente: indicarea cu mâna a unui obiect si mai ales a unei persoane, trosnitul degetelor, introducerea degetelor în nas, încrucisarea mâinilor la piept, punerea mâinilor în solduri, introducerea lor sub reverele costumului, tusitul, cascatul, stanutul fara a pune mâna în fata gurii ca si râsul prea zgomotos.

SALUTUL

Salutul este prima manifestare de curtoazie fata de alta persoana. El comporta în mimica, în expresie corporala ca si în tinuta o serie de nuante care pot sa-i modifice sau sa-i completeze sensul, sa constituie o expresie de stima sau o simpla obligatie formala.
Câteva reguli de baza:

- barbatii saluta primii femeile;

- oamenii tineri saluta primii pe cei mai în vârsta;

- subalternii saluta pe superiorii in grad;

- noii veniti saluta pe cei prezenti,

Salutul la raspuns este obligatoriu, un gest contrar poate fi folosit drept afront.
Cum saluta barbatul. Cu circa doi metri înainte, palaria se ridica din cap, apucând-o de calota si se îndeparteaza înainte înclinând usor capul si privind în ochii persoanei salutate. În acelasi timp se scoate din gura, cu cealalta mâna tigara sau pipa (daca este cazul). De asemenea se scoate din buzunar mâna daca întâmplator se afla înauntru.
În cazul în care barbatul este fara palarie sau poarta un basc, salutul se face printr-o înclinare a capului, ceva mai pronuntata.

Cum saluta femeile. Femeia raspunde la salut printr-un surâs, care dovedeste ca a recunoscut persoana respectiva si printr-o usoara înclinare a capului. Femeia saluta în acelasi fel o  alta femeie în vârsta sau superioara în grad. În cazul întâlnirii cu o persoana cunoscuta, pe care nu doresti totusi sa o saluti, eschivarea trebuie facuta cu tact. Daca distanta permite, este recomandabila ocolirea acesteia, dar daca întâlnirea este inevitabila, un salut scurt, pur formal, pare a fi cea mai buna solutie.
Când este întâlnita o persoana cunoscuta fara a o putea totusi identifica imediat, este preferabil sa fie salutata. Se saluta de asemenea la intrarea într-un birou, restaurant, compartiment de tren, sala de asteptare, magazin mic sau lift. Nu se saluta persoanele necunoscute la intrarea într-un magazin mare, autobuz, tramvai, oficiu postal sau gara.
Ocupantii masinii saluta primii pe pietonii cunoscuti. Daca persoana cunoscuta este împreuna cu mai multi prieteni, se saluta tot grupul. Se întelege ca întregul grup va raspunde la salut.

Salutul oral. Adaugarea câtorva cuvinte la salutul cu palaria sau capul, descris mai sus,este în functie de obiceiurile locale si anumite împrejurari. De obicei, daca se întâlnesc rude, prieteni sau persoane mai intime, odata cu scoaterea palariei din cap, sau numai cu înclinarea acestuia (când persoana care saluta nu poarta palarie) se poate rosti si formula obisnuita: “Buna dimineata, buna ziua sau buna seara, domnule, doamna, domnisoara!“. De obicei nu se pronunta numele persoanei care se saluta si nici titlul acesteia.

Stângerea  de mâna. Aceasta poate interveni fie când persoanele care s-au salutat se opresc pentru a sta de vorba sau a continua drumul împreuna, fie cu ocazia prezentarii lor. Spre deosebire de salut, în cazul strângerii de mâna, rolurile sunt inversate: femeia este aceea care întinde prima mâna, cel mai în varsta celui mai tânar, si cel cu grad superior celor cu grad mai mic. Trebuie evitate strângerile de mâna puternice, dar de asemenea este de neindicat ca mâna sa se întinda cu moliciune: se vor apuca doar vârfurile degetelor. În cazul unei întâlniri în grup, ordinea în care se da mâna este urmatoarea:

- femeile între ele;

- femeile cu barbatii ;

- barbatii intre ei.

Daca grupul este prea numeros, nu se da mâna, salutul efectuându-se numai prin înclinarea capului.

PREZENTARILE

Reguli de baza: barbatul este prezentat femeii, cel mai tânar celui mai în vârsta, iar gradul mai mic celui superior. Este deci incorect de a prezenta pe directorul „Z” unui tânar functionar sau o femeie unui barbat. Auto-prezentarea se obisnuieste frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasa, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în fata superiorului pe care înca nu l-ai cunoscut etc. Formula obisnuita este:

- “Îmi permiteti sa ma prezint: Nicolae Moldovan.”

- O femeie maritata sau divortata va spune: “Doamna Mia Renate”

- O femeie nemaritata se va prezenta însa pronuntându-si numai numele: ”Maria Botez”.   Nu este necesar sa spuna de exemplu “domnisoara Maria Botez”.

CONVERSATIA

Conversatia constituie un element important în societate. Orice reuniune, oricât de atent ai fi pregatita risca sa devina plictisitoare în lipsa unor conversatii interesante. Pentru obtinerea unei atmosfere corespunzatoare, gazda trebuie sa se gândeasca din timp la alegerea oaspetilor, astfel încât între acestia sa existe anumite puncte de contact, fie prin faptul ca lucreaza în aceleasi domenii de activitate sau in domenii care au contigenta (CONTINGÉNTA s. v. legatura, raport, relatie.) între ele, fie ca prin formatia lor intelectuala pot gasi subiecte comune de conversatie. Invitarea unui grup de oaspeti  între care nu se pot decât cu greu crea contacte pe linia unor probleme de interes comun poate compromite reusita unei actiuni.