PREDAREA PROBLEMELOR DE CROMATOLOGIE LA CLASELE PRIMARE

PREDAREA PROBLEMELOR DE CROMATOLOGIE LA CLASELE PRIMARE

De-a lungul istoriei scolii romanesti, educarea esteticǎ, in special educatia plastica, a cunoscut mai multe etape de evolutie. Toate insǎ aveau la bazǎ ideea cǎ desenul produce plǎcere, destindere, bucurie.

In conceptiile anterioare actualei programe accentul s-a pus pe perfectionarea executiei in redarea armoniei exterioare a formelor, pe practicarea virtuozitǎtii desenului si minutiozitatea fotograficǎ a redǎrii formelor. Rezultatul a fost mai mult preocuparea pentru depistarea talentelor si cultivarea acestora si mai putin educarea artistico-plasticǎ a masei de elevi, creandu-se situatia in care majoritatea elevilor netalentati la desen renuntau sǎ participe la aceste activitǎti.

Practica pedagogicǎ a arǎtat cǎ nu este suficient sǎ-i faci pe elevi sǎ observe anumite aspecte frumoase din naturǎ sau viatǎ, cǎ nu este de ajuns sǎ se prezinte in fata lor lucrǎri estetice, ci trebuie urmǎritǎ dobandirea de cǎtre elevi a unor aspecte esentiale ale cunoasterii plastice. Acesta este obiectivul general al orelor de educatie plasticǎ, cuprinzand douǎ aspecte principale:

dezvoltarea la elevi a gandirii artistico-plastice;

dezvoltarea sensibilitǎtii si gustului artistic si estetic.

Cǎile de actiune pentru realizarea acestor obiective sunt:

familiarizarea elevilor cu limbaj plastic;

initierea in problemele actului de creatie (culoare, armonie, compozitie, crearea spatiului plastic);

contactul cu frumusetile mediului inconjurǎtor si cu opera de artǎ.

Programa scolarǎ actuala prevede cate o orǎ de educatie plasticǎ sǎptǎmanal. Atunci cand temele o impun, iar lucrǎrile nu se pot realiza intr-o orǎ, existǎ posibilitatea cuplǎrii a cate douǎ ore la douǎ sǎptǎmani, alternativ cu disciplina abilitǎti practice, ceea ce permite finalizarea lucrǎrilor in aceeasi zi.

Programa scolarǎ propune studierea concentricǎ a problemelor plastice : fiecare temǎ este reluatǎ la clasele urmǎtoare acordandu-i-se un numǎr mai mare sau mai mic de ore. Structurarea concentricǎ a problemelor plastice in programa scolarǎ si doza orientativǎ a numǎrului de ore pe clase, dau institutorului posibilitatea sǎ-si stabileascǎ "ce" si "cat" anume va trata din tema respectivǎ in fiecare clasǎ, in functie de nivelul de varstǎ si de intelegere.

Voi mentiona in continuare obiectivele cadru specifice fiecǎrei clase, punandu-se accent pe problemele de cromatologie, prezentarea acestora si repartizarea lor in programa de educatie plasticǎ pentru invǎtǎmatul primar.

La clasa I obiectivele cadru sunt:

Cel de al doilea obiectiv cadru, este foarte important in clasa I, acordandu-i-se un numǎr insemnat de ore, avand ca obiective de referintǎ:

2. Recunoasterea tipurilor de culori, a nonculorilor si a formelor spatiale, in mediul inconjurator si pe imagini

La clasa a II a obiectivele cadru sunt:

Cel de-al doilea obiectiv cadru, are un rol deosebit si la clasa a II a , avand urmǎtoarele obiective de referintǎ:

2. Recunoasterea tipurilor de culori, a nonculorilor si a formelor spatiale, in mediul inconjurator si pe imagini

Dupǎ noua programǎ, obiectivele cadru dar si cele de referintǎ la clasa a III a "se asigurǎ coerentei longitudinale in raport cu programele scolare de Educatie plastica pentru clasele I - a II-a; se asigurǎ echilibrul intre exprimarea plastica bi- si tridimensionala; se asigurǎ suportul intuitiv pentru abordarea elementelor de limbaj plastic, fara a se folosi denumirile stiintifice ale respectivelor categorii de continut; se accenteazǎ aspectul de intentionalitate in exprimarea plastica a elevilor; se asigurǎ diversificarea tehnicilor specifice exprimarii plastice, in cadrul sugestiilor privind activitatile de invatare, in scopul aprofundarii cunostintelor procedurale."(Programa scolarǎ pentru clasa a III- a Educatie plasticǎ, Bucuresti, 2005)

Obiective cadru:

Al doilea obiectiv cadru pe care il tratǎm noi are urmatoarele obiective de referinta:

2. Analiza formelor, a culorilor si a amestecurilor acestora, in mediul inconjurator si pe imagini

Si la clasa a IV a s-a impus noua programǎ care reuseste sǎ acopere toate cerintele. Obiectivele cadru sunt:

Cel de al II-lea obiectiv cadru care se urmǎreste si la aceastǎ clasǎ, este insotit de urmatoarele obiective de referinte:

2. Analiza formelor, a culorilor si a amestecurilor acestora, in mediul inconjurator si pe imagini

Dupa cum se poate observa, culoarea sta in centrul programei scolare de educatie plastica, este esenta ei. Este normal sa fie asa pentru ca ea influenteaza in cea mai mare masura dezvoltarea vizuala, artistica a celor mici.

Culoarea poate stimula memoria, poate spori eficienta invatarii, poate dezvolta creativitatea si imaginatia oamenilor. Concomitent culoarea ne umanizeaza prin trairile pe care le declanseaza, influentandu-ne conduita. Materialele cromatice eficientizeaza actul invatarii, prin cresterea interesului elevului, concentrarea atentiei, stimularea imaginatiei. Specialistii sustin sintagma ca "Marile genii s-au nascut la tara", nu este intamplatoare, deoarece spatiul cromatic foarte variat al localitatii rulale, in comparatie cu cenusiul oraselor, asigura o dezvoltare mentala superioara. Studii psiho-colorimetrice au indicat cresterea vitezei de memorare cu peste 40% in cazul utilizarii materialelor didactice colorate, prin cresterea acuitatii de percepere si a preciziei.

In confectionarea materialelor didactice se vor folosi culori tari si contraste puternice pentru evidentierea informatiilor cu caracter de legitate (principii, reguli, ipoteze, legi) si culori mai saturate, mai putin contrastate pentru evidentierea informatiilor exemplificatoare, a unor legitati particulare (date, argumente, demonstratii, enumerari ). Cercetarile psihologice asupra perceptiei cromatice au stabilit urmatoarea ordine descrescatoare de intensitate a contrastelor cromatice, legate de optimizarea procesului de invatare:

- pentru planse, desene, schite, grafice: albastru pe alb, negru pe galben, verde pe rosu;

- pentru materiale tiparite: galben pe negru, alb pe albastru, negru pe orange, orange pe negru, negru pe alb;

- pentru cresterea lizibilitatii la distanta: negru pe galben, verde pe alb, rosu pe alb, albastru pe alb, alb pe albastru, negru pe alb, galben pe negru, alb pe rosu, alb pe verde, alb pe negru.

Lista se poate continua pentru a ne convinge cat de lipsita de inspiratie este montarea in scoli a tablelor negre pe care se scrie cu alb. Pentru a mai ameliora putin situatia, tablele ar trebui vopsite cu negru desaturat cu alb, care sa tinda spre un gri inchis; in felul acesta oboseala ochilor celor care timp de 4-6 ore privesc mereu spre nefericita alternanta alb pe negru sa fie mai putin obositoare. Atunci cand intr-o scoala se vor schimba tablele, trebuie avuta in vedere aceasta observatie si trebuie alese tonuri de galben pentru tablele pe care vom scrie cu carioca neagra. Dimensiunile literelor trebuie adecvate la distanta dintre tabla si ultima banca a clasei. Imbinarea criteriului contrastului cromatic cu cel al locului pe care acel contrast il ocupa pe scara acuitatii vizuale poate sa cada in timpul perceptiei globale cu 65% si durata citirii unui text cu 70%. Culorile si cifrele sunt mai usor de perceput decat literele si formele geometrice. Viteza de numarare a simbolurilor cromatice este de doua ori mai mare decat viteza de numarare a simbolurilor acromatice. De aceea copiii vor fi indemnati sa sublinieze sau sa incaseteze regulile, definitiile, legile, principiile, cu creioane colorate (verde, rosu, orange).

Studiile psiho-cromatice recomanda alegerea coloristicii adecvate pentru spatiile de invatamant. Salile de clasa vor fi vopsite in culori pale (verde, orange spre galben), peretii vor avea doua culori, prima jumatate, de langa podea, va fi inchisa, eventual culoarea mai saturata, iar partea superioara mai deschisa, sau aceeasi nuanta desaturata. Peretele din fata clasei va fi verde sau bleu deschis, cu partea inferioara mai inchisa. Tabla verde deschis si creta galbena sau tabla galbena si creta neagra, pentru a asigura relaxarea privirii si functionarea ochiului in acel domeniu spectra in care este mai sensibil. Saturatia medie a culorii tablei va fi potrivit aleasa pentru a reduce contrastul si a minimaliza socul vizual. In studiul individual cu materialele cromatice iluminarea obiectelor se va face din stanga, fie cu lumina naturala, fie cu lumina becurilor cu incandescenta. Lumina trebuie sa fie difuza, iar in cazul colilor care reflecta puternic lumina (coli lucioase) se vor lua masuri incat acestea sa nu fie privite prin intermediul fasciculului reflectat. Fondul de invatare (coli, caiete, foi, carti, planse) sa fie alb-crem sau alb-verzui. Albul pur, prin faptul ca difuzeaza intreaga cantitate de lumina incidenta, devine obositor in cazul studiului indelungat. Notitele se pot realiza pe foi divers colorate, cu folosirea creioanelor colorate adecvat contrastate, marcari din text. Nu se recomanda utilizarea a mai mult de 4-5 nuante pe o pagina, caci numarul mare de culori scade acuitatea si puterea de observatie. Sa folosim aceste reguli elementare de cromatica in procesul de invatare si rezultatele vor fi spectaculoase.

Tema "Grupele de culori si nonculorile" se trateazǎ in 8 ore la clasa I. Lucru ce este firesc deoarece aceastǎ temǎ stǎ la baza discutǎrii si intelegerii tuturor celorlalte. In aceastǎ perioadǎ elevii invatǎ sǎ numeascǎ, sǎ deosebeascǎ culorile, invatǎ culorile primare si obtinrea celor binare, cǎ albul si negrul sunt numite nonculori si cǎ ele se folosesc la modelarea celorlalte. Tot in clasa I li se explicǎ copiiilor ce sunt culorile semene si cele opuse folosind spectrul culorilor semene, trecand la nuantarea lor si realizarea gamelor cromatice, amestecuri pe care se obtin, la acest nivel de varstǎ, la aceastǎ clasǎ printr-un exercitiu-joc fǎrǎ a teoretiza procedeul de obtinere.

Pentru prima temǎ, in clasa I, s-au programat sarcini plastice de numire a culorilor din spectrul cromatic si din cutia lor de acuarele, trasarea unor linii din fiecare culoare (o orǎ); cunoasterea culorilor primare (o orǎ), a culorilor binare (o ora); recunoasterea pe reproduceri de artǎ sau desene ale copiilor a culorilor (o orǎ); culorile calde (o orǎ), culori reci (o orǎ); culori complementare - prezentare, exercitii de juxtapunere (o orǎ); albul si negrul, nonculorile cu rolul de a inchide sau a deschide - exercitii de amestec al albului si negrului cu o culoare (o orǎ). Pentru a opta orǎ se rezervǎ o lectie de recapitulare si anume se cere realizarea unui covor multicolor in care vor alterna culorile primare cu cele binare, cele calde cu cele reci. Cred cǎ timpul acordat temei la clasa I este suficient iar temele sunt destul de accesibile acestei varste.

Tema "Modificǎri calitative" are afectat un numǎr total de 13 ore, din care 7 ore la clasa I, in celelalte clase cate 2 ore. Tema respectivǎ se realizeazǎ prin fuzionare si amestec fizic, tehnici usor de inteles in clasa I. Cred ca la aceastǎ varstǎ putini copii vor realiza mocromie. Trebuie sa tinem cont si de faptul cǎ este varsta cand copiii au nevoie de culoare diversǎ, ei neputandu-se rupe de folosirea mai multor culori pe aceeasi plansǎ. De asemenea este greu pentru scolarul de 7-8 ani sa poatǎ realiza o armonizare a culorilor prin ruperea tonului. El va face doar exercitii de amestec a componentelor si va constata "tulburarea" fiecǎreia, prin aceasta apropiindu-se de complementara ei. Cred cǎ un numǎr mai mare de ore la aceastǎ temǎ trebuie acordat claselor a II - a si a III - a unde putem realiza armonizǎri, monocromie.

Din sarcinile temei "Nuante, game cromatice, dominantǎ cromaticǎ" in clasa I se pot efectua exercitii - joc de realizare a nuantelor prin amestec intre culorile vecine, recunoasterea nuantelor si realizarea gamei cromatice a unei culori principale. In clasa a II - a, repetandu-se nuantarea, se vor realiza gamele cromatice ale tuturor culorilor, iar in clasele a III - a si a IV - a se pot realiza compozitii in dominante cromatice calde sau reci.

Tema "Semnificatiile culorilor si nonculorilor", desi programatǎ mai spre sfarsitul ciclului primar, cred cǎ ar trebui realizatǎ inaintea celor referitoare la modificǎri si nuante, deoarece am considerat cǎ este necesar sǎ se cunoascǎ mai intai "vocabularul" culorilor, semnificatia acestora. Aceste notiuni sunt mai accesibile decat amestecul si nuantarea, pot fi intelese si atunci cand scolarul nu are experientǎ in domeniul educatiei plastice. Consider cǎ abordarea temelor plastice trebuie sǎ fie flexibilǎ.

In lucrarea Culoarea cea de toate zilele, Ioan Susalǎ sustine o structurare radialǎ a continutului si nu una concentricǎ, structurare ce dǎ posibilitatea alegerii, accentuǎrii, revenirii asupra problemelor. Distribuirea radialǎ oferǎ un pachet de probleme, puse la dispozitie atat invǎtǎtorului, cat si elevului.

In noua programǎ, distribuirea problemelor se imbinǎ structurarea radiala cu cea concentricǎ, cu reveniri asupra unor probleme pentru "a fi dus mai departe", completate. Astfel, nu mai apare la clasele a II - a, a III - a, a IV - a, tema "Cunoasterea culorilor" acestea fǎcandu-se doar in clasa I, dar despre amestecuri vom trata atat in clasa I cat si in clasa a II - a. Se obeservǎ cǎ nu este o distribuire concentricǎ deoarece in clasa I nu apar notiunile de "nuantǎ" si "nuantare" desi sunt amestecuri fizice. Notiunea de "ton" este reluatǎ doar pentru "inchiderea si deschiderea" nuantelor. Revenind la nuante, dupǎ ce in clasa I s-a invǎtat amestecul fizic, iar in clasa a II - a s-au fǎcut exercitii de nuantare, pentru clasa a III - a, problema se va completa prin realizarea gamelor cromatice ale culorii.

Notiunea de "culoare dominantǎ" apare abia in clasa a III - a si este firesc, deoarece si nivelul de intelegere si puterea de aplicare sunt mai mari. Toate acestea se vor preda atat la ora de "educatie prin limbaj plastic", cat si la ora de "compozitii aplicative".

Problemele plastice sunt obligatorii si minimale, oferind posibilitatea de a realiza mai mult, in functie de posibilitǎtile clasei de elevi si de posibilitǎtile practice ale practicianului.

Concluzia acestui capitol, ca de altfel a intregii lucrari este urmatoarea: culoarea place mult celor mici si nu numai lor; se studiaza cu maxim interes la clasele primare si cere din partea educatorului de arta multa fantezie si ingeniozitate.

Nu exista contraste fara armonie si nici invers. Exista in schimb, variatie in unitate si unitate in varietate, deci game cu multe culori, nuante, griuri si tonuri acromatice.