DINAMICA SEZONIERA A FAMILIEI DE ALBINE

DINAMICA SEZONIERA A FAMILIEI DE ALBINE

Conditiile variabile ale mediului exterior si cele din interiorul familiei pe parcursul anului sunt corelate cu o serie de modificǎri cantitative si calificative in dezvoltarea familiei de albine. Lipsa sau insuficienta hranei in cuib determinǎ reducerea pontei mǎtcii, a cresterii de puiet si ulterior a numǎrului de albine. In paralel se schimbǎ raportul intre albinele de anumite varste, intre cele doici si culegǎtoare. De aceea este necesar ca prin mǎsurile tehnice intreprinse sǎ se asigure corelarea puterii familiilor de albine cu perioade de cules abundent si necesitatea cresterii in general a unor familii puternice. Anul apicol incepe cu perioada de crestere a albinelor de iernare, care urmeazǎ sǎ asigure perpetuarea familiei in timpul iernii si de starea cǎreia depind de productia din anul viitor.

1 PERIOADA DE CRESTERE A ALBINELOR DE IERNARE

Perioada de crestere a albinelor de iernare in tara noastrǎ corespunde lunilor august si septembrie. In aceastǎ perioadǎ, comparativ cu lunile anterioare, se reduce intensitatea cresterii puietului, iar ponta mǎtcii se micsoreazǎ la 600-800 ouǎ pe zi ca urmare a reducerii cantitǎti de hranǎ din naturǎ. In aceste conditii se impune creearea unor conditii optime pentru intensificarea la maxim a cresterii puietului, pentru a asigura un numǎr mai mare de albine tinere, care vor avea o longevitate de 7-8 luni fata de albinele din generatia de varǎ care trǎiesc numai 35-45 de zile. Longevitatea se explicǎ prin aceea cǎ participǎ in mǎsurǎ mai mica la cules si cresterea puietului, iar prin consumul de pǎsturǎ isi acumuleazǎ in corpul adipos rezervele necesare pentru a rezista in timpul iernii si pot produce lǎptisor de matcǎ pentru hrǎnirea larvelor la sfarsitul iernii.

2PERIOADA REPAUSULUI DE IARNA

Odatǎ cu rǎcirea timpului, zborul albinelor se reduce, iar ponta mǎtcii si cresterea de puiet inceteazǎ. Familia de albine trece in perioada repaosului de iarnǎ, care dureazǎ de la sfarsitul lunii octombrie panǎ la sfarsitul lunii ianuarie, cand apare primul puiet in cuib.

La temperaturi sub 8˚C, se formeazǎ ghemul de iernare sub formǎ sfericǎ sau elipsoidalǎ mai mult sau mai putin regulatǎ.

Partea externǎ a ghemului este alcǎtuitǎ dintr-un strat foarte dens de albine varstnice, in grosime de 2,5-7cm, care face ca pierderile de caldurǎ din interiorul ghemului sa fie cat mai reduse.

Zona interioarǎ (miezul ghemului) cuprinde matca si albinele tinere. Zona aceasta este afanatǎ si aici albinele nu produc cǎldura necesarǎ intregii familii si hrǎnesc matca. Cǎldura este produsǎ prin miscǎri caracteristice din aripi, picioare si abdomen care determinǎ un zumzet specific al albinelor in timpul iernǎrii.

In functie de nivelul temperaturii corespunzǎtoare, ghemul se strange sau se afaneazǎ dupǎ caz. Temperatura din interiorul ghemului se modificǎ in asa fel incat albinele dispuse in "coaja ghemului" sǎ primeascǎ suficientǎ cǎldurǎ pentru mentinerea vietii.

Temperatura cojii ghemului in timpul iernii se mentine intre 6-8˚C, iar ridicarea temperaturii in cuprinsul acesteia se produce numai cand ghemul s-a rǎcit panǎ la limita inferioarǎ.

Temperatura ghemului depinde de stadiul de iernare si de temperatura mediului exterior.

In prima fazǎ a iernǎrii, care dureazǎ de la eclozionarea ultimului puiet si panǎ la inceperea ouatului mǎtcii, temperatura ghemului este numai cu cateva grade peste temperatura criticǎ de 14˚C. Limita superioarǎ a temperaturii in interiorul ghemului depinde de temperatura mediului.. La temperatura aerului de 0˚C, limita superioarǎ in ghem nu depǎseste 20˚C, iar cand gerurile sunt mai mari se atinge si se depǎseste 25˚C.

In a doua fazǎ a iernǎrii, datoritǎ cresterii activitǎtii albinelor si cresterii de puiet, temperatura ghemului se ridicǎ la 34-35˚C.

In timpul iernii sunt necesare mǎsuri pentru asigurarea linistei depline a albinelor in stup. Nelinistea acestora contribuie la cresterea temperaturii in interiorul ghemului peste limitele normale, la sporirea consumului de hranǎ, iar matca isi poate incepe ouatul mai devreme, ducand la uzura albinelor si cresterea mortalitǎtii albineor primǎvarǎ.

In cazul cand temperatura ghemului creste cu cateva grade, pentru linistirea albinelor le este necesar un timp de 20-30 de ore.

3 PERIOADA INLOCUIRII ALBINELOR DE IARNA

Perioada inlocuirii albineor de iarnǎ incepe cu aparitia primului puiet in cuib. In interiorul ghemului temperatura s-a ridicat la 34-35˚C, iar matca, panǎ la primul zbor de curǎtire, depune zilnic 20-100 de ouǎ in portiunile fagurilor din centrul ghemului. Dupǎ primul zbor de curǎtire si aparitia culesului, ponta mǎtcii se intensificǎ, ajungand de la circa 1000 de ouǎ zilnic in luna aprilie, la 1000-2000 de ouǎ in luna iunie. Odatǎ cu intensificarea ouatului apar si primii trantori in stup.

Datorita activitǎtii de crestere a puietului si de culegere, albinele care au iernat pier treptat si locul lor este luat de albinele tinere, incat la mijocul lunii aprilie se produce inlocuirea lor totalǎ.

4 CRESTEREA FAMILIILOR

Intensitatea de crestere sporeste zilnic cu 3-4% la familiile slabe si cu 10-12% la cele puternice. Dupǎ ce albinele ating greutatea de 2-2,5 kg albine, apar si se acumuleaza albine tinere, care nu sunt ocupate cu cresterea puietului, ajungandu-se la sfarsitul lunii iunie la dezvoltarea maximǎ a familiei (30000-50000 de albine).

Cresterea puterii familiei prin sporirea numǎrului de albine lucrǎtoare, cat si existenta culesurilor moderate de intretinere, reducerea spatiului si ridicǎrii temperaturii in cuib, conduc la manifestarea instinctului de roire (inmultirea naturalǎ a familiilor de albine).

5 PERIOADA INMULTURII NATURALE

Instinctul de roire se manifestǎ prin diminuarea ouatului mǎtcii, diminuarea activitǎtilor albinelor, clǎdirea botcilor de roire si cresterea de mǎtci tinere.

Inainte de diminuarea ouatului mǎtcii incepe clǎdirea botcilor, iar dupǎ cateva zile matca incepe sǎ depunǎ esalonat ouǎ in botci.

Activitatea albinelor se reduce, culegǎtoarele rǎman in majoritate in cuib, care se aglomereazǎ, ventilatia se inrautǎteste si o parte din albine ies din stup si se strang ciorchine pe scandura de zbor.

In primele trei zile de la cǎpǎcirea primei botci, jumatate si chiar mai mult din albine si matca bǎtranǎ pǎrǎsesc stupul, rezultand roiul primar. Inainte de pǎrǎsirea stupului, albinele isi incarcǎ gusile cu mierea necesarǎ panǎ la organizarea noului cuib. Populatia de albinǎ, care a pǎrǎsit stupul zboarǎ catva timp in jurul stupului si tulpinei si apoi se fixeazǎ ciorchine pe ramura unui copac sau tufe din apropiere. Matca pǎrǎseste stupul dupǎ plecarea grosului albinelor si dacǎ aceasta cade din cauza infirmitǎtii sau este inchisǎ in colivie inainte de plecare, o parte din albine se reintorc la stup sau se imprǎstie la alte familii. Fixarea roiului prins pe copac sau alte obiecte poate avea loc numai dacǎ printre albine se aflǎ matca.

Dupa iesirea roiului primar, familia roitǎ rǎmane orfanǎ panǎ la eclozionarea primei mǎtci. Dupǎ iesirea din botcǎ aceasta va incerca sǎ intepe botcile din care nu au iesit celelalte mǎtci.

Dacǎ familia este suficient de puternicǎ si este inclinatǎ a roi din nou, albinele nu vor lǎsa matca sǎ distrugǎ mǎtcile din botcile neeclozionate. In familiile de albine cu tendinte de roire, mǎtcile ajunse la maturitate in botci emit un sunet caracteristic la care raspunde matca iesitǎ anterior. Acest "cantec al mǎtcilor" este caracteristic familiilor din care a iesit roiul primar si indica faptul cǎ familia va da, poate in ziua urmǎtoare, un al doilea roi -roiul secundar. Obisnuit, roiul secundar iese cu una sau mai multe mǎtci tinere, mai ales cand iesirea lui a fost intarziatǎ de timpul nefavorabil. Prezenta mai multor mǎtci se poate datora si unirii mai multor roiuri iesite in acelasi timp in stupinǎ. In ziua urmǎtoare iesirii roiului secundar poate iesi roiul tertiar si chiar si roiul al patrulea. Cand sunt conditii foarte prielnice, roiul primar la randu-l lui poate sǎ roiascǎ, dand paroiul.

Roiul natural in timpul culesurilor principale micsoreazǎ productia, trebuind luate mǎsuri speciale de prevenire.

6 PERIOADA CULESULUI

Perioada culesului are loc dupǎ sau chiar in perioada roirii naturale. In cazul in care culesurile principale coincid numai cu pregǎtirea familiei pentru roire, se franeazǎ dezvoltarea instinctului de inmultire. In timpul abundentei de nectar, activitatea familiei este orientatǎ in principal pentru acumularea unor rezerve cat mai mari de miere in detrimentul celorlalte activitǎti. Rezervele de miere cele mai mari sunt acumulate de familiile foarte puternice cu numǎr mare de albine culegǎtoare.

Dupa incetarea ultimului cules principal, in familia de albine apar din nou modificǎri caracteristice pregǎtirii pentru iernat, reluandu-se ciclul

prezentat anterior.