Increngatura PORIFERA

Increngatura PORIFERA

Cuprinde cele mai primitive metazoare, cu corpul spongios datorita elementelor de schelet continute. Denumirea grupului vine de la numarul mare de pori existenti pe suprafata corpului, pori prin care apa patrunde in cavitatea interna. Sunt inregistrate peste 6000 de specii de spongieri, in marea lor majoritate marini (doar 150 specii sunt dulcicole), raspanditi mai ales in marile calde ale globului

Structura peretelui corpului

Corpul spongierilor este format doar din doua foite embrionare - ectodermul si endodermul - intre care se gaseste o patura gelatinoasa - mezogleea - initial anhista. Tesuturi diferentiate nu exista. Gradul de nediferentiere tisulara este atat de mare incat un spongier dezagregat prin metode mecanice la particule fine, chiar la nivel celular, se poate reface in intregime, situatie care nu se mai intalneste la nici un alt grup de metazoare. Ca structura, spongierii prezinta o cavitate paragastrala invelita de corpul propriu-zis, cavitate care comunica cu exteriorul printr-un oscul prin care apa iese la exterior. Apa patrunde in cavitatea paragastrala printr-o serie de pori, care printr-un sistem de canale comunica cu aceasta. Pe parcursul canalelor, exista zone dilatate unde se gasesc grupe de celule cu guleras (coanocite) la nivelul carora are loc ingerarea particulelor alimentare.

Ectodermul

In structura ectodermului se gasesc celule epidermale turtite (pinacocite) care au rolul de a proteja spongierul la exterior - si porocite (celule cilindrice, perforate in plan longitudinal, prin care apa strabate grosimea peretelui corpului). In acest mod, spongierii pot controla in permanenta cantitatea de apa care patrunde prin pori si este evacuata ulterior prin oscul.

Endodermul

Endodermul este formata din coanocite si din celule asemanatoare cu pinacocitele - la spongierii de tip Sycon, Leucon si post-Leucon. Coanocitele sunt celule prevazute cu flagel inconjurat de un guleras, avand o structura asemanatoare cu a coanoflagelatelor. Aceste celule sunt singurele capabile de fagocitoza, ele ingloband particulele alimentare antrenate de flagel in interiorul gulerasului. La polul opus flagelului, coanocitele formeaza pseudopode, iar la acest nivel vacuolele digestive sunt cedate amibocitelor.

Mezogleea

In mezoglee exista o serie de celule - imigrate din ectoderm sau endoderm: celule mezenchimatoase, amibocite, ovocite, scleroblaste (celule care produc macro si microscleritele), si elementele de schelet.

Celulele mezenchimatoase sunt prevazute cu prelungiri si au rolul de a asigura legaturile dintre ectoderm, endoderm si diferitele tipuri de celule din mezoglee. Amibocitele sunt capabile sa emita pseudopode si sunt mobile. Ele sunt responsabile de indepartarea prin fagocitoza a impuritatilor care ajung in mezoglee. Tot amibocitele transfera hrana de la coanocite la toete celelalte tipuri de celule din peretele corpului. Gonocitele sunt celule specializate care dau nastere elementelor sexuale. Scleroblastele sunt celule care genereaza elementele scheletului - spiculii.

Scheletul spongierilor

Scheletul spongierilor are doua roluri - acela de a sustine mecanic celulele si intr-o mai mica masura asigura protectia animalului; scheletul este alcatuit din doua componente - spiculii calcarosi sau siliciosi si fibrele de spongina. Spongina este o proteina specifica acestui grup, asemanatoare ca structura cu keratina din par, pene, unghii etc, sau cu chitina din exoscheletul artropodelor. Spiculii, fie ca sunt siliciosi fie ca sunt calcarosi pot fi de doua cartegorii - spiculi propriu-zisi, de dimensiuni mari (macrosclerite) - cu aspect acicular (spiculi monaxoni), cu trei structuri ascutite sudate intr-un punct central (spiului triaxoni) sau cu patru (tetraxoni) - si microsclerite - cu structuri foarte complicate

Tipuri de structura

Peretele corpului spongierilor este structurat pe mai multe tipuri. Cel mai primitiv tip de organizare este tipul Ascon.

Tip primitiv, intalnit doar la unele specii primitive, tipul de organizare Ascon se caracterizeaza prin faptul ca intreaga cavitate paragastrala este captusita de coanocite, la acest nivel realizandu-se inglobarea particulelor alimentare.

Un al doilea tip de organizare al peretelui corpului intalnit la spongieri este tipul Sycon. De asemenea tip primitiv, acesta se intalneste la unele specii din clasa Calcarea sau la unii spongieri in stadiile tinere de dezvoltare. Spre deosebire de tipul Ascon, la spongierii de tip Sycon apa patrunde in canale inhalante, terminate orb, in care se deschid porii. De aici, apa trece in asa-numitele diverticule ciliate, aflate in structura peretelui cvorpului si captusite de coanocite. De aici, apa trece in canale exhalante, de unde ajung in cavitatea paragastrala. Spre deosebire de spongierii organizati pe tipul Ascon, la acest tip cavitatea paragastrala este captusita cu celule aplatizate, turtite, de tipul pinacocitelor.

Tipul de organizare Leucon este intalnit la spongieri evoluati. La acest tip, structura peretelui corpului se complica si mai mult. Astfel, apa patrunde la inceput in spatii inhalante in care se deschid canalele inhalante la nivelul carora se deschid porii. Apa patrunde apoi in cosulete vibratile - foarte mici si foarte multe in toata grosimea peretelui corpului, si care sunt singura componenta captusita cu coanocite. De aici apa trece in canalele exhalante iar mai apoi prin spatii exhalante ajunge in cavitatea paragastrala. Canalele si spatiile exhalante, ca si cavitatea paragastrala sunt captusite cu celule aplatizate, ca in cazul spongierilor de tip Sycon.

Tipul de organizare Leucon nu este ultimul intalnit la spongieri. Spongierii evoluati pot prezenta si alte tipuri de organizare - toate caracterizate prin complexitatea mare a sistemului de canale prin care apa ajunge in zonele captusite cu coanocite aflate in grosimea peretelui corpului.

Aceasta complicare extrema a structurii are drept rezultat cresterea eficientei filtrarii, datorita faptului ca in momentul diferentierii unui numar mare de structuri captusite cu coanocite, suprafata totala de filtrare creste foarte mult comparativ cu cazul spongierilor simpli de tip Ascon.

Reproducerea spongierilor se realizeaza fie asexuat, prin stolonizare si inmugurire, fie sexuat. In perioadele nefavorabile - seceta sau inghet puternic, spongierii genereaza formatiuni de rezistenta - gemule sau sorite, alcatuite dintr-un strat de sclerite speciale (amfidiscuri), care izoleaza in interior celule germinative si celule incarcate cu substante nutritive. Aceste structuri de rezistenta raman pe fundul apei si dupa ce conditiile de mediu revin la normal, din celulele germinative se regenereaza un nou spongier.

Spongierii pot fi hermafroditi sau pot avea sexele separate. In cazul formelor hermafrodite, acestea sunt proterandrice. Inmultirea sexuata este o anizogamie, gametii masculi fiind flagelati in timp ce gametii femeli sunt sferici, imobili. Reproducerea este destul de interesanta ca mod de desfasurare. Astfel, gametii masculi, flagelati, sunt eliberati in apa, in vreme ce gametii femeli, sferici si imobili, raman in mezoglee. Gametii masculi patrund prin porii inhalanti si sunt fagocitati fara a fi deteriorati de catre coanocite, care ii transfera unor celule amibocite (celule - caraus) care la randul lor transporta in interiorul unor vacuole spermatozoizii la ovocitele situate in mezoglee. In alte cazuri, coanocitele pot transfera direct spermatozoizii ovocitelor, dupa ce se dediferentiaza si isi pierd flagelul si gulerasul. Segmentarea oului este de tip radiar, iar in decursul ciclului de dezvoltare se formeaza la inceput o stomoblastula in care patrund prelungiri ale coanocitelor care au rolul de a hrani masa de blastomere in diviziune. Ulterior se formeaza blastula si mai apoi larva amfiblastula, care devine libera si inoata un timp in masa apei. Prin formarea cavitatii gastrale ia nastere astrula, care mai tarziu se transforma in parenchimula. Aceasta se fixeaza in final pe substrat, dand nastere spongierului tanar.

O alta trasatura interesanta a spongierilor este marea capacitate de regenerare. Un spongier rupt in mai multe bucati va da nastere la tot atatia spongieri noi; de asemenea, daca se marunteste foarte fin un spongier, iar fragmentele rezultate se trec printr-o sita si ulterior se aduna intr-o gramajoara, acest grup de celule va regenera un spongier intreg. Acest aspect este pe de alta parte o dovada a primitivitatii grupului, deoarece un astfel de comportament regenerativ nu se intalneste decat la grupele inferioare. In plus, capacitatea spongierilor de a regenera un corp intreg pornind de la un agregat de celule disparate este unic pentru lumea vie.

Ecologie. Spongierii traiesc pe o gama larga de substrate din mediul acvatic. Ca organisme filtratoare, reprezinta unul din grupele raspandite de regula in apele putin adanci, chiar daca exista si specii raspandite in zonele abisale. Spongierii reprezinta pe de alta parte, datorita sistemului de cavitati interne si scheletului care ii face necomestibili, o veritabila nisa de habitat pentru un mare numar de nevertebrate si chiar vertebrate marine si dulcicole, de la protozoare pana la pesti.