LOCUL ALBINEI IN SISTEMATICA ZOOLOGICA

LOCUL ALBINEI IN SISTEMATICA ZOOLOGICA

Albinele melifere fac parte din:

Regnul: Animalia (vietuitoare monocelulare si pluricelulare cu mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal).

Subregnul: Nevertebrate (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos intern).

Increngatura: Artropode (animale nevertebrate cu picioare articulate ).

Subincrengatura: Mandibulate (artropode cu mandibula)

Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcatuit din cap, torace si abdomen)

Subclasa: Pterigota (insecte care au pe segmentele toracice 2 si 3, doua perechi de aripi)

Ordinul: Apocrita (himenoptere la care legatura dintre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol)

Suprafamilia: Apoidae (insecte care isi hranesc progenitura cu polen si nectar floral)

Familia: Apidae

Subfamilia: Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III-a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen).

Tribul: Apini

Genul: Apis (albinele ce traiesc in colonii permanente, monogine- au o singura femela cu organ de reproducere ce asigura perpetuarea, corpul acoperit cu perii rari si scurti).

Speciile genului Apis:

Fig.4 Apis dorsata Fabr.

Este cea mai primitiva din cadrul genului Apis si mai este denumita albina indiana uriasa. Este raspandita in India, S Chinei, Indonezia, Filipine, Sri Lanka, fiind irascibila si agresiva. Cuibul e format dintr-un fagure urias (1-1.5 m), cu peste 70 de mii de celule, bine prinse de o creanga puternica sau o stanca, putand sa suporte peste 100 de kg miere acumulata, la care se adauga si greutatea intregii familii. Intre celulele de albine si cele de trantori nu exista mari diferente privind dimensiunile. Celulele de matca au dimensiuni hexagonale, sunt in numar de cateva sute si sunt cladite in rand cu celelalte. Cand timpul devine nefavorabil, albinele parasesc cuibul si migreaza spre alte zone.

Apis florea Fabr.

Fig. 5 Apis florea Fabr.

Este numita si albina indiana pitica. E raspandita in Malaezia, Jawa, Borneo. Construieste un singur fagure de cel mult 25-26 cm lungime si 15-20 cm latime. Celulele de albine lucratoare au diametrul de 2,7-3,1 mm, iar cele de trantor au 4,8 mm. Pe fagure se gasesc mai multe botci. Celulele de pe partea superioara sunt destinate pentru depozitarea mierii si sunt de trei ori mai adanci decat cele pentru puiet. Celulele de trantori sunt dispuse pe marginea fagurelui. De o parte si de alta a fagurelui se gasesc doua inele cleioase ce asigura protectia impotriva furnicilor.

Apis cerana Fabr.

Fig.6 Apis cerana Fabr.

Este denumita albina indiana si este raspandita in India, China, Indonezia, Japonia, Jawa, Borneo. Colonia construieste un cuib de cativa faguri verticali, cu doua fete, in scorburile copacilor sau pesteri, nu prea mari ca dimensiune si utilizati ca adapost. Marimea celulelor si fagurilor este in crestere o data cu altitudinea, ceea ce permite reglarea regimului de temperatura si gaze al familiei de albine. Se observa un atasament mai mare al albinelor fata de cuib si este exprimata mai bine diferentierea celulelor de albine, trantori si matci. Albinele sunt blande si linistite, au o dezvoltare buna a instinctului de cules si formare a rezervelor de hrana.

Apis mellifera L. sinonim cu Apis mellifica L.

Fig.7 Apis mellifera L.

Este specia care a facut cel mai mare proces biologic, fiind cea mai raspandita si cu cea mai mare importanta economica. Este raspandita in Europa, Asia, Africa, America, asigurand cea mai mare parte din mierea produsa in lume. Datorita calitatilor sale este intretinuta in stupi si exploatata organizat de catre apicultori.

In vasta zona climatica a Europei, Orientului Apropiat, a Caucazului si a Africii este raspandita Apis mellifera L., care s-a adaptat climatelor locale si dupa nenumerate generatii s-au format " rase naturale " sau

" geografice ", iar dupa unii aceste pot fi incadrate taxonomic chiar ca subspecii.

Aceste " rase geografice " sunt rezultate prin selectie naturala si nu sunt rezultatul unei selectii facute de om, asa cum sunt multe rase de animale.

Inventatorul raselor geografice ale speciei Apis mellifica L. nu este inca complet (Ruttner, 1987 si 1988; Morse si Mooper, 1985).

Studii detaliate asupra biogeografiei si taxonomiei albinelor au fost publicate in 1987 (Ruttner, 1987 si 1988). O lista simplificata a principalelor rase geografice a speciei Apis mellifera L. este prezentata in tabelul 2, tabel din care rezulta ca in lume exista 26 rase geografice ale speciei Apis mellifera L., caracterizate dupa culoarea corpului in rase negre si rase galbene.

Din punct de vedere economic, cu exceptia albinei cipriote, rasele de origine europeana sunt importante. Totodata este de mentionat importanta albinelor africane tropicale, care se situeaza pe un prim plan economic pentru fabricarea de bauturi alcoolizate pentru consumul local si pentru cantitatea mare de ceara pe care acestea o furnizeaza comertului mondial.

In plus rasa Apis mellifera scutellata importata in Brazilia in 1956, s-a inmultit si raspandit foarte repede si a traversat Amazonia datorita roiurilor care au capacitatea de a zbura la distante foarte mari, atingand chiar 500 km pe an. Astfel Apis mellifera scutellata prin dominanta sa genetica asupra albinelor europene si prin marea ei predispozitie la roire s-a raspandit rapid in toata America tropicala si subtropicala la altitudini mici, traversand canalul Panama in anul 1980, fiind semnalata in 1983 in Costa Rica, in anul 1985in Mexic. La nord fiind o specie neadaptata la frig nu poate depasi izoterma anuala de 16 C si deci are o raspandire limitata pana la Santa Cruz in California si Clinton in Carolina de Nord.

Este de remarcat tratatul incheiat in 1987 intre guvernul Statelor Unite ale Americii si al Mexicului, in vederea stabilirii in zona istmului Tehuan tepec (zona montoasa de peste 200 de km) a unei bariere biologice incluzand interzicerea transhumantei familiilor de albine si distrugerea albinelor africane tropicale din aceasta zona.

Cu toate aceste masuri severe, in anul 1989 albinele africane ajunsesera pana la 300 de km de granita sudica a statului Texas, iar la sfarsitul anului 1990 se gaseau deja in Texas.

Teama de expansiune a lui Apis mellifica scutellata in cele doua Americi, cauzata de agresivitatea acestei rase geografice nu este pe de-a intregul justificata. Apicultorii sud africani si cei din America Latina si-au adaptat metodele de manipulare la caracteristicele acestei albine si obtin in zone nectarifere putin abundente insemnate productii de miere de la albinele africane comparativ cu cele europene.

Raspandirea rapida a albinelor Apis mellifica scutellata, acestea vor prezenta prin forta lucrurilor o importanta economica deosebita si vor aduce fortat mari schimbari in tehnica apicola in America.

In cadrul fiecarei rase geografice prezentate in tabelul 2 exista o anumita variabilitate data, care poate duce la aparitia uneori a notiunilor de subrasa, mai corect " ecotip ".

Astfel Louveaux (1969) tratand problema rasei geografice Apis mellifica L. in Franta, distinge trei ecotipuri:

Cu un ciclu de dezvoltare foarte precoce in primavara si cu un al doilea varf al ouatului in toamna, ecotip adaptat litoralului mediteranean;

Cu doua varfuri ale ouatului in primavara si in toamna, ecotip raspandit in nordul Frantei;

Ecotipul cu un ciclu de dezvoltare lent in primavara si continuand tarziu in toamna, care se intalneste in zona landelor.

Dupa Rṻttner (1952), cele cinci principale rase europene sunt: Apis mellifica iberica, Apis mellifera L., Apis mellifica ligustica Spin., Apis mellifica carnica Polm. si Apis mellifica caucasica Gorb. au luat nastere inca din era glaciara care a inceput in urma cu un milion de ani, glaciatiuni care s-au succedat in urma cu 20 de mii de ani.

Puseele glaciatiunii au determinat refularea animalelor, albinelor si la fel si a plantelor spre regiunile meridionale ale Europei.

Anumite zone crutate de invazia ghetarilor au servit de refugii izolate pe toata durata glaciatinuii.

Locurile de refugiu pentru albine au fost: Peninsula Iberica unde a aparut Apis mellifica iberica, regiunile situate in nordul Pirineilor si Alpilor pentru Apis mellifera L., zona Apeninilor pentru Apis mellifica ligustica Spin., zona Balcanilor pentru Apis mellifica carnica Polm., si sudul Caucazului pentru Apis mellifica caucasica Gorb.