RETEAU NATURA 2000

RETEAU NATURA 2000

Obiectivele politicii Comunitatii Europene in domeniul mediului sunt conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii mediului, in conditiile utilizarii prudente si rationale a resurselor naturale.

Pentru elaborarea politicii sale de mediu, C.E. tine seama de informatiile stiintifice si tehnice disponibile, de conditiile de mediu din diferite regiuni ale Comunitatii si de dezvoltarea economica si sociala a Comunitatii ca intreg, de dezvoltarea echilibrata a regiunilor sale ca si de beneficiile sau costurile potentiale ale actiunilor sau lipsei actiunilor.

Conservarea biodiversitatii a constituit un obiectiv important al politicii U.E. in decursul ultimilor 25 de ani.

Cadrul de actiune la nivel comunitar, pentru pastrarea biodiversitatii este stabilit prin Directiva "Habitate" (92/43/EEC) si Directiva "Pasari" (79/409/EEC).

Directiva "Pasari", adoptata in 4 aprilie 1979, a fost prima lege a Uniunii Europene, cu referire expresa la conservarea biodiversitatii. Aceasta directiva contine prevederi referitoare la protectia speciilor de pasari si a habitatelor naturale ale acestora.

In 21 mai 1992 a fost adoptata Directiva "Habitate", care stabileste cadrul pentru protectia mai multor specii de plante si animale (exceptand pasarile), a habitatelor naturale ale acestora precum si a unor habitate caracteristice regiunilor biogeografice ale Europei.

Aceste Directive ale Uniunii Europene au ca obiectiv protectia biodiversitatii continentului european prin crearea unei retele de arii protejate, la nivelul Uniunii, in care sa se conserve habitate si specii caracteristice regiunilor biogeografice ale Europei, retea denumita Natura 2000.

Crearea retelei Natura 2000 si managementul corespunzator al siturilor incluse in aceasta retea sunt repere importante ale politicii comunitare pentru conservarea biodiversitatii.

Implementarea Retelei Natura 2000 reprezinta o importanta modalitate de indeplinire a obligatiilor Comunitatii Europene rezultate din Conventia privind biodiversitatea (Conventia de la Rio de Janeiro, 1992) si din Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa (Conventia de la Berna, 1979).

1. DIRECTIVA "HABITATE" (92/43/EEC)

PREZENTARE GENERALA

Directiva "Habitate" (92/43/EEC) contine 24 de articole, carora li se adauga 6 anexe si este structurata in modul urmator:

a)      Definitii si scop (Art. 1, 2);

b)      Conservarea habitatelor naturale si a habitatelor speciilor (Art. 3 - 11);

c)      Protectia speciilor (Art. 12 - 16);

d)      Informare cu privire la aplicarea dispozitiilor Directivei (Art. 17);

e)      Cercetare (Art. 18);

f)        Procedura de amendare a anexelor (Art.19);

g)      Comitetul (Art. 20, 21);

h)      Dispozitii suplimentare (Art. 22), dispozitii finale (Art. 23, 24).

Anexe:

Anexa I: Tipuri de habitate naturale de interes comunitar a caror conservare necesita desemnarea ariilor speciale de conservare.

Anexa II: Speciile de plante si animale de interes comunitar a caror conservare necesita desemnarea ariilor speciale de conservare.

Anexa III: Criterii pentru selectarea siturilor eligibile pentru identificarea ca situri de importanta comunitara si desemnarea lor ca arii speciale de conservare.

Anexa IV: Specii de animale si plante de interes comunitar care necesita o protectie stricta.

Anexa V: Specii de plante si animale de interes comunitar a caror prelevare din natura si exploatare sunt susceptibile de a face obiectul masurilor de management.

Anexa VI: Metode si mijloace de captura si ucidere si modalitati de transport interzise.

In Articolul 1 sunt definite conceptele cu care opereaza Directiva "Habitate", iar in Articolul 2 este enuntat scopul acesteia.

Scopul Directivei "Habitate" este "de a contribui la pastrarea biodiversitatii prin conservarea habitatelor naturale precum si a faunei si florei salbatice pe teritoriul european al Statelor Membre la care Tratatul se aplica" (Art. 2).

Masurile luate in conformitate cu aceasta Directiva "vizeaza mentinerea sau reabilitarea, intr-o stare de conservare favorabila, a habitatelor naturale si a speciilor din fauna si flora salbatica de interes comunitar", de asemenea, aceste masuri "tin seama de exigentele economice, sociale si culturale ca si de particularitatile regionale si locale" (Art. 2).

Conform Directivei Habitate, habitate naturale de interes comunitar sunt considerate acele habitate care: sunt in pericol de disparitie in arealul lor natural, au un areal natural mic ca urmare a restrangerii acestuia sau prin faptul ca au o suprafata restransa, reprezinta esantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre urmatoarele regiuni biogeografice: alpina, continentala, panonica, stepica si pontica. Aceste habitate sunt enumerate in Anexa I a Directivei.

Specii de interes comunitar sunt acele specii care pe teritoriul Statelor Membre ale Uniunii Europene sunt periclitate, vulnerabile, rare sau endemice. Toate aceste specii sunt enumerate in Anexa II a Directivei "Habitate".

La baza selectarii speciilor si categoriilor de habitate de interes comunitar au stat criterii stiintifice si de asemenea, o profunda analiza a arealelor de raspandire a acestor habitate si specii precum si a starii lor de conservare.

Directiva Habitate precizeaza faptul ca pentru protectia habitatelor si a speciilor de interes comunitar se "constituie o retea ecologica europeana coerenta de arii speciale de conservare, sub numele de Natura 2000".

Aceasta retea ecologica europeana, compusa din situri care adapostesc tipuri de habitate naturale de interes comunitar si din habitate ale speciilor considerate de interes comunitar, "va asigura mentinerea sau daca este cazul, reabilitarea tipurilor de habitate naturale si a habitatelor speciilor intr-o stare de conservare favorabila, pe cuprinsul arealelor lor de raspandire naturala" (Art. 3).

Reteaua Natura 2000 include arii speciale de conservare - desemnate conform Directivei "Habitate" si arii de protectie speciala avifaunistica - clasificate conform Directivei "Pasari".

"Fiecare Stat Membru contribuie la crearea retelei Natura 2000 proportional cu reprezentarea, pe teritoriul sau, a tipurilor de habitate naturale si a habitatelor speciilor de interes comunitar" (Art. 3).

Articolele 4 si 5 ale Directivei "Habitate" precizeaza procedura de constituire a retelei Natura 2000, cu specificarea responsabilitatilor ce revin Statelor Membre ale Uniunii Europene.

In articolele 6, 7, 8, 9 si 10 sunt cuprinse prevederi legate de managementul siturilor Natura 2000, inclusiv aspecte legate de cofinantarea comunitara pentru managementul corespunzator al acestor situri (in Art. 8).

"Pentru ariile speciale de conservare, Statele Membre stabilesc masurile de conservare necesare implicand, daca este cazul, planuri de gestiune adecvate specifice siturilor sau integrate in alte planuri de amenajare si masurile legale administrative sau contractuale adecvate care corespund necesitatilor ecologice a tipurilor de habitate naturale din Anexa I si speciilor din Anexa II prezente in situri.

Statele Membre iau masurile adecvate pentru a evita, in zonele speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale si a habitatelor speciilor si perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate, in masura in care astfel de perturbari sunt susceptibile de a avea un efect semnificativ in relatie cu obiectivele prezentei Directive ()" (Art. 6).

Articolul 11 prevede faptul ca "Statele Membre asigura supravegherea starii de conservare a habitatelor naturale si a speciilor considerate de interes comunitar tinand seama in mod particular de tipurile de habitate naturale prioritare si de speciile prioritare".

Articolele 12 - 16 (inclusiv) contin prevederi legate de protectia speciilor de animale si plante strict protejate enumerate in Anexa IV a Directivei Habitate. De mentionat este faptul ca unele dintre aceste prevederi se refera la specii care nu beneficiaza de protectie prin desemnarea si managementul siturilor Natura 2000.

Articolul 17 se refera la modalitatea de informare cu privire la aplicarea dispozitiilor cuprinse in Directiva "Habitate".

"() Statele Membre ale Uniunii Europene intocmesc un raport asupra aplicarii dispozitiilor luate in cadrul acestei Directive. Acest raport cuprinde, in particular, informatii privind masurile de conservare prevazute in Articolul 6 (1), ca si evaluarile impactului acestor masuri asupra starii de conservare a tipurilor de habitate din Anexa I si a speciilor din Anexa II si principalele rezultate ale supravegherii prevazute in Articolul 11. Acest raport, conform cu modelul stabilit de Comitet, este transmis Comisiei si pus la dispozitia publicului ()." (Art. 17)

Articolul 18 al Directivei "Habitate" subliniaza importanta cercetarii stiintifice si a schimbului de informatii intre Statele Membre pentru atingerea obiectivelor Directivei.

In Articolul 19 al Directivei "Habitate" sunt cuprinse precizari cu privire la procedurile de modificare a anexelor.

2. DEFINIREA UNOR CONCEPTE OPERATIONALE NATURA 2000

(in conformitate cu

Directiva "Habitate")

Reteaua Natura 2000 - retea ecologica europeana de zone speciale de conservare a habitatelor naturale si a speciilor de interes comunitar.

Include arii speciale de conservare (desemnate conform Directivei "Habitate") si arii de protectie speciala avifaunistica (clasificate conform Directivei "Pasari").

Arie speciala de conservare (SAC - Special Area of Conservation) - sit protejat in vederea conservarii habitatelor naturale de interes comunitar si/sau a populatiilor speciilor de plante si animale de interes comunitar, altele decat pasarile salbatice, in conformitate cu reglementarile comunitare.

Arie de protectie speciala avifaunistica (SPA - Special Protected Area) - sit protejat pentru conservarea speciilor de pasari salbatice, in conformitate cu reglementarile comunitare.

Habitate naturale de interes comunitar - acele habitate care:

i.             sunt in pericol de disparitie in arealul lor natural;

ii.           au un areal natural mic ca urmare a restrangerii acestuia sau prin faptul ca au o suprafata restransa;

iii.          reprezinta esantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre urmatoarele regiuni biogeografice: alpina, continentala, panonica, stepica si pontica.

Habitat natural prioritar - tip de habitat natural amenintat, pentru a carui conservare exista o responsabilitate deosebita.

Stare de conservare favorabila a unui habitat - se considera atunci cand:

- arealul sau natural si suprafetele pe care le acopera in cadrul acestui areal sunt stabile sau in crestere;

- are structura si functiile specifice necesare pentru mentinerea sa pe termen lung;

- speciile caracteristice habitatului se afla intr-o stare de conservare favorabila.

Specii de interes comunitar - specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt periclitate, vulnerabile, rare sau endemice:

i.             periclitate, exceptand cele al caror areal natural este marginal in teritoriu si care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile in regiunea vest-palearctica;

ii.           vulnerabile, adica a caror trecere in categoria speciilor periclitate este probabila intr-un viitor apropiat, in caz de persistenta a factorilor cauzali;

iii.          rare, adica ale caror efective sunt mici si care chiar daca in prezent nu sunt periclitate sau vulnerabile, risca sa devina;

iv.         endemice si necesita o atentie speciala datorita naturii specifice a habitatului lor si/sau a impactului potential al exploatarii lor asupra starii lor de conservare.

Sit de importanta comunitara (SCI - Site of Community Importance) - sit care in regiunea sau regiunile biogeografice de care apartine contribuie in mod semnificativ la mentinerea sau reabilitarea unui tip de habitat natural de interes comunitar sau a unei specii intr-o stare de conservare favorabila si poate, de asemenea, sa contribuie intr-un mod semnificativ la coerenta retelei Natura 2000 si/sau la mentinerea diversitatii biologice in regiunea sau regiunile respective.

Specii prioritare - specii periclitate si/sau endemice pentru a caror conservare sunt necesare masuri urgente.

Statul de conservare favorabila al unei specii - se considera atunci cand:

- specia se mentine si are sanse sa se mentina pe termen lung ca o componenta viabila a habitatului sau natural;

- arealul natural de raspandire al speciei nu se reduce si nu exista riscul sa se reduca in viitor;

- exista un habitat caracteristic destul de vast pentru ca populatiile speciei sa se mentina pe termen lung.

3. IMPLEMENTAREA NATURA 2000

IN ROMANIA

Procesul de implementare al programului Natura 2000 este complex si trebuie abordat din cel putin doua perspective:

- politica - crearea unui cadru legislativ si a structurilor administrative necesare desemnarii siturilor Natura 2000 si managementului corespunzator al acestora. In acest context trebuie considerate si aspectele economice legate de problematica Natura 2000;

- tehnica - obtinerea datelor stiintifice necesare implementarii corecte, managementului corespunzator si monitorizarii retelei Natura 2000.

Implementarea Retelei Natura 2000 in Romania este o conditie pentru integrarea tarii in Uniunea Europeana si este o responsabilitate a Guvernului Romaniei.

Structurile implicate in implementarea Retelei Natura 2000 sunt: autoritatea publica centrala de protectie a naturii (Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor - Directia pentru Protectia Naturii, Biodiversitate si Biosecuritate); autoritatea stiintifica nationala (Academia Romana - Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii); Institutul National de Cercetare - Dezvoltare Delta Dunarii (institut aflat in coordonarea M.M.G.A., implicat in realizarea de studii pentru fundamentarea implementarii retelei Natura 2000); proprietari si utilizatori de terenuri; autoritatea publica centrala pentru agricultura si paduri (Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale); Regia Nationala a Padurilor - Directia de Conservare a Biodiversitatii - Serviciul Arii Protejate, Silvoturism; administratia publica locala; societatea civila (Coalitia O.N.G. Natura 2000 Romania, etc.).

La nivelul Uniunii Europene, structurile implicate in crearea retelei Natura 2000 sunt: Comisia Europeana prin Directoratul General Mediu - Unitatea pentru Natura si Biodiversitate (organismul executiv al U.E., responsabil pentru initierea de propuneri legislative si care urmareste aplicarea legislatiei comunitare); Centrul European pentru Protectia Naturii si Biodiversitate (European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity - ETC/NPB, este unul dintre cele cinci Topic Centre ale Agentiei Europene de Mediu, care asigura suportul stiintific si tehnic pentru Comisia Europeana - Directoratul General de Mediu, in administrarea datelor oferite de Statele Membre si Candidate in procesul de dezvoltare al retelei Natura 2000); Forumul European Habitate (European Habitats Forum - EHF, reuneste 14 dintre cele mai importante O.N.G.-uri de conservare a naturii din Europa, intre care de amintit sunt WWF, BirdLife si U.I.C.N., care reprezinta interesul societatii civile in conservarea patrimoniului natural al Europei).

In conformitate cu documentele in domeniu ale Uniunii Europene etapele implementarii Natura 2000 sun urmatoarele (fig. 14):

I. Translatarea Directivei Pasari si Directivei Habitate in legislatia nationala;

II. Crearea retelei Natura 2000

II.1. Intocmirea listei nationale a Ariilor de Protectie Speciala Avifaunistica si a listei nationale a potentialelor Situri de Importanta Comunitara (pSCIs - potential Sites of Community Importance - zone care indeplinesc criteriile pentru a fi declarate Situri de Importanta Comunitara si ar putea fi incluse in reteaua Natura 2000);

Zonele clasificate ca Arii de Protectie Speciala Avifaunistica, conform Directivei Pasari vor fi incluse in reteaua Natura 2000 fara alte negocieri.

II.2. Selectarea Siturilor de Importanta Comunitara prin negociere in cadrul unor Seminarii Biogeografice;

II.3. Desemnarea de catre Statele Membre a Ariilor Speciale de Conservare, astfel Siturile de Importanta Comunitara devin Arii Speciale de Conservare.

III. Managementul Siturilor Natura 2000 in concordanta cu obiectivele crearii retelei si monitorizarea eficientei masurilor de protectie

Fig. 14: Procesul desemnarii Ariilor de Protectie Speciala Avifaunistica (SPA - Special Protection Areas)

si a Ariilor Speciale de Conservare

(SAC - Special Areas of Conservation)

I. Translatarea Directivei Pasari si Directivei Habitate in legislatia nationala

Romania a adoptat Directiva "Pasari" si Directiva "Habitate" prin Legea nr. 462/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.

In prezent exista o initiativa parlamentara, sprijinita de Coalitia O.N.G. Natura 2000 Romania, de amendare a acestei legi. O atentie deosebita trebuie acordata amendarii anexelor 2 (Tipuri de habitate naturale a caror conservare necesita declararea ariilor speciale de conservare), 3 (Specii de plante si animale a caror conservare necesita desemnarea ariilor speciale de conservare si a ariilor de protectie speciala avifaunistica) si 4 (Specii de plante si animale care necesita o protectie stricta), care in prezent nu includ toate habitatele respectiv speciile de interes comunitar din Romania. De asemnea, consideram ca este necesara elaborarea unei anexe, care sa contina lista speciilor pentru care trebuie luate masuri de protectie la nivel national (acestea, nefiind incluse in anexele Directivelor "Habitate" si "Pasari").

De mentionat este faptul ca tarile in curs de aderare la Uniunea Europeana au posibilitatea, in etapa de preaderare, sa propuna completarea Anexelor I, II si IV ale Directivei Habitate cu habitate si respectiv specii caracteristice regiunilor biogeografice reprezentate pe teritoriul lor.

Speciile si habitatele propuse trebuie sa respecte criteriile stabilite prin documentele Uniunii Europene cu privire la Natura 2000.

Pentru fiecare specie propusa se completeaza un formular standard, care contine urmatoarele informatii:

▪ specificarea anexei pentru care se face propunerea;

▪ denumirea stiintifica (in latina);

▪ denumirea in franceza sau/si engleza,

▪ incadrarea sistematica;

▪ scurta descriere a speciei - caractere distinctive;

▪ reprezentarea grafica a speciei (optional);

▪ specificarea regiunii biogeografice pentru care specia este caracteristica;

▪ se precizeaza care este statutul de conservare al speciei, prin incadrarea in una dintre urmatoarele categorii: amenintata, vulnerabila, rara si endemica;

▪ ecologia speciei / cele mai importante habitate

▪ date si comentarii despre distributia geografica (in tara, in Europa, in lume);

▪ date despre starea si marimea evaluata a populatiilor;

▪ motivatia propunerii;

▪ specificarea conventiilor internationale in care este mentionata specia;

▪ persoana de contact pentru intrebari privind specia;

▪ persoana care a completat formularul (daca este alta decat persoana de contact).

De corectitudinea respectarii criteriilor de selectie si completarii acestui formular depinde includerea in anexele directivei a propunerilor.

Pentru a fi incluse in anexele Directivei "Habitate" propunerile de amendare trebuie sa fie acceptate de Comitetul pentru Habitate.

Cele zece tari, care au aderat la U.E. in anul 2004 au adaugat anexelor Directivelor "Habitate" si "Pasari" 20 tipuri de habitate si 173 de specii.

Statele pot cere derogari de la masurile prevazute de Anexa V a Directivei Habitate, pentru anumite specii.

II. Crearea retelei Natura 2000

Crearea retelei Natura 2000, conform procedurilor specificate de Directiva "Habitate", presupune parcurgerea a trei etape:

► II.1. intocmirea listei nationale a Ariilor de Protectie Speciala Avifaunistica (SPA) si a listei nationale a potentialelor Situri de Importanta Comunitara (pSCI);

► II.2. selectarea Siturilor de Importanta Comunitara prin negociere in cadrul unor Seminarii Biogeografice;

► II.3. desemnarea de catre Statele Membre a Ariilor Speciale de Conservare, astfel Siturile de Importanta Comunitara devin Arii Speciale de Conservare.

Selectarea SPA se realizeaza pe baza prevederilor Directivei Pasari. Zonele clasificate ca SPA vor fi incluse in reteaua Natura 2000 fara alte negocieri.

Criteriile care stau la baza selectarii pSCI trebuie sa fie de natura stiintifica si sa se subordoneze obiectivelor de protectie a speciilor si habitatelor.

Evaluarea la nivel national a importantei relative a siturilor pentru fiecare habitat natural si pentru fiecare specie de interes comunitar (incluzand habitatele naturale prioritare si speciile prioritare) se face pe baza unor criterii stabilite in Anexa III a Directivei "Habitate".

Criterii de evaluare a siturilor pentru un habitat natural de interes comunitar:

- gradul de reprezentativitate al tipului de habitat natural din situl respectiv;

- suprafata sitului acoperita de tipul de habitat natural, in comparatie cu suprafata totala acoperita de acel habitat natural pe intregul teritoriu national;

- gradul de conservare al structurilor si functiilor tipului de habitat natural in cauza si posibilitati de refacere daca este cazul;

- evaluarea globala a valorii sitului respectiv pentru conservarea tipului de habitat natural considerat.

Criterii de evaluare a siturilor pentru speciile de interes comunitar:

- marimea si densitatea populatiilor speciilor prezente in situl respectiv, in raport cu populatiile prezente pe intregul teritoriu national;

- gradul de conservare a trasaturilor habitatelor caracteristice pentru speciile respective si posibilitatile de restaurare a acestor habitate, daca este cazul;

- gradul de izolare a populatiilor speciilor de importanta comunitara prezente in situl respectiv, in raport cu distributia naturala a speciilor considerate;

- evaluarea globala a valorii sitului pentru conservarea speciilor respective.

Pe baza acestor criterii, Statele Membre vor clasifica siturile propuse pe listele nationale ca situri eligibile pentru desemnarea ca Situri de Importanta Comunitara, conform cu valoarea lor relativa pentru conservarea fiecarui habitat natural si a fiecarei specii de interes comunitar.

Toate siturile clasificate ca pSCI, incluse in lista nationala se vor bucura de principiul "prevenirii degradarii habitatelor".

Lista cu pSCI-uri va fi transmisa Comisiei Europene prin ETC/NPB, insotita de informatii despre fiecare sit inclus in lista, intr-un format stabilit de Comisie prin Decizia 31997D0266 din 18 decembrie 1996, in conformitate cu Articolul 4 al Directivei Habitate. Formularul se completeaza si pentru SPA-uri.

Pentru fiecare sit propus trebuie prezentata o harta, numele, localizarea, suprafata, precum si informatiile care rezulta din aplicarea criteriilor utilizate la selectarea sitului.

Formularul standard pentru transmiterea informatiilor referitoare la propunerile de situri Natura 2000 catre Comisia Europeana, cuprinde urmatoarele capitole:

(1) Identificarea sitului: tipul sitului; codul sitului; data completarii formularului; data actualizarii, legaturi cu alte situri descrise, responsabil, numele sitului; datele indicarii si desemnarii sitului.

(2) Localizarea sitului: localizarea centrului sitului; suprafata sitului; lungimea sitului; altitudinea; codul regiunii administrative, numele si ponderea (in procente) in cadrul fiecarei regiuni; regiunea biogeografica.

(3) Informatii ecologice: tipuri de habitate prezente in sit si evaluarea sitului in ceea ce le priveste; specii de interes comunitar (incluse in Anexa II a Directivei "Habitate") si evaluarea sitului in ceea ce le priveste; alte specii importante din punct de vedere al conservarii, prezente in sit.

(4) Descrierea sitului: caracteristicile generale ale sitului; calitate si importanta; vulnerabilitate; desemnarea sitului; tip de proprietate.

(5) Protejarea sitului si legatura cu biotopurile CORINE: clasificarea la nivel national si regional; relatiile sitului descris cu alte situri (situri invecinate si situri apartinand unor tipuri diferite de desmnare); relatia sitului descris cu biotopurile CORINE.

(6) Informatii asupra activitatilor antropice si a efectelor acestora in sit si in jurul sau: consecintele generale si proportia suprafetei din sit afectata; managementul sitului.

(7) Harta sitului (G.I.S.).

(8) Diapozitive si alte materiale fotografice.

Toate aceste informatii sunt necesare pentru a permite Comisiei ca, impreuna cu Statele Membre, sa coordoneze masurile pentru a realiza o retea Natura 2000 coerenta si pentru a evalua eficienta acesteia in conservarea habitatelor de interes comunitar, habitatelor speciilor de interes comunitar (conform Directivei "Habitate") precum si a habitatelor speciilor de pasari mentionate in Directiva "Pasari". De asemenea, aceste informatii ajuta Comisia in luarea unor decizii, astfel ca reteaua Natura 2000 sa fie luata in considerare in alte sectoare si domenii in care activeaza Comisia, cum sunt: agricultura, energia, transportul si turismul. Aceasta baza de date confera posibilitatea schimbului de informatii asupra habitatelor si speciilor de interes comunitar, in beneficiul Statelor Membre.

Evaluarea importantei comunitare a siturilor incluse pe listele nationale (conform Anexei III a Directivei "Habitate")

Siturile identificate de catre Statele Membre, care contin tipuri de habitate naturale prioritare si/sau specii prioritare vor fi considerate de importanta comunitara.

Evaluarea importantei comunitare pentru alte situri incluse in listele Statelor Membre, avand in vedere contributia acestora pentru mentinerea sau reabilitarea cu un statut favorabil de conservarea a unui habitat natural de interes comunitar sau a unei specii de interes comunitar si/sau avand legatura cu Natura 2000, va tine seama de urmatoarele criterii:

- valoarea relativa a sitului la nivel national;

- pozitia geografica a sitului, in legatura cu rutele de migrare a speciilor din Anexa II a Directivei "Habitate" si acolo unde acesta apartine unui ecosistem situat pe ambele parti ale uneia sau mai multor frontiere comunitare;

- suprafata totala a sitului;

- numarul de habitate naturale de importanta comunitara si de specii de importanta comunitara prezente in situl respectiv;

- valoarea ecologica globala a sitului respectiv pentru regiunile biogeografice in cauza si/sau pentru intregul teritoriu al U.E., cu sublinierea caracteristicilor unice ale sale si a modului in care acestea sunt combinate.

Desemnarea Siturilor de Importanta Comunitara se realizeaza in cadrul Seminariilor Biogeografice Natura 2000, organizate pentru fiecare regiune biogeografica.

La aceste seminarii participa: reprezentanti ai tuturor Statelor Membre interesate - care au trimis liste cu situri din regiunea biogeografica in cauza si informatiile necesare despre aceste situri; reprezentanti ai Centrului European pentru Protectia Naturii si Biodiversitate (ETC/NPB); reprezentanti ai O.N.G.-urilor prin European Habitat Forum (EHF) si reprezentanti ai Natura 2000 Forum (format din asociatiile utilizatorilor de terenuri).

EHF este singurul forum O.N.G. recunoscut pentru a fi invitat la seminariile biogeografice. EHF poate trimite un numar de delegati egal cu numarul statelor care sunt reprezentate la seminarul respectiv.

Obiectivul principal al unui seminar biogeografic este acela de a evalua daca toate habitatele si speciile de interes, existente in fiecare regiune sunt "suficient" reprezentate in siturile propuse de catre Statele Membre interesate. Aceasta evaluare are scopul de a afla daca procentajul fiecarui habitat si al fiecarei specii, in zonele propuse ca pSCI, care fac obiectul propunerii oficiale este "suficient" in raport cu distributia acestora la nivel national. De asemenea, distributia geografica a siturilor propuse pentru fiecare habitat si specie trebuie sa fie in raport cu distributia habitatelor si speciilor pe teritoriul fiecarei tari si in interiorul regiunii.

Procedurile U.E. permit ca in cadrul seminariilor biogeografice sa se analizeze si propunerile si observatiile O.N.G-urilor (reprezentate la seminar prin EHF), atunci cand acestea completeaza lista propusa de guverne. Propunerile si observatiile O.N.G. trebuie trimise in prealabil Comisiei. La elaborarea acestora trebuie respectate criteriile impuse de Directivele "Haibitate" si "Pasari", iar argumentele care stau la baza propunerilor trebuie sa fie fundamentate stiintific. Desemnarea Siturilor de Importanta Comunitara se va face numai atunci cand toate partile interesate vor fi de acord asupra ariilor selectate.

III. Managementul Siturilor Natura 2000

Scopul crearii Retelei Natura 2000 este acela de protejare si/sau restaurare a habitatelor si speciilor de interes comunitar, ca urmare gestionarea Ariilor Speciale de Conservare trebuie sa asigure atingerea acestui deziderat.

Masurile generale necesare pentru managementul corect al siturilor Natura 2000 sunt specificate in Articolul 6 al Directivei Habitate:

"(1) Pentru ariile speciale de conservare, Statele Membre stabilesc masurile de conservare necesare implicand, daca este cazul, planuri de gestiune adecvate specifice siturilor sau integrate in alte planuri de amenajare si masurile legale administrative sau contractuale adecvate care corespund necesitatilor ecologice a tipurilor de habitate naturale din Anexa I si speciilor din Anexa II prezente in situri.

(2) Statele Membre ale Uniunii Europene iau toate masurile adecvate pentru a evita, in ariile speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale si a habitatelor speciilor si perturbarea speciilor pentru care zonele respective au fost desemnate, in masura in care astfel de perturbari sunt susceptibile de a avea un efect negativ semnificativ in relatie cu obiectivele prezentei Directive.

(3) Orice plan sau proiect indirect legat de sau necesar pentru gestionarea sitului, dar susceptibil de a afecta acest sit intr-un mod semnificativ, individual sau in combinatie cu alte planuri sau proiecte, face obiectul unei evaluari adecvate a incidentelor sale asupra sitului, tinand seama de obiectivele de conservare a sitului. In lumina concluziilor evaluarii implicatiilor asupra sitului si sub rezerva paragrafului 4, autoritatile nationale nu vor accepta planul sau proiectul decat dupa ce s-au asigurat ca acesta nu va afecta negativ integralitatea sitului si, daca este cazul, dupa ce au primit avizul publicului.

(4) Daca, contrar concluziilor negative ale evaluarii implicatiilor si in absenta solutiilor alternative, un plan sau un proiect trebuie totusi realizat, din motive imperative de interes public major, inclusiv de natura sociala sau economica, Statul Membru ia toate masurile compensatoare necesare pentru a asigura coerenta generala a (retelei) Natura 2000, Statul Membru informeaza Comisia despre masurile compensatoare adoptate. In cazul, in care situl in cauza este un sit care adaposteste un tip de habitat natural prioritar si/sau o specie prioritara, pot fi invoacte numai argumente legate de sanatatea umana sau securitatea publica ori de consecintele benefice de importanta primordiala pentru mediu sau, dupa avizul Comisiei, de alte motive imperative de interes public major".

Siturile Natura 2000 nu sunt arii strict protejate, pe teritoriul acestora putandu-se desfasura activitati economico-sociale, care nu aduc prejudicii habitatelor si speciilor pentru protectia carora a fost desemnat situl. Activitatile economice promovate in aceste zone trebuie sa se subordoneze principiilor dezvoltarii durabile.

Dintre masurile necesare pentru managementul siturilor Natura 2000 subliniem:

- elaborarea planurilor de management care sa fie integrate in strategiile de dezvoltare locala;

- masuri economice care prevad asigurarea de fonduri externe pentru management (costul mediu estimat la nivelul U.E. pentru management este de 80 EURO/ha/an);

- incheierea de contracte cu proprietarii de terenuri care prevad compensatii pentru utilizarea traditionala sau neutilizarea terenului;

- activitati de reconstructie ecologica, in cazul habitatelor deteriorate.

Un aspect important pentru atingerea obiectivelor pentru care a fost creata reteaua Natura 2000 este evaluarea eficientei masurilor de management.

Articolul 11 al Directivei Habitate prevede faptul ca "Statele Membre asigura supravegherea starii de conservare a habitatelor naturale si a speciilor considerate de interes comunitar tinand seama in mod particular de tipurile de habitate naturale prioritare si de speciile prioritare".

Managementul siturilor Natura 2000 este esential pentru conservarea acestora. Implementarea si functionarea unui program eficient de management presupune implicarea oamenilor care traiesc si care depind de aceste zone. De aceea, populatia umana implicata trebuie sa fie informata despre importanta gestionarii corespunzatore a Ariilor Speciale de Conservare si despre benficiile economico-sociale pe care acestea le pot aduce comunitatilor umane pe termen lung.