Suprafata celulara si glicocalixul

Suprafata celulara si glicocalixul

Suprafata celulara cuprinde trei elemente:

1)zona periferica a citoplasmei de 1-2μm grosime numita si corticala celulara care este o parte componenta a ectoplasmei, dar este considerata zona periferica

2)membrana plasmatica propriu-zisa (plasmalema)

3)glicocalixul

La suprafata celulei exista prelungiri citoplasmatice acoperite cu membrana avand caracter temporar sau permanent.

Caracter temporar prezinta: ondulatiile de suprafata (denivelarile fine, vizibile la microscopul optic), pseudopodele si lamelipodele (implicate in miscarea aneboida), bulele.

Caracter permanent au microvilii, cilii si flagelii.

In tesuturi celulele vin in contact unele cu altele si sunt separate intre ele printr-un spatiu mic de 20-30nm aflat intre cele doua plasmaleme ale celulelor vecine. Acesta se numeste spatiu intercelular fiind format din cele doua glicocalixuri ale celulelor vecine.

Glicocalixul este un invelis glucidic de suprafata format din gruparile glucidice ale glicoproteinelor si glicolipidelor din plasmalema, dar si din proteoglicanii secretati din celule si absorbiti pe suprafata celulelor.

Grosimea glicocalixului este mai mare, aproximativ 50nm pe suprafata celulei neangajate in interactiuni cu celulele vecine.

Exista un numar de peste 100 de monozaharide ce apar in natura, dar in membrane numai 9 sunt esentiale. Dintre acestea, glucoza, fructoza, manoza, galactozamina si glucozamina, acidul sialic.

Functiile glicocalixului:

-realizeaza adeziunea si adezivitatea intercelulara;

-asigura individualitate celulei;

-contine gruparile glucidice ale receptorilor aflati in plasmalema;

-avand sarcini electrice negative glicocalixul poate depozita ioni de calciu (Ca²⁺) care pot intra, la nevoie, in celula;