Maciesul

Maciesul (Rosa canina) este podoaba huceagurilor, a poenelor, a curaturilor, de sus, dinspre munte si pana jos in ses. Cand creste singuratec, formeaza adevarate boschete, impodobite in luna Mai cu frumoase si numeroase flori oachese, trandafirii. Spre toamna si mai ales iarna, cand totul in juru-i e alb, stralucesc fructele lui ca niste boabe de margean, atragand stoluri de pasarele care ciupesc din carnea dulcea invalisului, raspandind astfel fructele adevarate, ca niste pietricele galbui.

Trunchiul maciesului, rare ori gros de un decimetru, se resfira in crengi mladioase, care se indoaie spre pamant, presarate cu spini ascutiti, ca niste ghiare periculoase, ceiace face ca nu s'atinge de frunzele lui compuse, nici macar capra lacoma.

Floarea e mare, boghioasa, cu 5 petale trandafirii, cu numeroase stamine ca pulberea de aur, iar sub ea se afla un paharel verde, ca un polobocel, in care sunt adapostite numeroasele ovare. Cand fructul da spre copt, partile paharului se rumenesc; formeaza atractivele boabe, carnoase, dulci, care apara adevaratele fructe invelite de perisori, ca niste fire rupte de sticla.

Nu foloseste decat ca podoaba sau pentru garduri vii, de si lemnul lui, cand e gros, e tare, fin si cu frumoasa culoare; e cautat la strung.

Fig. 104. Fructe de salba-moale (Des. D-na E. Saulea-Bocec).

Fig. 105. Fructe de macies (Des. D-na E. Saulea-Bocec).

Paharelele rosii se mananca, ba pe aiurea unde nu e atata belsug in toate se fac din ele compoturi, ori chiar marmelada. Maciesul are o gramada de neamuri printre arbusti si tufe.

Asa sunt: porumbelul, paducelul, mura, smeura, s. a.

Rugul, care da fructele negie (mure), se infiinteaza repede mai ales unde s'a taiat padurea, formand tesuturi de crengi ca niste plase, in care te impleticesti usor, daca nu bagi de seama.

Smeura se afla mai mult la munte, formand smeurisurile; in ele poti sa te intalnesti cu Mos Martin.