FRASINUL

(Fraximis excelsior)

E destul de raspandit, amestecat cu altii, incepand din zona bradului si pana in luncile joase unde ii place, caci are nevoe de multa umezeala. Foarte adesea este plantat si prin gradini si parcuri, de si are un mare cusur, ca atrage spre el carduri intregi de cantaride, insectele care raspandesc un miros intepator, neplacut. Lemnul lui este tot mai catat, putandu-se usor lustrui, cu ape frumoase si o culoare de sidef ori trandafiriu. Crescand usor, arborii de 50-70 ani au mai mare pret de cat cei mai batrani. Lemnul e superior ca al stejarului in ce priveste elasticitatea si duritatea, dar nu prea tine la umezeala. E foarte cautat pentru mobile, mai ales ca imbracaminte, putandu-se taia in foi subtiri.

Pentru trasuri e aproape cel mai indicat, ca si la constructia vagoanelor de drum de fier, dupa cum in industria diferitelor masini, lemnul de frasin este pretuit.

Si frunzele au valoare medicamentoasa; ceaiul din ele domoleste durerile reumatice.

Fig. 39. Crenguta de frasin cu flori barbatesti. (R.).

Arborele se recunoaste usor. Crescut in voie, in gradini, este ramuros, cu o coroana rotunda, larga; uneori ramurile laterale despicate de jos ajung in grosime trunchiul principal, indoite asa ca ating aproape pamantul. In desisul padurei creste drept, ramificat numai spre varf. Trunchiul e imbracat peste tot cu o coaja crapata, cu crapaturi tot atat de largi ca si varcele dintre ele. Crengutele tinere, netede, cenusii-verzui, au pe ele lenticele, ca niste puncte albe neregulat imprastiate, iar mugurii laterali, fata in fata, sunt mici ca niste margele, pe cand. cel din varf, scurt, este lat.

Frunzele sunt compuse, ca ale nucului, numai ca frunzi-soarele laterale sunt mai svelte, mai ascutite la varf si mai departate unele de altele. Au o culoare ca a graului de primavara, verde viu.

Copacul infloreste inainte de a da frunzele. Florile marunte, cu o frumoasa culoare trandafirie, sunt ingramadite, smocuri aninate la capetele crengutelor tinere. Sunt flori fara petale, cele mai simple. Unele au numai stamine, altele numai ovare, iar altele cu amandoua la un loc. Cand se formeaza fructele, coditele florilor se lungesc; la varf spanzura cate un fruct uscat, lungaret, cu peretele subtiat ca o aripioara, frumos colorata, galben cu un abur roscat. Sunt astfel lesne luate de vant si imprastiate departe. Uneori raman aninate de crengi pana'n primavara, amestecandu-se cu florile proaspete.

Placandu-i locurile mai umede, caci inghite multa apa, formeaza boschete naturale, mai ales prin luncile raurilor. Creste repede deodata, intrecut fiind doar de salcii si poate trai chiar 200 de ani. La noi nu i se da catarea de aiurea, unde lemnul sau are o mare intrebuintare. Pe langa frasinul de vale, mai traeste si frasinul de munte, zis si mojdreanul (Fr. ornus), care se tine numai pe inaltimi, sco-borandu-se cel mult in zona fagului. E mai mic la statura, mai indesat, cu lemnul mai tare si cu coaja mai neteda, cenusie. Frunzele sunt mai inchise la culoare, tot compuse, dar cu frunzisoare mai putine si mai mici. infloreste dupa ce a dat frunzele. Florile marunte, au o corola formata din 4 petale subtiri si lunguete, doua stamine lungi si un gineceu scurt. Stau ingramadite multe la un loc, in varful ramurilor, pe un strugure ramificat. Florile imprastie un miros placut. Fructele sunt la fel cu ale frasinului de vale; sunt doar mai mici si mai ruginii. Scrijelindu-se coaja, se capata un suc dulceag "Manna', care se da in Italia, ca purgativ, mai ales la copii.

Fig. 40. Frunze si fructe de frasin.

Lemnul sau este tot atat de intrebuintat ca si al celuilalt frasin.