Genul Berberis L

Genul Berberis L.

Cuprinde aproximativ 175 de specii din America de Nord, Europa si Nordul Africii. Arbusti spinosi, cu frunze alterne pe lujerii lungi si grupate in fascicule pe cei scurti, cazatoare sau persistente. Flori hermafrodite, solitare, grupate in fascicule sau raceme. Fructe bace rosii sau negre.

Berberis vulgaris L. - dracila

Specie europeana, la noi des intalnita in toata tara, de la campie la deal.

Rezista la ger, se instaleaza pe soluri eubazice, adesea calcaroase, chiar scheletice. Are o anumita rusticitate, poate vegeta in plina lumina sau la umbra, pe soluri usoare sau grele, uscate, pana la revene.

Este un arbust tufos, cu inaltime de 2 m, cu varful ramurilor arcuit spre exteriorul tufei. Flori galbene, mici, grupate in raceme pendente, apar in mai si au miros puternic (fig. 153). Fructe bace elipsoidale, se coc in septembrie si raman pe lujeri pana iarna. Se inmulteste usor din lastari, are sistem radicular bine dezvoltat, drajoneaza usor. Se recomanda pentru fixarea terenurilor degradate. Rezista bine la fum, este sensibil la poluantii cu fluor.

Berberis vulgaris cv. Atropurpurea - frunze rosii-inchis.

Este o specie de interes ornamental, cu flori, frunze, fructe decorative, poate fi tunsa cand se foloseste pentru garduri vii, nu se recomanda prezenta sa in apropierea terenurilor agricole, fiind gazda intermediara pentru rugina graului.

Berberis thumbergii D.C. - dracila japoneza

Specie originara din Japonia, la noi este mult cultivata ca planta decorativa. Rezista bine la seceta, ger, fum, este nepretentioasa fata de sol, are temperament de lumina. Este un arbust des ramificat, de pana la 2-2,5 m inaltime. Fructele bace rosii stralucitoare (fig. 154).

Foarte apreciate in horticultura sunt varietatile pluriflora Koehne, care are florile in inflorescente umbelate, var. argenteo-marginata Schneid, cu frunze patate cu alb si var. atropurpurea nana - tufa deasa, scunda de (30-50 cm). Rezista la atacul ruginii graului.

Berberis wilsonae Hemsl. et Wils.

Arbust originar din China, foarte decorativ. Tufa mica de 1 m inaltime, foarte deasa, cu fructe mici verzi-cenusii care devin purpurii toamna, lastarii au spini trifurcati, subtiri. Flori galbene, grupate in fascicule, ornamentala prin abundenta florilor.

Berberis darwinii Hook.

Arbust originar din America de Sud, atinge 0,5 m inaltime, compact, frunze verzi-inchis, lucioase, asemanatoare cu frunzele de Ilex, dintate, spinoase, persistente. Flori abundente, galbene-aurii, grupate in mici raceme pendente, apar in aprilie - mai. Fructe verzi-albastrui pana la negre.

Berberis julianae Schneid.

Specie originara din China, viguroasa, de 2-3 m inaltime, crestere densa, cu ramuri cu spini puternici, mari, trifurcati. Frunze persistente, groase, rigide, lucioase, eliptice, spinos-serate, toamna cu nuante roscate de diferite intensitati. Flori galbene, grupate in facicule, apar in mai - iunie. Fructe mici, ingust-elipsoidale, puternic brumate, negre-albastrui, uneori aproape albe, contrar cu frunzisul multicolor de toamna.

Din genul Berberis au fost introduse in colectii botanice din tara 50 de specii: - Berberis aggregata, Berberis amurensis, Berberis buxifolia, Berberis chinensis.

Se folosesc ca exemplare solitare, grupuri, garduri vii libere si tunse, cele cu frunze persistente si de talie mica se utilizeaza in recipiente, in gradini.

Inmultire: din samanta sau prin marcotaj si butasire, semintele se seamana toamna sau primavara.

Marcotajul de primavara se face prin arcuire sau butasirea de vara se face cu butasi cu calcai in rasadnite reci.

Se practica altoirea in cazul speciilor rare, pe portaltoi de Berberis vulgaris.