Floarea de colti (Leontopodium alpinum)

Floarea de colti (Leontopodium alpinum)

Pina in anul 1931, trenurile care opreau in gara Sinaia erau asaltate de vinzatori zgomotosi, care ofereau calatoi ilor buchete de Floarea de colti, podoaba discreta si rara a Muntilor Bucegi. Ciobanii Ceahlaului faceau concurenta vinzatorilor de pe Valea Prahovei. Alaturi de ei, nenumarati turisti, stirpeau cu cruzime o raritate floristica, a carei aparitie emotionanta printre prapastioase stincarii alpine te face sa uiti oboseala si primejdia. La interventia prompta a Comisiei Monumentelor Naturii, Consiliul de Ministri, prin jurnalul sau nr. 138/1931 a interzis "distrugerea sub orice forma a plantei Floarea de colti pe toata intinderea tarii'.

Fig. 3 - floarea de colti (Leontopodium alpinum)

Lentopodium alpinum, cum se numeste in stiinta floarea de colti, este o planta de 5-30 cm inaltime, neramificata, din familia composeelor. In pamint are un rizom scurt si gros, a-coperit cu resturi de frunze negre-brunii, plin de substante nutritive, care lastareste in fiecare vara, inlocuind tulpina vestejita in toamna, cu alta noua. Deci, chiar cind semintele nu incoltesc, aceasta planta nu piere, daca rizomul este sanatos. La suprafata pamintului formeaza o rozeta de frunze din mijlocul carora se ridica tulpina marunta, in virful careia se gaseste o steluta alba, imblanita, de o aleasa delicatete, pe care amatorii o numesc "floare'. In realitate aceasta "floare' cumuleaza o grupa intreaga de inflorescente.. Cele 5-15 raze ale stelutei nu sint petale, ci niste frunze speciale (bractee) ingramadite sub vreo 5-6 panerase emisferice, care apar ca niste nasturei mai inchisi in mijlocul coroanei de bractee. Fiecare paneras reprezinta o inflorescenta, numita calatidiu sau anthodiu, cu multe flori marunte si inghesuite -unele bisexuate, altele femele sau sterile. Acest buchet de inflorescente simuleaza, impreuna cu cununa bracteala, o floare mare, spectaculoasa. Rostul acestei "flori biologice' este sa atraga putinele insecte ale etajului alpin, asigurind astfel polenizarea. Tulpina, frunzele inguste si mai ales regiunea inflorescentelor sint acoperite de o pisla de peri catifelati, alb-argintii, care dau plantei o nota aparte de gingasie si frumusete. Acest cojocel paros este un mijloc prin care planta face fata mai usor gerurilor de la munte. Totusi, adevarata semnificatie biologica a invelisului paros este alta. Astfel, planta isi infige radacinile in vinisoarele de sol cuibarite in crapaturi de stinca unde abia pot retine ceva din apa abundenta a ploilor de munte. Radacinile au deci putina apa la dispozitie, iar cea care a patruns in corpul plantei transpira repede, biciuita de vint si arsita zilei. O balanta activa intre apa absorbita si cea transpirata este asigurata tocmai prin perii desi, care infofolesc porii frunzelor (numiti ostiole) si ii ascund de vint si soare, reducind transpiratia la minimum. Deci, perii servesc mai mult ca un impermeabil, decit ca blana.

Planta infloreste in perioada iulie-august.

Aceasta rara si gingasa specie se mai numeste Albumeala, Steluta, Prescurele, Floarea reginei etc. Inflorescenta in forma de stea a fost adoptata ca simbol al ocrotirii naturii in tara noastra.

Originara din Asia Centrala, unde este foarte raspindita si reprezentata prin vreo 20 de varietati si forme spontane, in Europa a patruns, probabil, spre sfirsitul tertiarului sau inceputul cuaternarului. In prezent, pe continentul nostru, planta se afla intr-un lent proces de disparitie.

In Romania, planta apare insular, pe rocile calcaroase ale celor mai inalti munti, incepind de pe la 1 700 m in sus. Se gaseste in citeva locuri si in Muntii Apuseni. Aici, ea apare, in mod exceptional, si la altitudini neobisnuit de mici. In sectorul carpatic dintre Muntii Banatului si Muntii Bucegi este destul de rara, caci in acest sector sint putine insule calcaroase. In Bucegi, Piatra Craiului, Muntii Brasovului, Ciucas, Muntii Ciucului, Ceahlau, Rarau este mai frecventa. In Muntii Rodnei apare din nou, izolata pe piscurile calcaroase (Corongis, Mihaiasa).

Aceasta podoaba rara a muntilor este ocrotita in toata tara inca din anul 1931, fiind declarata monument al naturii. Referitor la aceasta planta, regretatul prof. E. P o p spunea:,.Floarea reginei nu e numai o capodopera in miniatura, care ne desfata simtul artistic in mijlocul unui peisaj grandios. Ea este si o fiinta cu trecut glorios si viitor primejduit, care ne trezeste placerea intelectuala a unei meditatii despre destinul complicat al speciilor. Este o placere mai nobila si mai curata sa stii ca in urma ta, multi alti drumeti se vor desfata si vor medita, linga prescurelele muntilor, decit sa rupi deodata cu ele un motiv atit de frumos si rar, dinaintea unor tovarasi, care vor veni mereu si il vor cauta zadarnic'.